Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-01-31 / nr. 10
Marunti Zl. Grameaițiii 568. Smmsei pl. Asesta Pingnaii esa in folio magta, soia si sambăta. Deressele telegrafise se imragin rgin buletine sgnogdinate. Abonamensi se lase inlassi la toate Plighghiile; in inpingita so si sioneghi. In Vnepgessii ln bogagni Ioanidi. SENMI RUȘITI, SPRAHI 3I S 72 Rretinilngnaltiu re pnp anp este stanso 3 galieni, si reșii Inmni 30 lei. Condul de inssini tiage se rlatesse pnp lep. Santoga gedastiei si a esreditiei este la Tiroggafia Iși Adoif Vegmann sigada Raspgagi N' 36. - . uuec --. sui ghedastia Ini M. Covaniseanț. pi Domnul Iassii 21. Ianpatgi. Alison, întăiul Secretaru orien talu al ambasadei Maiestății Sale Britanice din Constantinopoli au sositu va inspira mai multă bucurie. Să aducemu aminte că Dlui representează acea nație liberă și puternică care în resbelu și în pace, în toate marele împregiurări ale timpului modernu au luatu pururea în mănă apărarea druturiloru Romăniloru, și cu dinadinsul au stăruitu și stăruie cu aliații sei pentru unirea și desvoltarea politică și socială a principateloru. că Moldova au avutu legături cu Anglia însă nu uitămu că din timpul Marei Elisavete! Dlui Alison, avemu convicție, va studia de aproape posiția noastră de față, trebuințele deosebiteloru clase ale societății, și mai alesu aspirațiile tuturora pentru unu viitoru de statornicie, de libertate și de legalitate. Dlui se va încredinția că opiniea domnitoare și în țeara noastră este pentru Unirea principateloru, și că cu mici ecepții, toți bărbații însemnați ce se uită înainte mai multu de cîtu înapoi, vădu în Unire, singurul chipu de măntuire și de prosperitate pentru patriea noastră. Dlui va constata și în Iași, că, în timpu căndu toate celelalte populații greco-slave din Imperiul otomanu în resbelul de față s'au arătatu ostile puteriloruccidentale, numai populul romănu au fostu și este din inimă, din simtimentu, din convinție pentru Anglia și aliații sei. Dlui Alison este întăiul representantu pre care Marea Britanie de mulți ani ni 'lau trimisu în zidurile nostre., Fie bine venitu între noi. Ocii nostri săntu țintiți asupra lucrăriloru eale; și pentru totu ce va zice și va scrie în favorea Romăniloru, recunoaște știința Moldaviei de mai înainte și căștigată! Presa de Orientu din 21 Ianuari cuprinde o corespondință din Iași cu data din 2 Ianuari despre efecturile produse prin emanciparea sclaviloru în Moldavia. Simtimentul filantropicu au dictatu acestu articolu; aceasta o recunoaștemu deplinu, și nici trebuie să ne mire. Filantropismul este astăzi a Gogolghe du ioșu, de hhîtu laude pentru acestu articolu, dacă domnul corespondentu, pre care nu avemu pretențiea de a'l cunoaște, pe lăngă multe facturi eronate și idei greșite, nu și ar fi însușitu dritul de a supune ridicolului sau de a trata ca persoane ce nu se bucură în țeară de estima și de respectul tuturora, tocmai pre acei carii prin apelul la opinia publică, prin exemplu, prin acte de sprijinitu mai generositate practică au puternicit lucrarea emancipatriță. Dlui Corespondentul, pre care prin însuși rătăcitele sale idei despre lucrurile țerii și despre societatea pre care o critică, săntemu îndreptate de a'l crede de curăndu sositu în Moldova, zice într'unu chipu ironicu: „Marea și umana măsură a aboliției sclăviei aduce seriosu rodurile sale. Fiecare voește a se sui la înălțimea ideii ce au dictatu această măsură; și nimică nu este mai interesatu, Domnule, decîtu această luptă de generositate, în care este încăieratu patriotismul și umanitatea tutuloru proprietariloru de sclavi. „Voesucu a vă cita căteva din declarațiile de emancipare publicate de cătră guvernu. Între aceste, D voastră nu veți găsi nume ce se bucură în țeară de estima și de respectul tuturora, aceștii au înaintatu oara ce au venitu să sfărme atitu de tărziu lanțurile țiganiloru Moldovenești, și de multu noi amu văzutu din anu în anu, acești bărbați de inimă emancipăndu'și șerbii (Dlui voește a zice robii), căndu o întămplare de familie le punea în măni administrațiea averii lore. Amu zisu și sprijinimu că Dlui corespondentul cunoaște prea puținu societatea nostră spre a da unora și a refuza altora estima și respectul tuturora. Totu atitu de puținu Dlui cunoaște causele pentru care mulți nu 'și au emancipatu sclavii mai înainte de 28 Noemvri 1855, causele pentru care mulți alții deși 'iau emancipatu n'au alergatu să ceară publicității unu decretu de filantropie, mărgininduse cu mulțămirea ce dă binele și fără a fi trămbițatu. . A iarăar fi să ne întindemu prea la aceste cause departe, și să atingemu chestii prea delicate. Dlui Corespondentul cu însuși armele sale. Ne vomu mărgini dar a'l combate pre Dlui citează însuși în lista personeloru ce au renunciatu la despăgubire numele Domneloru N. Balș, E. Șubira, și P. Arghiropolo, presia D. D. A. C. Mavrocordatu, N. Cantacuzino, frații BuCatargi, Ioan A. setești etc. Ei bine, Domnul Corespondentu nu găsește că aceste nume s'aru bucura de estima și respectul tuturora? Dlui Corespondentul este totu atitu de puținu esacu și căndu ne vorbește de declarațiea Dlui Tețcanu: „Cățiva proprietari, zice Dlui, au avutu curagiul de a'și dată actul de emancipație adresatu guvernului de cătră recunoaște păcatele trecute. D. C. Rosetti Tețcanu.” Acestu actu este publicatu în N. 26 și 27 a Stelii. Dlui Corespondentu comite unu anacronismu cuprinzindu pre D. Tețcanu între proprietarii deșteptați la omenire prin decretul din 28. Noemvri. Dlui Tețcanu și au fostu emancipatu sclavii înaintea măsurii luată de guvernu. Dovadă este data petiției sale adresată Visteriei. Totu în asemine strună rătăcită urmează filantropul nostru: „Ași umplea coloanele Presii de Orientu dacă v'ași cita toate aceste acte. Unele sîntu atitu de curioase îndru merită o menire cu totul particulară. Nimene nu voește astăzi a fi fostu precedatu de lege, amoru propriul, și în acestu casu elu este respectabilu, își joacă rolul. Legea au emancipatu țiganii și recunoaște dritul proprietarului la o îndemnitate. Ce avea a face proprietarul? Nimică de citu a renuncia la folosul îndemnității?” Aceasta au și făcutu toți acei ce au adresatu declarații cătră guvernu, și mai alesu acei carui simplu și necondiționatu s'au mărginitu de a tăcea, lăsăndu să treacă terminul de doue luni ficsatu pentru cerere de despăgubire, și prin urmare fără vuetu, fără batere de dobă renundiăndu la ori ce folosu; și predhitu știmu numărul acestora este îndestulu de mare. Dlui Corespondentul nu voește a recunoaște Departe de a acorda o mică laudă proprietariloru neinteresați, dintre aceasta, carii pentru mulți renondarea la despăgubirea hotărită de guvernu, -adecă chege optu galbini de emancipatu - este perderea unui mare capitalu, a unei însemnate averi precumu D. D. Logofătul Gheorghie și Sturza, Colonelul Iorgu Ghica, Spataru St. Dăscălescu. Dlui Corespondentul se încearcă de a representa pre aceste persoane sub unu puntu de privire cu totul nepotrivitu și nedreptu, spre a nu zice mai multu.. la nostră de Sămbăta trecută, era așteptată sa între noi cu nerăbdare, și petrecerea ta ne cu în cannaSosirea dîtu se va prelungi ea ne cuatăAU Noi n'amu avea dar cumu