Steaua, 1987 (Anul 38, nr. 1-12)
1987-01-01 / nr. 1
OMAGIU A devenit o tradiţie ca la început de an întregul nostru popor să omagieze pe cel ce conduce astăzi destinele patriei socialiste. Pentru scriitori este cea mai frumoasă lună a anului, lună în care se sărbătoreşte şi Ziua Unirii şi aniversarea naşterii Luceafărului poeziei româneşti. In ianuarie, într-o unitate indisolubilă, partidul şi poporul nostru omagiază proeminenta personalitate a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, revoluţionar şi comunist de omenie, gînditor şi patriot înflăcărat, erou al păcii şi cooperării între popoare, cel ce cu inepuizabilă energie îşi dăruieşte fiecare clipă a clocotitoarei sale activităţi cauzei înfloririi multilaterale a patriei, destinului ei comunist. El omagiază, de asemenea, pe tovarăşa Elena Ceauşescu, demnă tovarăşă de viaţă, ele muncă şi de luptă, a secretarului general al partidului, om politic cu merite excepţionale, savant de prestigiu mondial, care poartă deosebită grijă înfloririi ştiinţei şi artei româneşti. Pentru oamenii de cultură totul converge către omagieri aduse spiritului constructiv, revoluţionar, creator, spiritului doritor de nou, care sparge tiparele oricăror dogme şi promovează cu curaj soluţia originală. Este un omagiu adus împlinirii personalităţii umane. Aceasta întrucît scriitorii ştiu bine că în concepţia preşedintelui Ţării arta este muncă, este gîndire, este viziune înaltă asupra realităţii şi urmează indicaţiile sale preţioase apropiindu-se de viaţa şi de realităţile României contemporane, căutînd ca în lucrările lor criteriul artistic şi adevărul să interfereze, şi aceasta pentru ca opera lor să fie şi o biografie spirituală. Crezînd puternic în finalitatea formativă a artei şi în apartenenţa sa la imensa fiinţă colectivă a poporului, fiecare scriitor aspiră să servească tema majoră a Patriei. Adevărul şi realitatea, marile teme ale artei, sunt redate de scriitorul român de azi în dimensiunea contingenţelor lor cu o umanitate în mers progresiv, cu tendinţa de a servi modelării condiţiei umane. Scriitorul român de azi ştie că ideologia partidului nostru comunist — dezvoltînd creator principiile materialismului dialectic şi istoric, ale socialismului ştiinţific — are valoarea unei puternice forţe de construcţie istorică, înţelegerea şi asimilarea ei reprezentînd o datorie civică şi patriotică a fiecărui om al muncii. El se ghidează permanent după principiile, exemplar formulate de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, potrivit cărora cunoaşterea naturii şi a societăţii este un proces continuu, fără limită şi tocmai de aceea, care necesită prezenţa efortului creator. „In viziunea noastră — spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu — omul nou, constructor al socialismului şi comunismului trebuie să fie stăpîn pe cele mai înaintate cuceriri ale ştiinţei, ale cunoaşterii umane, să se caracterizeze prin înalte virtuţi politice şi morale, prin pasiune şi creaţie, prin îndrăzneală în gîndire şi acţiune, prin cutezanţă în promovarea noului în întreaga viaţă socială, prin fermitate în lupta pentru dreptate şi adevăr, pentru înfăptuirea eticii şi echităţii socialiste, prin hotărîrea de a lupta cu abnegaţie şi vitejie pentru apărarea cuceririlor revoluţionare, a integrităţii şi suveranităţii patriei, a cauzei comunismului în patria noastră!“ Omagiind pe conducătorul partidului şi statului nostru scriitorii îşi concentrează eforturile pentru ca în munca lor să învingă o nouă unitate între artă, ştiinţă şi conştiinţă, pentru ca în viaţă să învingă omul creator, pentru ca socialismul românesc să exprime participarea liberă şi responsabilă a tuturor celor ce muncesc la istoria patriei. Omagiul lor înseamnă, astfel, prezenţa continuă a conştiinţei creatoare în procesul revoluţionar al construcţiei socialiste.