Steaoa Dunărei, 1858 (Anul 3, nr. 69-107)
1858-12-08 / nr. 93
278 STROA DUNAVRGEI. „ loru nostri, că Intre Candidații partidei naționale de peste Milcovu, și Candidatulu nostru, Prințul Grigorie Sturza, occupă unu locu foarte eminentu. „Așa, așa este Domniloru. Motivulu venirei Domnului A. Golescu, la noi, nu mai este unu secretu. Domnulu A. Golescu, unul din cei mai onorabili patrioți ai Romăniei, cunoscutu prin capacitatea și învățătura sa, precumu și prin liberalismulu său, moderatu și înțeleptu, au venitu să ne propuie pentru tronul Moldovei, pe fostul Domnu, Barbu Știrbeiu, ca, prin acestu chipu, partida națională de peste Milcova, să'și nsigureze putința de a rădica pe tronul țerei surori pe Prințulu Grigorie Sturdza, care și acolo se bucură de o stimă bine m rigrată.” Ne pare prea rău că prea stimabilul D. R. Golescu, pe care de mulți ani avemu onoare a'l numera între amicii noștri, au intratu în daniu fără să vrea; singemu înse provocau și trebuie să vorbimu. D. A. Golescu purcegănd de la teoriea că Roșinii au cerutu Domnu streinu, mai alesu ca să scăpe de nepotismu și de clicile curtezaniloru cu care obicinuitu vinu Romnii la Domnie, era de părere că făcăndu unu schimbu, adecă, luănd Muntenii unu Moldovanu și Moldovenii unu Munteanu, am ajunge încătra la scopul ce vream a ajunge prin Domnul străinu. La aseminea cauu, zicea D. Goleescu, cănd dintre ómenii noi n'amu avea șanse de a fi aleși, apoi dupre socotința sa chiar și unu Strrbeiu Vodă aru fi mai bunu aice și unu Mihaiu Vodă, sau fiul seu acolo, de căt dacă s'aru alege fiecare la locul loru. D. Golescu se întemeiea în rezonamentul seu pe preasupunerea că omenii aceștiea trebuie să dorescă a se îndrepta în ochii lumei, dar întru că nu vor fi încunjurați de partizanii loru le va fi cu neputință a rumpe cu trecutul. Mai multe persoane au răspunsu D. Golescu, că de s'aru putea alege aice vreunu rominu de acolo, și acolo, pre unul de aice, aru fi în toate privințele de mare folosu Principatelor Unite. Iar întru că nu privește pe Eche Voevodul Știrbeiu și alții de aseminea. Apoi sintu, noi cu mai bine remăie unde sintu și cum bucurie dămu in daru pe Ecs-Voevodul Sturza cu fiul seu din preună. Cei ce se opuneau la candidatura acestoru persoane chiaru și în schimbu, se întemeea pe vechiea macsimă că „deprinderea ii o adoa natură” și „Lupul păru'și schimbă, iar naravul ba”.. Iată lămurirea despre candidature: „Constituționalul” mulțumitu-s'au? Într'unu număru trecutu al actei nostre amu publicatu, în întregirea ei, Profesia de credință a Dlui Grigori Mihail Sturza, carele, văzămatu pe aclămarea, zice, a o samă de compatrioți ai sei, au socotitu de cuviință a spune și publicului ce bunu Domnu stăpănitoru aru fi căndu l'ar alege Adunarea electivă. Să revenimu a zice o vorbă despre acestu actualu Dlui Grigori Sturza. Cuvintele deale săntu frumose, potrivite cu spiritul cătu și cu litera unei legi fundamentale; însă ce inchizășurii ni se dă că faptele vor respunde vorbeloru? Credința fără de faptă e moartă, apa zisu apostolul. Și noi ne îndoimu că aspirantul la Domnie se va ține de cupăntu. E vorba să avemu unu Domnitoru care să facă lucrătoare disposițiile constitauției; și,așa și din capulu locului, aspirantul postru îi calcă în piciore o disposiție formală, ace prin care să cere de la insușiții de alesu la Domnie zece ani de funcții publice. Beisade Grigori aru fi pututu să iie și Sevastopolia, și totu să nu aibă după Constituție, tote însușirile cerșute, de la candidații de domnie. De se sfătuia și cu alți omini de lege decătu cu fostul presidentu al divanului domnescu de sub Vogorides, decătu cu noulu cetățeanu Moldovanu, boeritu sub Ghica Vodă, L. Sasaru fi dumeritu că piedica legală, ce'i pune Constituția (art. 13) nu se poate înlătura decătu cu o putere mai presusu de acea a celora șepte mari puteri. Aici e greul.. . „Și măntuirea, zice înțelepciunea lui Solomonu, este în multele sfaturi. (Șildele lui Solomon, C. 11, v. 14.) Patru ochi vădu mai bine decătu doi, zice și Romănul nostru căndu vre să deae a înțelelege că se cade, în vr'o nedumerire, să căutămu sfatul multora. Dacă Cronstituționarul aru are cătu unu dramu din înțelepciunea lui Solomon, sau dacă L. Sa Gr. Sturza aru are măcar atăta minte cătă înțelepațe se cuprinde în vorba Romănului mai susu adusă, atunci de bună samă nu ne s'aru mai toca la urechi de mandate imperative, de vortul directu al țerei (voh rorții, voh Dei) în favoarea candidaturei la domnie a fostului Muhlis Pașa; nu ne aru mai asurzi Constituționalul cu trămbițeturile sale în favoarea supremației Domnului asupra Adunărei, nu ne aru inunda cu frase ca acesta: „Mandatele imperative, atingătoare de alegerea Domnului, nu sintu altă decătu participarea tuturora la alegerea aceluia carele s'au giudecatu mai vrednicu de a domni; decătu arătarea în scrisu a unei dorinți generale, decătu glasul tuturora, însfărșitu, văzămatu în cameră în privirea unui actu so Și încă: „In sfirșitu, neadmirăntu mandatele, nulenelu.” uirea Domnului aru pute să fie resultatul unui mezatu, sau escamoterea unei coterii de comuniști carii, voindu să joace rolulu de republicani, aru împune țerei, după fantasia ei (ad. a coteriei nu a țerei) pre unu tovarășu al ei pre care nația, cu bună samă, nu garu fi pripșitu, dacă... etc.” Așa, votul directu al țerei, primirea (adică consimțămăntul) nației întregi, iată care este, dupre Constituționtru modul al operei Domnului! În fața unui așa violentu disprețu pentru articlulu 10 din Constituție, care zice: Domnul va fi plesu pe viața de cătra Adunare, ce rămăne altă de făcutu adunărei elective decătu să se nimicnicească, sau să gioace rolulu de unu simplu divanu de întărituri care să puie pecetea pe prătările în spriju presentate de redacția Constituționarului ca resunetu închipuiteloru aclamări a țerei! La ce, dară, e bună Constituția dată Principateloru de Europa, dacă articolul 13 se calcă, dacă articolul 10 se calcă, dacă, cu o trăsătură de condeiu, se pote șterge din ea cutare desposiție cu care nu se poate învoi ambiția cutărui aspirantu la domnie? Nu era destulu gregorianiloru de a se răzema pe o falsă interpretare a terminiloru zece ani de funcții publice; trebuie încă să se falsifice atătu spiritulu cătu și litera articlului 10 care este așa de limpede scrisu: „Domnul va fi alesu pe viață de cătră Adunarel”. O violentă interpretare trage pe alta după sine. După ce s'au făcutu sfatu ca să se răstălmăcească articolul 13, din Constituție, au urmatu apoi neapărata nevoie de a se resturna înțelesul altui articolu, al art. 10. Articulul este cu totul nesocotitu de Constituționariu, înse candidatul la domnie al acestei foi au binevoitu a ne da, în profesia sa de credință din 30 Noemvri, liniștit dre asiguranță că el nu se va socoti de Domnu stăpănitoriu de cătu dupre alegerea prin organul legalu adecă de cătră adunărea electivă. Așa, mai vine la socoteală, vremu să zile nu se mai potrivește cu constituția. Dar ce face domnia lui, candidatul, cu articolulu 13 din constituție? Înțelepciunea lui Solomon zice: „Mai bună e puțină luare cu dreptate decătu multe roduri cu strămbătate.” (pildele, cap. 15, vers. 33.) Ceea ce se tălcuește pe romănie așa, adecă: Că de cătu domnu stăpănitoru cu strămbătate, mai bine unu foncționaru publicu într'unu postu unde, de acu'nainte, să se disvălească și în folosul țerei acele frumoase talente de care pănă astăzi numai în coloanele Cnnstituționalului se dă publicului mărturie. Lăsăndu lipsește D-lui Grigori M. Sturza și 'l iatoate sub tăcere, însușirea ce ce aspirantu cu străibătate la domnie este că n'are zece ani de fucții publice. Rostul articolului 13 din constituție este format în puntul acesta: „Va fi însușit alesu (elibla) la domnie „orcine, fiindu în viteză de treizeci și „cinci de ani și fiiu de un părinte născutu „moldovanu sau munteanu, poate dovedi că are „unu venitu din pămăntu (fonsiagi) de trei „mii de galbeni, cu aceasta însă că să fi „fostu în funcții publice în curgere de zece „ani, sau să fi făcutu parte din adunări, beizade Grigori Sturza n'au fostu decătu prea scurtu timpu în funcții publice, atunci căndu au fostu numitu membru al Epitropiei scoleloru publice; departe, dară, de a ave anii ceruți de constituție, nici zece săptămăni nu are. Asemtine nu are nici condițiea echivalentă a celoru zece ani de funcții publice:; L. Sa.p'au făcutu parte de nici o adunare. De s'aru și ține în samă mărturia celoru șeptesprăzece și nopta subscrisă C. Hurmuzaki și inserată de Constituționalu ca unu isonu întroductivu la profresia de credinți, totuși încă candidatura este o lovire in constituție, care cere rostitu dela totu însușitul a fi alesu domnu, pe lăngă venitul de 3000 galbeni, și serviciele făcute statului in cursu de zece ani! Căndu D. Hurmuzaci vorbește de liberarea principateloru prin servicii militare făcute de Beizade Grigori in campaniea sa de Crima. Moldovenii dau din umere, iar Europa intreagă, de artiști ceti prosa D-lui Hurmuzachi, s'aru strica de risu. În adevăru, este cu totul ridicolu de pretinde la domniea Moldovei cu un asemine gigiu. Noi cunoșteau alți candidați multu a FNT