Steaua, 1970 (Anul 21, nr. 1-12)

1970-11-01 / nr. 11

86 L. Voita Praga. Aceeaşi versiune, revizuită, va vedea din nou lumina tiparului după 32 de ani, adică în 1960 şi tot în Oraşul de aur. E curios că în pa­ginile de jurnal ale lui Rebreanu, reproduse de Puia Rebreanu în cartea amintită, prima versiune nu este menţionată. Doi ani mai tîrziu, 1930, povestea lui Apostol Bologa apare în versiu­nea italiană semnată de Enzo Loreti şi prefaţată de prof. Luigi Tonelli. Iniţial, după cum crezuse Rebreanu, traducătorul trebuia să fie un tînăr profesor italian, cunoscut în cercurile intelectuale clujene, Lilo Cialdea, care se făcuse cunoscut printr-un volum de tălmăciri din Caragiale şi apoi din Cezar Petrescu (Adevărata moarte a lui Guynemer). în acelaşi an, la Londra apare sub pana lui A. V. Wise versiunea engleză The Forest of the Hanged. Ediţia aceasta este preluată aproape concomitent de o editură new-yorkeză. Şi ediţia britanică şi cea americană sunt mai puţin cunoscute cercurilor literare de la noi, din moment ce presa de specialitate a vremii nu le menţionează. Cea de a treia traducere este cea franceză, apărută în 1932, la Paris, în versiunea foarte fidelă, lucrată de o publicistă română, B. Madeleine, cunoscută din activitatea ei articlieră cvasicotidiană la ziarele Dimineaţa şi Adevărul, în colaborare cu scriitorul românofil Léon Thevenin a cărui creaţie românescă s-a bucurat mulţi ani de sufragiile lectorilor francezi şi români. Prezentarea autorului român şi a operei sale este semnată de André Bellsort, care dă cititorilor francezi judicioase informaţii asupra situaţiei naţionalităţilor şi în special a românilor din fostul imperiu aus­­tro-ungar. Tălmăcirea aceasta a fost considerată una din cele mai reuşite, pînă în 1966, cînd C. Borănescu dă la iveală, tot la Paris, o nouă versiune. Chestiunea traducerii Pădurii spânzuraţilor în limba franceză a preo­cupat de altfel multă vreme cercurile literare bucureştene. însuşi autorul menţionează că în cadrul cenaclului lui Lovinescu, atît Margareta Miller- Verghy cît şi Cella Delavrancea îi recomandaseră pe Simona Lahov­ary şi Micaela Catargi, cunoscute şi ca publiciste, drept cele mai autorizate even­tuale traducătoare ale Pădurii spînzuraţilor. Concomitent aproape cu prima traducere în franceză apare la Cer­năuţi o versiune trunchiată, de numai 84 de pagini semnate de Ernst Carabăţ, trecută şi ea destul de neobservată. Drumul glorios al Pădurii spînzuraţilor pe meridianele lumii se con­tinuă apoi din nou, după zece ani, prin versiunea turcă Asilmişlar Ormada, semnată de Ziya Jarnac și apărută în 1942 la Istambul, în plin război. La cealaltă extremitate a continentului, în Spania, la Madrid apare în 1942 El bosque de las ahorcados, versiune semnată de Maria Teresa Quiroga Pia și Luis Landenes, iar peste un an la Lisabona, sub titlul A floresta dos enforcados, ivită din colaborarea dintre Celestino Gomes şi Victor Buescu. De aci, din sudul mediteranian, Pădurea spînzuraţilor poposeşte în ţara Kalevalei sub titlul, în traducerea lui Lauri Ikonen, Hirtettnyjen metsa, Helsinki, 1946, apoi coboară din nou în sud, la Atena, în 1961 prin strădania lui Cosma Politis şi cu o prefață de D. Papaioanu, apoi, de astă dată integral, în limba germană, la Berlin, în 1966, de Valentin Lupescu.

Next