Steaua, 1987 (Anul 38, nr. 1-12)

1987-06-01 / nr. 6

Eftimie Baconschi, tatăl poetului, după ce absolvă şcoala primară din comuna natală, frecventează Seminarul teologic din Chişinău, pe care il termină în anul 1922. In octombrie 1923, se căsătoreşte cu Liuba Ma­rian care, între anii 1910—1918, fusese elevă la liceul eparhial de fete din Chişinău, unde vădise înclinaţii pentru studiul limbii şi literaturii. Ahipă terminarea liceului, timp de patru ani (1919—1923), ea a func­ţionat ca învăţătoare la una din şcolile primare din Lozova. Eftimie Baconschi este hirotonisit preot în comuna Cofa din fosta plasă Chelmenţi, judeţul Hotin, situata pe malul Nistrului, la sud de tîrgul Hotin. I. E. Baconschy se naşte la 16 iunie 1925 în comuna Co­fa (uu „Cofe“ cum scriu eronat unii istorici literari) ca prim copil al preotului Baconschi. Despre anii copilăriei ştim puţine lucruri: în martie 1927, la numai doi ani, se afla cu părinţii în Lozova la înmormîn­­tarea bunicului dinspre mamă, răpus de o maladie neiertătoare. Cu un an înainte, Eftimie fusese mutat cu slujba în parohia Lencăuţi, unde se naşte, la 4 mai 1928, fratele poetului, profesorul Leon Bakonsky, în toamna anului 1928, familia Baconschi se instalează în parohia Drepcăuţi, din fosta plasă Lipcani, pe malul Prutului, judeţul Hotin. în septembrie 1931, Anatol începe să înveţe carte la şcoala primară din Drepcăuţi, pe care o termină în iunie 1935, iar părinţii îl înscriu în clasa întîi a gimnaziului din tîrgul Lipcani. Elevul se acomodează repede mediului gimnazial, în trimestrul I obţine note bune la toate obiectele, dar la începutul anului 1936 se îmbolnăveşte de „scarlatină rebelă", astfel că familia este obligată să-l retragă de la gimnaziu. în toamnă, Tolea (aşa i se spunea în familie), însoţit de unchiul său, George Marian,­ plea­că la Chişinău. Se prezintă, pe rînd, la examene de admitere: întîi susţi­ne examene de intrare la Liceul „Alecu Russo“ şi este admis; peste cî­­teva zile se prezintă la concurs ;­ Seminarul teologic şi reuşeşte, fiind apreciat mai ales pentru „însuşiri muzicale“; în sfîrşit, la recomandarea profesorului de muzică Stegaru, George Marian ii depune acte şi pentru admitere la Liceul militar „Regele Ferdinand I“. Aici se remarca prin teza de limba română, o compunere liberă apreciată cu nota maximă, dar are rezultate mediocre la aritmetică, în urma chibzuinţei părinţilor cu rudele apropiate de la Lozova şi la îndemnul lui Nicolae Enea, fostul profesor de franceză al lui George Marian, care în acel an deţinea funcţia de director al Liceului „Alecu Russo“, se hotăreşte ca Anatol să urmeze Liceul real „Alecu Russo“9. Pro­filul „real“ al şcolii nu l-a împiedecat pe fostul director Ştefan Ciobanu să persevereze în vederea alcătuirii unui corp profesoral, format din cadre bine pregătite profesional şi cu experienţă didactico-pedagogică, la toate disciplinele, inclusiv la aşa zisele „dexterităţi“. In anii 1936­—1940, titular la matematică era profesorul loan Scodihor, dascăl sever şi pre­tenţios cu elevii. Baconschi n-a strălucit la disciplinele matematice, dar, silitor, a reuşit să evite corigenţele. Mai apropiat de elevi şi înzestrat pedagog era profesorul de ştiinţele naturale Mihail Scodihor, fost di­rector al liceului. Aceleaşi discipline au fost predate, în unele clase, de profesorii Ştefan Grossu (ştiinţe naturale) şi Ioan Parno (fizică-mate­­matică). Din clasa I şi pînă în clasa a IV-a inclusiv, Anatol Baconschi stă în internatul liceului, fiind întreţinut de familie, deoarece legile în vi­goare nu-i îngăduiau să aibă bursă. Din primele trei clase liceale, el se evidenţiază la orele de limba română, predate de Elinor Usatiuc, iar în clasele următoare de Ion Negrescu, licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, autor al unor studii de istorie literară şi doctor în litere al aceleeaşi universităţi.10 Rezultate foarte bune are elevul Baconschi şi la limba franceză predată de N. F.nea, cadru di­dactic cu temeinică pregătire, preocupat de stimularea elevilor intere­saţi de limbile şi culturile străine. Istoria o preda Ion Zaborovschi, col laborator în paginile ziarelor şi revistelor basarabene, iar limba ger­mană era predată de Corneliu Rebiuc. La geografie avea profesor pe Pantelimon Erhan preocupat şi de activităţile literare şi culturale ale elevilor. A. Baconschi a fost apreciat în mod deosebit de Victor Cicher­­schi, pictor şi profesor de desen, preşedinte al Asociaţiei profesorilor de desen din regiune, iniţiatorul „expoziţiilor de desen şi pictură“ ale ele­vilor din Chişinău. De bună seamă, acest profesor a cultivat pasiunea elevului său Baconschi pentru artele plastice. Atractive erau şi orele de muzică, predate de Zaharia D. Poroseci. Cu sprijinul directorului N. Enea, Z. Poroseci organizează la începutul anului 1937 „Societatea corală muzicală de pe lîngă liceul „Alecu Russo", editează revista Armonia“, înfiinţează o formaţie orchestrală şi un an­samblu coral cu elevii din liceu. Revista cuprinde articole de „iniţiere“ în tainele artei muzicale, portrete ale compozitorilor Chopin, G. Enescu, C. Porumbescu, G. Muzicescu ş.a., iar ultimele pagini sunt dedicate „Mişcării literare“, incluzând încercări de proză şi versuri semnate de elevi, precum şi informaţii bibliografice despre cărţi literare noi şi pre­zentări ale principalelor reviste literare româneşti. Numele lui A. Ba­conschi nu figurează în paginile revistei Armonia, pentru că în anii 1937—1938 el era elev în clasa a 114a. Anatol era încetat şi participa cu plăcere şi la orele de educaţie fizică, presărate de şoţiile şi vorbele de duh ale bizarului profesor-scrii­­tor N. Dunăreanu,12 — Nea Nae cum îi spuneau elevii. De prin clasa a IV-a elevul începe să deţină „locul“ de portar în echipa de fotbal a liceului. în septembrie 1938, este numit director al liceului fostul inspector şco­lar al municipiului Chişinău, Ioachim Obadă, originar din Bucovina, li­cenţiat în 1914 al Facultăţii de Litere din Cernăuţi, profesor titular de latină şi elină la „Alecu Russo“ din anul 1920.13 Lecţiile , de latină şi elină, cunoştinţele de literatură germană şi italiană cît şi preferinţele pentru mitologiile şi peisajul septentrional i-au atras profesorului Obadă admiraţia elevilor săi, Anatol Baconschi fiind printre ucenicii preferaţi. Terminind in mai 1940 clasa a IV-a, A. Baconschi trece cu succes şi examenul obligatoriu de promovare in cursul superior d­e liceu — mi­ca capacitate. Evenimentele din vara aceluiaşi an surprind familia preo­tului Baconschi la Drepcăuţi. Copiii împreună cu mama lor pleacă la Lozova unde, în august, se stinge din viaţă Zenovia Marian, denumită de nepoţi „mama de la deal“, bunica dinspre mamă căreia liceanul Ana­tol îi păstra multă dragoste şi preţuire. Toamna, Anatol revine la Drep­căuţi şi se înscrie in clasa a V-a a noului liceu din Lipcani. Pentru destoinicia şi buna lui pregătire, colegii îl aleg „şeful clasei". Din mo­tive obiective, Anatol se retrage din liceu şi pleacă cu mama şi fratele său la neamurile din Lozova, astfel că ambii copii întrerup şcoala. Prin noiembrie 1940 şi preotul Eftimie Baconschi se mută cu slujba la Ca­tedrala din Chişinău. Declanşarea războiului (vara lui 1941) provoacă noi perturbări în viaţa familiei Baconschi: se mută din nou la Drepcăuţi, însă de această dată copiii pot să-şi continuie studiile. Pierzînd un an, Anatol este primit de directorul Ioachim Obadă elev în clasa a V-ae, la Liceul „Alecu Russo“. De data aceasta, se instalează în gazdă la N. Dună­reanu care, reîntors la Chişinău, primise în schimbul fostei sale pro­prietăţi deteriorate, o casă cu mai multe camere, parte din ele subîn­­chiriindu-le unor elevi. Părinţii şi rudele acestora aduceau alimente, iar fostul profesor angajase personalul trebuitor pentru deservirea micului in­ternat improvizat pe strada Brăteanu nr. 5. între timp, au loc schimbări la rînd­ul corpului didactic: la franceză este numit Robert Fettinger; la fi­­zico-chimice vine de la Buzău profesorul Victor Apostol; la matematică e numit E. Diaconu; la ştiinţele naturale ministerul trimite pe Grigore Lascu, ardelean refugiat de la Cristur; la germană este numită, ca supli­nitoare, Olga Mitran, iar la educaţie fizică vine, în locul lui N. Dijm­năreanu, Alexei Bolocan care, înainte de 1940, funcţionase la gimnaziul „Mihai Eminescu“ şi la Liceul „B. P. Hasdeu" din Chişinău, iar în refugiu a fost profesor la liceul comercial din Ploieşti. Conform legii, elevii din clasa a V-a sunt obligaţi să opteze pentru una din secţiile liceale. A. Baconschi trece la secţia clasică, astfel că audiază lecţii de filozofie şi drept, predate de profesorul Ion Ramba, cadru didactic cu experienţă pedagogică şi publicist apreciat de intelec­tualii din Chişinău, în pofida timpurilor vitrege, I. Obadă împreună cu profesorii I. Negrescu, I. Ramba, P. Erhan, Bogos iniţiază unele activităţi extraşco­­lare menite să contribuie la afirmarea personalităţii elevilor, prin sti­mularea şi educarea valenţelor potenţiale creatoare. Astfel, în ianuarie 1942 se înfiinţează Societatea literară „Alecu Russo“ care organizează „conferinţe", prezentate de elevii din ultimele clase de liceu, despre Mihai Eminescu, Ion Creangă, Al. Odobescu, Tudor Arghezi, Liviu Re­­breanu şi alţii. De asemenea, direcţia liceului invită în localitate pe M. Sadoveanu, I. Teodoreanu, L. Rebreanu şi I. Pillat, la manifestările respective asistînd în deosebi şcolarii „din cursul superior al liceului“. Elevii din Societatea literară „Alecu Russo" şi direcţia liceului hotă­răsc să editeze „Mugurel", revista elevilor Liceului „Alecu Russo“ din Chişinău. Responsabilitatea editării publicaţiei şi-o asumă Ion Negrescu, care precizează că ea va continua, într-o „nouă formă“, revista Armo­nia. Acum ,Anatol, care participa la manifestările Societăţii şi la cenaclul ei literar, decide să pună la încercare chemarea „muzelor“; astfel, revista Mugurel, nr. 1, martie 1942, oferă primul semnal despre încercările poe­tice ale elevului de 16 ani şi opt luni din clasa a V-­a. La „Poşta re­dacţiei“, ţinută de profesorul dr. Ion Negrescu, citim: „Baconschi. Mai încearcă. Poezi­i­le d-tale nu sunt lipsite de ima­gini frumoase.“ în iunie termină clasa a V-a liceală cu note bune şi foarte bune. Vacanţa o petrece în comuna Condrăteşti-Bălţi, unde fusese mutat, de curînd, cu slujba tatăl său. în clasa a VI-a continuă preocupările față PE VERSO ORIGINALULUI CALIGRAFIAT DE POET: „17. X. 1949. CA PORTAR AL ECHIPEI“ DE FOTBAL DIN LICEUL „Al ECU RUSSO“. A. BACONSCHI CU MINGEA ÎN MI­NA.

Next