Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)

1856-07-10 / nr. 44

174 . coăsgol­ogăbțui, „­ ­ ț­i tntu încă mărturisimu înse că unele și nu și, spre onorea loru, încărra­ția asupra boierimei, pentru ca să se să o dună peste Pruni, pe urmă ampră de amăgire, pei popi Bisericei Resești­­ p­­lații voru de s'nu cpre de a combate Îmmăratul presa vieneză, după pre, am­ dobândi și prin desele -- -. - - i Se știe ce și ce întrunirea, revuie să schimbatu tactica și tonul, au susținutu mai întăiu, răsărirea unui lu­­națiea, numai pentru ce pu manifestatu puțineloru simpatii ce aiu ștersu și cea de nici joruințele, nici pleca milițiea de­nează mai multu, căndva temere naționalu, pre și vre odată a urma trupele că populațiile din principate că ar fi în contra intereseloru lori, și că la con­­gresu s'au hotăritu de a remăne despărțite, vă­­zindu că rostirile dorințiloru ale acestoru popu­­s'o cheie de minciună, și anu alesu acumu unu altu cămpu de tătaie. „Dorba­nuli nici­decumu, zice „Gazeta Austriacă”, a se pune împotrivire rostului voinței poporu­­lui romăni, și de a împedeca cru pe care îl națiea îl Scopul Puteriloru­nu­ i de a înă­­buși îmboldirile și să arunce regimele care și'l alege voința poporului, numai de aceea, pentru că unu regime, așezatu pe o peemine bază, n'ar ai potrivitu în generalu.”­ Dar „u se pote pune încredere în poporele grea ortodocsă, și aceste de independință, ai pre­vine cunoscută, și știe de reli­­cu dreptu cuvăntu, marea pre­­cumpănire care o are Rusia asupra acestoru popoa­­re se religiose ademinitoriu leagă ea cu cele politice, precumu și cu cătă ghibăcie între­­vuințează pe popi ca agenți ai Țarului-Papă”)” - eî Așa­dară toate se reducu la deslegarea între­­gărei­ postură ar lua țe Fața oare, în Rusiei, noul Statu care s'ar crea? Fior în stare a'și a­­păra independința sa în contra propagandei reli­­giose asupra poporului seu, și în contra multeloru mesteșugiri de ademenire le care ar ne la or­ ce împrejurare?”­­­­„La întrebarea aceasta nu ne voru pute respunde ecorii și fesorii, boierii și neguțitorii carii subscriu petiții și strigă 'să trăiească întrunirea! Respunsul­ui forte simplu, și cu plăcere lu­­ămu asupra noastră de a respunde azetei Austri­­ace'” la întrebarea ce face eforiloru, boieriloru neguțitoriloru și profesoriloru. De o sută și mai bine de ani, de căndu au în­­înm­urire în totă gibăciea politicei sale, cu toată propaganda ceputu Rusia a avo Principate, cu religiósă, cu tote ademenirile și corumperile ce au întrebuințatu, încă n'au isbutitu a ave simpa­­tii trainice în populațiea acestoru țeri; și cu toate că, în totu cursul acestui timpu, cabinetul răsescu, întemeinduse pe drepturi smulse prin tratatele cu Turci­a, n'au stimpitu unu minutu de a face totu felul de amestecături și de unel­­tiri, totuși chiar și aceia din pămănteni, carii, porniți din interesuri, sau resbunări private, au șerpitu mai cu căldură pe Rusia, încă din inimă nu săntu partizanii sei. Iar poporul din principate, de­și adeseori văntuitu, aruncatu onii asupra puterniciloru vecini ortodocși, crezăndu că a­­devărată creștineschi, au văzutu că în dosul cru­­cei erau șiile înăduși, de tare sărutăndu crucea spre măntuirea sa, pentru ca să știe că adevărata cruce pentru dănsul îi numai crucea părințiloru­sei și crucea loru sale. La toți acei ce au păzuni de aprope adănca măli­­pire de care au fostu cuprinse populațiile la de pe urmă întrare a trupe­loru resești în prin­­pre Rusia în perile acestea. Rausia press tine piepsta. Trista esperiință făcută de Genera­­lul Budeergu penora miliției moldovene, căndu poi­gi au fostu numai atunii căndu au socotitu că re­­cumu, înse, căndu creștinii din imperiului otomanu au dobănditu drepturi, hărăzescu some numeroase pentru urziri de biserici, ce cuvăntu aru pute ave Popii) ca să Romănu, aceasta putea fi atunci căndu încă nu'și lansă o desfășurare atălu de mare, că nu o are în timpul de față. Zădarnică spaimă își face dar, Gazeta Austri­­acă, despre influința politică ce ar putea avă Rusia prin comunitatea religiei asupra fluința perdută în principate, apoi de­sigura acea­­sta nu va fi prin propaganda religiosă. O propagan­­dă numai, deopotrivă de fatală pentru Principate, pentru Turcia și Austria, cătu și pentru num­ai una, însuși Europa, ar pute face pe Romăni să'și în­drepteze privirile iarăși cătră Rusia; și acea pro­­pagandă este maniea de a ataca naționalitatea, a amenința driturile și autonomiea, a manifesta do­­rința de a surpa esistința Romăniloru, strecurată prin tote îmbăluirile timpuriloru, și pe care Ru­­sia, de n'au avutu sinceritatea, au avutu celu pu­­ținu ghidăciea de a o apăra, într'unu cuvăntu, nu­­mai rema politică a megieșiloru și aplicarea ne­­socotiteloru teorii ale presei austriace și ale Jurnalului de Constantinopoli aru pute sili pe Romăni să se arunce în brațele Rusiei!­­ DIN JURNALUL DE CONSTANTINOPOLI 26 IUNI. (urmare:) N ') Nare pupăntu negopeea Aesprinsă de a desprepui pe pași postri. Dacă prebpțimea poastră din nenorocire pui înzestrată cu mai multe cunoștinți, ei li lipsescu poate multe din meteriile preoțimei altori rituri. lume nici o putere care să aibă însuși­­rea de a modifica legiuitu, prin întrunire, dritul Suveranu, formalu consfințitu, în timpul organisației primitive a îmbelerii provincii. Cu tote aceste înaintea ședin­­țeloru congresului, și de atunce, au fostu mai multe discuții în jurnalele Europei spre a statornici că întrunirea era lucru folositoru, și că se putea face și voiea Înaltei Porți. Principele Ghica,­nul Moldaviei, trimisă congresului, enoi nu știmu cu ce titlu, o adresă, în care elu sprijinia această opinie, pre care au făcutu a se îmbunătăți principatului, apoi elu prin Divanul fără ca să știmu asemine prin acui împuternicire” Se asigură chiar că elu voește întrunirea cu unu principe străinu, și că elu este de socotință că po­­pulațiile, dacă voru fi consultate, voru fi de aceeași socotință. Principele Ghica este unu bărbatu demnu de toată stima, a se greși, dar poate Aice elu s'au înșelatu spre hicnirea drituriloru Suveranului seu, și în­­găimarea sa ar fi mare, dacă ar fi ținutu de a dovedi seu și a votului Divanului din Iași, pre care­­ sau com­­legalitatea pasului pusu după placul seu, și care nu represen­­tează aici decumu interesele populațiiloru­­!” MI. n'au căutatu nici odată a cuprinde a­­­­ceastă întrunire în tratatele ce ea ca biru­­„Noi amu văzutu că, în nici într'unu timpu, întrunirea n'au esistatu (afară de cătu sub Sghefan, sub Mihai, etc.­­C.), că ea n'au fostu nici odată cerută (?), și vomu adăogi că po­­pulațiile îmbeleru principate­­ și au făcutu adesu resbelu; (tocma spre a cuceri una pe alta, și prin urmare după modul și mijloa­­cele seculiloru de atunce teriloru, adesu în contra alteia le; (tocmai spre în timpul căndu Porți, a a ajiunge la în­­- C.); că nu se mai întămpla a­­ceasta, cereau Unirea.­­C.) și că Restea, ea era puternică în ace­­ste teri și asupra hotăririlor u­itare împunea Turciei.””” Această consultănduse dorințele nei bune dislegări populațiiloru. Plenipotențiarii otomani s'au învoitu la această hotărire a congresului, dar ei au zisu că nu puteau primi întru­­nirea ambelorii provincii, și de această le­­giuită opunere li s'au și ținutu semă. Aici este casul de a ne întreba ce va pu­­însem­na cercetarea În­­tr'o țeară de caste care au posiții și dri­­turi atătu de deosebite și de opuse? Noi nu sus ideea care are ocăr­­muirea îmbeleri provinuii întrunite în mă­­ncadu unu mare număru de Moldoveni s'au întercatu a cere Adunarea obștească, însuși curtea Suzera­­au respunsu că Divanul ad coc avea deplină și le­­giuită putere. Să se vadă în Sgeoa­pul Moldaviei. Aceasta arată cu a cui împungternicire Divanul obștescu au a făcutu legi. Dacă elu avea dintu în ceșe plăcute, prică dungi și în cele neplăcute.­­C. Aceaeta au fosti ziso cu multu mai înpinte, acei ce au ad hoc. Dreptu respunsu Ec. tra­­tatu de tulbărători liniștei publice, iau amenințintu cu pedepei, și au declaratu pre Dinaru ca organu ginitu pl țorii.­­II. Prin urmare, articolul din Reglementi, care cere uni­­rea principateloru, nepfiindu cerutu de Ruși, este line­­ra dorință a Romănilorui, așa­dar Romănii, pu pentru întiinși dată, pă pumai în, 1856 apu cerutu Unirea prin­­cipateloru? C în cinate, apatien timpul ocăptrei, pentră aliați, nu peră de îndoială voiește timpii de baionete­le mai asupra unu trecuți­­ stau friptu îndestulu se înfiloșea cu care s'au simpatiile voru întrunirea, întrebuin­­poată susți­­ere în totu nici o um­­dreptăl de simpatiile aceste gata pote Resiei șiui fostu șuatiu de a'l cu ce­rnu ajutoru desinteresatu ocupări ce au suferitu perile, pratatu­reșăne o știe că chipu pro­­și­eru cea patimi­ au ademenirile, nici amenințerile viței și politicei Rusiei. Nu mai puținu se manifestează se facă apostoli domniței rusești? aceasta este statornicită, tocmai ca loru, mai și dacă sa, ligiea tarii să teo aibă au avutu poporului în vpre s'au pututu mdu­­poată redobăndi in­­au fostu mai dea dreptul clerul din principate, o putemu ști, dar rusești, și de și supusă influ­­pentru din­­provinciile și Sus­­simțimăntul Principate­­astăzi chiaru care din zi în zi­le lumi­­contra tendințiloru Rusiei; e opiniea noastră întru că nu este în odată simpatii romănu o înr­urire ca Rusia ar să'și fi amenințată, chiar De citată, A- au fostu ca înrudirea religioasă cu Rusia periculoasă asupra poporului alesu dacă s'aru întruni. De­va mai „După victorie, Puterile s'au adunatu în congresu la Parisu, spre a discuta condițiile păcii, și acolo, plenipotențiarii rusești, spre a acoperi înfrăngerea loru, au zisu, că ei nu eserciaseră nici­odată de cătu unu dictu de privighiare asupra administrației provinciiloru Moldo-muntene. Ușorii au fostu de a do­­vedi din contra, și în congresu s'au hotăritu că Rusiea nu va mai ave acestu dictu, nici or­­țeri, tratatele care altul asupra acestoru resbelul victoriosu asupră'i oborindu ce ea împusese înaltei Porți. De aceea trebui micstă se va aduna la această pururea dar mai alesu fiindu ținută spiritu în numerósele sale articole 1 t­­ de D. St-Marc-Girardin, care n'are de cătu se găndi la reorganisațiea administrației a­­cestoru țeri, și spre acestu scopu s'au ho­­tăritu că o comisie fața locului, fostu acelașu, dăndu seamă, cântu căte­­va luni, de o carte a D. Elvis Cornau­d­a- spre a culege elementele a- 7 D. Elias Cernand a­supra principateloru, D. Sen-Marc­h­ardin a trm­itea nile unui din aceste de și­nă chestie de scopu principe a contesta de puterea legislagivă una au a trada străinu­ : și sgtență în presa Occidentului, în J­urnalul des Derate, pana anul și a cărora 1856, scrisoarea Ec­­suoscrisu protestul în una simțu și fără Dom­­mersu înaltei despre N. 1a din Divanului cu trupele imperia­­S. Fănd-Efendi cătră Dom­­idee este nouă; multu­mai idei au găsitu cea mai vie contra n­au n Dinenului al competenții S. Fănd-Ependi­­ inu nouă alta ash­­­oca le­­ Dunării

Next