Ştiința şi Tehnică, 1985 (Anul 37, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 1 - 4
oameni ai muncii, în numeroase unitaţi de cercetare. La aceştia trebuie să adăugăm personalul din învăţămînt, îndeosebi din învaţămîntul superior. Au fost amenajate laboratoare şi ateliere dotate cu aparate, instalaţii şi utilaje moderne, statul făcînd investiţii importante în acest sector de activitate. Politica partidului şi statului nostru, pornind de la principiul că ştiinţa este un factor de bază al construirii şi dezvoltării societăţii socialiste, promovează îmbinarea armonioasă dintre cercetarea fundamentală şi cea aplicativă, dintre gîndirea teoretică şi aplicarea practică, orientează cercetarea către problemele majore pe care le pun economia şi cultura noastră naţională, cere cercetării ştiinţifice să devanseze necesităţile imediate ale industriei, agriculturii şi ale celorlalte ramuri de activitate economică şi socială şi să evalueze problemele de perspectivă ale societăţii noastre. Ştiinţa şi producţia devin astfel două laturi inseparabile ale activităţii creatoare a omului. Apare astfel de la sine înţeles ce mare importanţă prezintă conlucrarea activă a personalului din cercetare cu cel din producţie. Luînd în considerare şi cercetarea ştiinţifică efectuată în învăţămînt, relevăm o nouă concepţie revoluţionară, aceea a integrării organice, structurale a învâţămîntului cu cercetarea şi producţia, concepţie la elaborarea căreia tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU a avut un rol hotârîtor Pentru ca potenţialul de cercetare existent să fie valorificat cît mai deplin, pentru a se evita dispersarea forţelor, paralelismul în cercetare şi pentru a se asigura concentrarea eforturilor pe teme importante, unităţile de cercetare au fost grupate pe domenii de activitate corespunzătoare unor ramuri ale economiei naţionale, unor sectoare de activităţi sociale şi unor discipline fundamentale, creîndu-se institute centrale de cercetare. Coordonarea cercetării ştiinţifice la nivel naţional revine Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, organ de partid şi de stat care înfăptuieşte politica partidului şi statului nostru în domeniul cercetării ştiinţifice. Un moment important în organizarea cercetării din ţara noastră l-a constituit anul 1979, cînd s-a încredinţat tovarăşei academician doctor inginer ELENA CEAUŞESCU funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie. Om politic şi savant de renume mondial, tovarăşa ELENA CEAUŞESCU sa angajat, încă de cînd îndeplinea funcţia de director al Institutului de Chimie, într-o acţiune care a căpătat după aceea valoare de exemplu, şi-a lărgit activitatea, abordînd pe lîngă domeniul cercetării pe cel al proiectării de profil, precum şi realizarea de piloţi tehnologici, de microproducţie pentru fabricarea unor produse chimice de mare puritate şi de mare valoare. Ulterior s-a realizat o integrare organică structurală şi funcţională a cercetării cu proiectarea tehnologică şi cu învăţămîntul superior de chimie, cu industria chimică, sub conducerea tovarăşei academician doctor inginer ELENA CEAUŞESCU Institutul Central de Cercetări Chimice devenind primul institut central de cercetări dupa modelul căruia au fost create şi celelalte institute centrale Pornindu-se de la faptul că problemele actuale de cercetare sunt tot mai complexe, în cadrul Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie au fost constituite colective multidisciplinare, alcătuite din cercetători, ingineri, proiectanţi, matematicieni, electronişti şi alţi specialişti, după caz, care să acţioneze în aşa fel încît toate elementele unei probleme complexe să fie soluţionate concomitent, iar rezultatele să fie introduse rapid în producţie, scurtîndu-se astfel ciclul cercetare proiectare producţie. Complexitatea şi marea varietate a problemelor ce se pun astăzi în faţa cercetării ştiinţifice cer specialiştilor să dea dovadă de o mai mare mobilitate, să se orienteze rapid în noile situaţii care apar. în acelaşi timp, este necesar ca fiecare cercetător să-şi urmărească problema pe care o cerceteazâ în toate fazele, pînâ la aplicarea ei în practică, în producţia industrială sau agricolă. El trebuie să ajute concret la găsirea celor mai bune căi de aplicare a soluţiilor tehnologice sau a proiectelor. Pentru ca cercetătorii să fie la curent cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnologiei a fost organizat un sistem naţional de informare şi documentare tehnico-ştiinţifică, perfecţionat continuu. O atenţie deosebită a fost acordată pregâtirii şi perfecţionării cadrelor necesare cercetării ştiinţifice. Un rol important revine în acest sens învâţămîntului, îndeosebi învăţămîntului superior, care trebuie să asigure pregătirea unor specialişti cu un larg orizont de cunoştinţe ştiinţifice, tehnice, culturale, bazat pe însuşirea a tot ce este mai înaintat în cunoaşterea umană. în acelaşi timp, învăţămîntul trebuie să dezvolte creativitatea şi, fireşte, să-şi îndeplinească şi rolul de factor educativ în spiritul munciişi disciplinei, munca fiind cîmpul cel mai fertil de împlinire a personalităţii umane, a celor mai îndrăzneţe visuri şi aspiraţii. Politica partidului şi statului nostru în domeniul cercetării ştiinţifice a dat roade. Aşa cum a arătat tovarăşa academician doctor inginer ELENA CEAUŞESCU în cuvîntarea rostită la lucrările Congresului al XIII lea al P.C.R., „în cei 40 de ani de la revoluţia de eliberare socială şi naţională, ştiinţa românească a cunoscut o puternică dezvoltare. Se poate afirma că dispunem acum de puternice unităţi de cercetare în toate sectoarele de activitate, că marile realizări în dezvoltarea industriei, agriculturii, în toate domeniile sînt strîns legate de contribuţia activă a ştiinţei româneşti...". în continuare, în cuvîntare au fost prezentate sarcinile ce revin cercetării ştiinţifice în cincinalul 1986-1990 şi, în perspectivă, pînâ în anul 2000. Astfel, cercetarea este chemată să contribuie la dezvoltarea mai puternică a bazei energetice şi de materii prime, a energeticii nucleare - inclusiv a reactoarelor rapide -, la crearea pe cale sintetică a unor materiale cu caracteristici superioare, de noi maşini şi utilaje, la automatizarea, electronizarea şi robotizarea producţiei, iar în domeniul agriculturii la crearea de noi soiuri de seminţe şi de plante, noi rase de animale, noi tehnologii de furajare, într-un cuvînt, la realizarea, pe bazele celor mai noi cuceriri ale biologiei şi geneticii, a unei agriculturi moderne. Sarcini importante revin ştiinţelor medicale în apărarea sănătăţii poporului, cercetării fundamentale în matematică, fizică, chimie, biologie şi alte domenii, cercetărilor în domeniul economic şi al ştiinţelor sociale. Simpla enunţare a acestor orientări arata în mod convingător vocaţia umanistă a ştiiinţei în ţara noastră, faptul că ea este pusă exclusiv în slujba omului, urmărind buna starea, progresul social. Nu este o simpla coincidenţă, ci mai degrabă un simbol faptul că tovarăşa academician doctor inginer ELENA CEAUŞESCU, preşedintele Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, este preşedinte al Comitetului Naţional Român „Oamenii de ştiinţă şi pacea". Acest comitet, exprimînd opţiunea tuturor slujitorilor ştiinţei din patria noastră pentru pace şi colaborare internaţională, militează neabătut pentru oprirea cursei înarmărilor, pentru dezarmare şi în primul rînd dezarmare nucleară, pentru asigurarea dreptului fundamental al popoarelor la existenţă, la o viaţă liberă şi demnă, pentru ca glasul autorizat al oamenilor de ştiinţă, care cunosc cel mai bine pericolul armelor nucleare şi al militarizării cosmosului, să fie auzit la Organizaţia Naţiunilor Unite şi la celelalte foruri internaţionale care discută problemele păcii şi ale războiului. în luna ianuarie, cînd tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU şi tovarăşa ELENA CEAUŞESCU îşi serbează aniversarea zilelor de naştere, gîndurile noastre se unesc cu cele ale întregului popor pentru a le ura mulţi ani, sănătate, fericire, putere de muncă şi noi şi frumoase realizări în nobila activitate de a conduce partidul şi poporul pe drumul luminos al edificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră şi al înaintării României spre comunism!