Steaoa Dunărei, 1858 (Anul 3, nr. 69-107)
1858-12-04 / nr. 91
Ne 91I NIROA MANI -și-------- Alepttă praieasă în toate vilele, poară de Duminică. - Aconamentul se face în Iași numai la Biuroul Stelei Dunărei, ulița Sf. Spiridon; - În ținuturi la D.D. espeditor al poeteloru. -În București la librarul C. A. Roseti. - Prețul pe unu anu este de preț galbini, și pe trei luni 30 lei, posta eranco. - Răndul de înștiințare se plătește un leu. - Administrația și espediția sănt la piciuroul Stelei Cenuzei. - Știrile comunicate anonimu nu se primescu. - Cerănd autorul, numele seu va remănea știutut numai Redacției. IASSUI. LOIA DELEMICI 1858. ANUI II. sppriiiiieie- - Iașii 4 Dechempri. Căndu vine cineva să ne ceară unu lucru, sintemu îndreptate a'l întreba cu ce cuvîntu ni'l cere. Căndu vine cineva de ne cere unu lucru așa de mare precătu este scaunulu domniei unei țeri ce'și așteaptă renașterea sa, totu cetățeanulu are cuvintu de a Intreba cu ce dreptu ni'l cere. Wasington, după o luptă de mai mulți ani, isbăndintu neatărnarea patriei sale, poporul recunoscătoriu l'au alesu Presidentulerei ce au fostu măntuitu. Napoleon I. răspinge din sinul Franciei legionele Europei aliate și umple de mărire naclea Francesă, nacia Francesă, plină de entusiasmu, numește pe Napoleon Consul și apoi Împăratul Napoleon al III, vine, în numele mărirei și aideiloru unchiului său, să ceară tronul Franciei. Francia, umilită de politica fricoasă a lui Luis Filip, spre resbunare dă șapte milioane de glasuri lui Napoleon al III. Dar să lăsămu aceste pilde mari, oamenii mari, oamenii de geniu sintu ca soarele, căndu se arată pe ceriu toți luceferii peru dinaintea loru. Să căutămu pilde mai potrivite cu taliea noastră, unu păstoru, pătrunsu de jugulu ce poartă compatrioții sei, ia arma în mănă și curăță țeava de apăsători; apoi o întreabă: „Pre cine vrei să ți fie Domnitoriu?”.„Pre tine” i se răspunde: țeara face din păstorul necunoscutu pre Domnul Miloș. Însuși Suluc, faimosul Suluc, înainte de a se declara împăratu în insula sa, asupra unei grămăjioare de negri, el sau scapatu mai întăiu de robiea albiloru. De a pune însă cineva numai bot forte ca dînsul și îngănăndu pre unu Napoleonu să se socoată omu mare, asti o faptă vrednică de risu. Ase grenea'spre ridicul de a cere cineva domniea, pentru că voește să fie Domnu: oamenii cu judecată indu de pretenții ne întemepompoase și juruințile etc. cele mari nu sîntu de ajunsu; trebuescu fapte, servorbele deopotrivă de mare în lume - să vedemu care săntu faptele vieței sale. L. S. Beizade Grigori Sturza, E. S. Muhlis Pașa, fiiul fostului Domnu Mihail Sturza - numele și titulaturile nu facu nemicu la lucru ce au făcutu pentru patriea sa ca să deie dreptul de a provoca mandate imperative, spre vicii făcute țerei sale proprii, pentru ca unuor cine să poată merita glasurile unui poporu, și apoi să îndrasinească a cere scaunul domniei. „Constituționalul” crede lumea prea simplă socotindu a fi dejunsu să scrie cu litere mari: „renașterea Romaniei” pe fruntea unui Mesie al seu, pentru ca deodată să purceadă toate sămințiile să vie să se închine lui, i se prosferează, nici la imputările ce i se facu calomniea și lingușirea joacă unu rolu Fără a ne uita nici la tămăea ce a fi numitu Domnu? Unu omu în postiiea sa, înzestratu cu talentele ce ne place a crede că le are, într'o vieață aproape de patruzeci de ani, făcut-au vreo faptă de bine, lăsatau pe urmă și amintirea unui singuru actu de de Ce poate arăta vreunulu, unul singuru, arătepatriotismu, iubirea țerei sale? nelu și cu bucurie vomu aplauda cu toții. Nu cere nimene fapte strălucite, fiecine nu le poate face, dar fapte bune și celu mai umilitu cetățeanu le poate, cu atătu mai multu fiul unui Domnitoru, care era atâtu puternicu în țeară. De nu iau plăcutu guvernul de atunci, precumu ne spune astăzi „Constituționalul” avea o mie de alte mijloace spre a ne da probe de înalte simțiminte, vărsta tinereței, atunci căndu sufletul îi mai primitoru de totu ce este mare, bunu, frumosu. Uitese și vadă ce facu fiii Domnitoriloru altoru țeri: ei săntu geloși de cinstea de a figura în orice întreprinderi de arte, științi, literatură, de ori ce progresu, sau faceri de bine; ei săntu îngerii apărători ai asupritului, ai văduvei și ai săracului. Fiul fostului Domnu Mihai Sigurza ce au făcutu? - Totu ce știmu că au făcutu, este, că au ținutu în arendă moșii mănă- Acumu s'au schimbatu, acumu nu mai este acela pe care il știe lumea, așea ni se spune. - Fie. Ce au făcutu acumu de căndu s'au întorsu din nou în țeară? Pusu sau în fruntea casei naționale acumu căndu națiea întreagă este învăluită cu apărarea drepturiloru sale? Întrebuințat-au positiea, talentele, cunoștințele, relațiile ce avea poate în străinătate, să'și sprijine patria a? Nu. Noi Decumu au intratu în țeară, au stătutu isolatu de toate partidele, decumu, căutăndu numai să se folosească de desbinările loru, spre a'și face partisani la Domnie. Căndu țeara îmi aștepta solemnela consfințirea autonomiei de la unu congresu Europeanu, cățiva partizani amețiți de scopurile sale ambițioase umbla scăncindu pe la Constantinopole căndu pentru o efemeră căimăcămie, căndu pentru Domnica țerei. Alții colinda aice prin ținuturi și orașe trăgăndu oamenii de pe ulițe ca să meargă să iscălească feluri de hărtii, cei mulți ce au subscrisu fură ademeniți de vorbe bune, celoru mai statornici în opiniile loru, ce nu voiau să subscrie, li se răspundea: „mă voiu face și fără Dta.” Sintu oare aste vorbe și fapte de talia unui omu de unu caracteru mare, precumu voește să ne facă a crede „Constituționalul?” Acestu organu socoate că crăinicindu închipuitele biruinți ale eroului seu în resboiulu orientului, țeara se va prosterna îndată, ca înaintea unui măntuitoriu alu Europei. De aic ecsista astăzi numai „Constituționalul” în lume, apoi, peste vr'o sută de ani, desiguru toată ominirea aiu crede că respingerea moscaliloru de la Dunăre, bătăile de la Alma, Inderman, Balaclava, luarea Malacovului, poate n'aru fi decătu faptele eroului seu. Și apoi,fiindu că'i frumosu a străluci și în răsboiu și în pace lăsindu comanda armateloru, de odată s'au aruncatu în politică, unde, prin înmurirea și chipsuințele sale la încheerea păcei, au smulsu o bucată de Beserabie de neau înapoet o noauă! De unde le au culesu tote aceste? De neau vorbi de nescai lucruri din timpul potopului, poate că vamu crede pe cuvîntu. Noi însă trăimu cu toții intr'unu timpu cu acestu nou Machidon. Amu auzitu clocotind lumea de numele unora: St. Arno, Lord Raglan, Duca de Chembrigi, Canrobert, Pelisie, Bosthe, Mac-Mahon și alții o sută, ba chiar și de unii Schinder Bein, de colonelul Dieu, căpitanul Simons, ce se aflau ca și E. S. Muhlis pe lăngă Omer Pașa, dar de eroul „Constituționalului” n'amu prea auzitu: ei au petrecutu cea mai mare parte de timpu la Eupatoriea, unde au urmatu o neînsemnată harță, și unde nu știmu să se fi ilustratu pănă la atăta. Unu Crețulescu, unu Constanghinescu, și alți bravi feciori ai Romăniei, încă au luatu parte, și parte activă la răsboiu, făcăndu onoare Romăniloru, pe dînșii însă nu'i înalță nimeni în naltul cerului, și în modestiea loru meritul ni se pare mai strălucitu. Numai „constituționalul” au pututu avea curajulu de a rădica unui „monumentum aegeo reghennium” de făptura sa, Dsale Grigori Sturza, pentru că au asistatu la răsboiulu din Orientu și au ajunsu a fi Pașă turcescu. Chiar de s'aru fi întămplatu să facă nescai fapte mari, încă nu șede bine de a suferi disgrațiosele laude de la ai săi. Faptele mari singure se spunu; oamenii mari de sine se vădu; iubirea de patrie se arată în fapte, nu în vorbe și juruinți. Dlui Grigori Sturza s'au dus în armiea turcească, cumu s'au dusu mai înainte în cea rusească, cumu se putea duce în cea nemțească. Pentru sine au lucratu căndu au fostu la Ruși, pentru sine au lucratu cănd au fost la turci, în țeară încă căt au fost, numai pentru sine au lucratu. Țeara nu ii datore cu nimicu. Nu ne mai ceară acumu domnii în numele unoru fapte închipuite, nu ne mai facă atătea juruinți și mărturisiri de credință. Țerii îi trebuie unu omu, care să fie al ei, care să fie făcut macar ceva pentru dînsa, și nu totu, totu, totu pentru sine. Lasene dar, în pace cu candidatura de domnie, cu mandatele imperative, cu faptele patriotice, nu mai întargie țeara în zedaru, că nu are nici unu dritu, nici unu dreptu la scaunulu domniei. Miile de iscălituri, ce ni se spune că are adunate, pe căndu lumea nu știea, nu cunoștea principiile Constituției, s'ai redusu la foarte puține, de căndu oamenii a începutu a judeca mai sănătoșu asupra noului statu al lucruriloru. Partisanii păr era în