Ţara Noastră, noiembrie 1933 (Anul 11, nr. 445-469)

1933-11-01 / nr. 445

Domnilor și iubiți frați. Vă muilțum­esc tuturor pentru primirea călduroasă de care mă împărtășim­. Mulțumesc și prieteni­lor mei pentru cuvintele bune pe care le-au rostit în fața dumnea­voastră. Toate acestea nu le pri­mesc pentru mine, le primesc pen­tru credința pe care o sport în di­sietul meu și pe care o aduc în fața dumneavoastră. Eu vin cu drag­aci în Oltenia, mă simt aca­să în orice colt al României, dar și­­ tu mai multă bucurie mă regă­sesc aci în mijlocul dumneavoas­tră, al oltenilor, și iată de ce. IDEIA NAȚIONALĂ ȘI SPIRITUL MARILOR M­OIRI Voi, oltenii, reprezentați două însușiri ale sufletului românesc, cari au hotărît istoria noastră. IDETA NAȚIONALA ȘI-A GĂ­SIT TOTDEAUNA CULCUȘ IN ACEST PETIC DE PAMANT AL ȚARII, IAR SPIRITUL DE RE­FORMA AL MARILOR M­OIRI TOT DE PE MALUL OLTULUI A PORNIT. De sute de ani s’a sim­țit aici în­ leagănul istoriei româ­ne, că numai strângând laolaltă pe cei de-un sânge, și numai apărând cu viața peticul de pământ pe care trăim, se poate salva ideia de patrie. De mai bine de­ o sută de ani s’a ivit acest fir roșu în isto­ria noastră, iar în veacul de răz­vrătiri al lui Tudor Vladimirescu, tot de aici a pornit flacăra. Cei de jos s’au adunat să protesteze împotriva străinismului care se abătuse asupra țării și boierii cra­­ioveni au fost aceia cari au dat mână de ajutor boernașului Tu­dor Vladim­irescu. Iar când a fost vorba­ de un spirit nou în viața politică a țării, tot din Oltenia, de la popa Șapcă, da la Golești, de la Islaz, au pornit cuvântul de salvare. Eu care simt fiorul istoric și ca­re port «cest ghem în inima mea, pe care-l torc cu sânge, mă simt mai aproape de pământul acesta. Ceea ce iese din inima mea este în sufletul vostru și ceea ce iese din sufletul vostru ajunge la ini­ma mea. Acesta este sentimentul cu care­ vin eu la dumneavoastră. Vă vorbeam de vremea lui Tudor Vladimirescu. Multe au trecut de atunci. Istoria însă se repetă. Un val de străinism se abătuse asu­pra țării, înainte cu o sută de ani. Eram o țară plină de străini. Tot un val de străinism este as­tăzi. D-voastră vedeți firmele ro­mânești, fie la ministere fie în altă parte. Dar cei cari se agită pe de­­desupt și sug vlaga din sărăcia voastră, sunt toți străini. De a­­ceia eu la București, când am cău­tat să pun urechia ca să ascult de unde clocotește nenorocirea, mi­am­ dat seama că acest străinism trebuie dat la o parte și am arun­cat lozinca . ROMANIA A RO­MÂNILOR“. DOUĂ SOIURI DE STRĂINI Să ne lămurim. Ce însemnează străin ? Sunt două feluri de străini, întâi, străini sunt aceia cari în căutarea norocului, din toate păr­țile globului au venit după răz­boi și s’au așezat aci, simțind miros de hoțt; hienele, șacalii a­­ceștia, cari se învârtesc pretutin­deni acolo unde este ceva de câș­tigat, voiajorii norocului, au ve­nit în această țară ; ei n’au niciun drept de cetățenie, dar sunt foar­­­­te mulți. Când am fost ministru de In­terne mi-am dat seama de acest rău și am întreprins o anchetă în județele de nord ale Ardealului, ca să văd cât este de infectat de străini acest brâu al țării. Am tri­mis general cinstit, care tocmai i ieșise din activitate, să stea trei luni în Maramureș, unde sim­țeam ca e mai mult istovit sufle­tul românesc. In acest județ, ge­neralul în cercetările sale a putut să constate 60 mii de străini, cari nu sunt cetățeni, ci numai elemente de consumațiune și de nesiguranță. Acești străini au co­rupt autoritățile, și generalul trimis de mine s’a întors cu o că­ruță de sigilii falsificate și cu o altă căruță de bilete de liberă­­circulație, pe cari de asemenea le falsificaseră aceiși străini. Afirmă că pe suprafața țării noastre se găsesc cel puțin 500.000 de oameni cari n'au ni­mic de a face cu noi, și sunt elemente parazitare. Lucrul e limpede, nicio putere din lume. nici un tribunal al dreptății o­­menești nu poate să-i pună pe acești oameni în spinarea noas­tră. De aceea, din acest colț de țară, unde istoria românească pulsează mai viu, unde conștiin­ța națională rezistă mai bine, unde sentimentul de protesta­re e mai­ treaz, vreau să lan­sez cuvântul: AFARĂ CU ACEȘTI INDIVIZI, CARI N'AU CE CĂU­TA PRINTRE NOI. Nu vom face cu ei nici un act de sălbăticie, îi Vom conscrie pe toți, vom constata cărui stat aparțin, vom Iată un aspect al problemei, iată un soi de străini. Dar sunt și alți străini, sunt străini cari In sensul tratatelor de pace au drepturi po­litice. Știți că în această țară, pe pământul pe care l-am întregit se găsesc infiltrațiuni minoritare, în Basarabia, in Bucovina și in Ardeal. Noi le vom respecta în drepturile lor. Tratatul nostru de pace este foarte larg. Pe când în alte părți se consideră cetățeni aceia cari la izbucnirea războiului, in 1914, au locuit pe acele­­ teritorii unde se află azi, la noi se consideră cetățeni a­­ceia cari se găseau pe teritoriul României la data ratificării trata­tului, adică cinci ani mai târziu. In Ardeal, au venit în cursul răz­boiului, din Austria, o mulțime de străini, sub presiunea ofensivelor lui Brussilov, și s’au așezat aici. Ei bine, noi am fost largi și darnici, am fost chiar nedreptățiți din acest punct de vedere. Vom respecta drepturile politice, dar un lucru să se știe: CONDUCEREA POLITICA A ACESTEI ȚARI TREBUE SA STEA IN MÂINILE ROMANILOR, A NAȚIUNII DOMINANTE. Nu voiu Politica se face prin rațiune și prin instinct. Foarte multe pro­bleme se rezolvă cu capul, cele mai multe prin inimă. Regretatul Take Ionescu a avut dreptate când a calificat războiul nostru, răz­boiul instinctului național. Răz­boiul României nu s’a făcut cu mintea, ci cu inima. Dacă ar fi fost să vă luați după minte, a­­tunci când erau­ bogați, înconju­rați de aurul care curgea și dă­dea năvală, când Germania plă­tea grâul nostru pe de o parte și Anglia pe de altă parte, judecata v’ar fi spus să stați mai bine cu belșugul vostru. Dar a vorbit ini­ma poporului, căci instinctele ho­­tăresc în marea frământare a nea­mului nostru. Instinctul meu de român vă spune astăzi, că țara noastră nu merge pe drumul bun al istoriei. In această privință, eu mă deosibesc aproape de toate partidele. Nu le voi cerceta pe toate, dar voi spune că mai mult mă deosibesc de partidul național-țărănesc. Astăzi sub oblăduirea acestei guvernări, pojghița de străinism a ajuns mai tare decât oricând. Acest partid a început lupta în nu­nele chipului galben și supt al țăranului român și pleacă de oraț cu reprezentantul cel mai tipic al exploatării. A început cu d. Ion Mihalache și o sfârșeș­te cu d. Max Aușnit. Eu n'am ni­­mic cu d. Max Aușnit, dar văd­­ă este reprezentantul calificat al regimului. După cum în Mol­­dova bieții beeri își dădeau moșiile în arendă lui Moki rscher, încât și țara fusese po­­colită după numele acestuia: 1SCHERLAND, iar pe urma ex­­ploatării neomenoase care nu o mai putea tolera au pornit valurile revoltei din 1907, tot așa astăzi pentru partidul d-lui­on Mihalache omul care carac­­terizează regimul este d. Max Aușnit. Nu mă interesează pe mine acest d. Max Aușnit, ci­oți Aușniții, cari scot capul du­­pă perdea! Și atunci vă rog să mă înțe­­l­eți pe mine, când vin în mij­­lcul dumneavoastră aici la Craiova în această cetate a ro­­mânismului, să lansez sentimen­­t­ul meu de protestare, care nu-i­­ 1 meu, ci al omului care caută­­ un acord cu adevărurile nea­­­țiului său. Fără să caut vorbe p rea aspre, căci asemenea vor­­be grele nu se rostesc la înmor­­mântare, trebuie să spun că partidul național-țărănesc n’a ost nici național, nici țărănesc. 3l n’a întărit ideia națională,­­ nici nu a ajutat interesele ărănimei. Dumnealor au făcut­­ politică de industrialism. Da­­ă facem bilanțul, ne dăm sea­­ma, că toate protecțiunile au ost acordate multelor industrii,­­ cine plătește e țărănimea. Vi ’a vorbit, și dumneavoastră ca ărani înțelegeți, că nenorocirea de azi, îsi are pricina în DE­­ZACORDUL INTRE PRETURI­­LE PRODUSELOR INDUSTRIA­cerceta de unde au plecat, pentru că în sensul legilor noastre ei nu sunt cetățeni. Ast­fel conscriși, îi vom trimite la Societatea Națiunilor, pentru ca sub auspiciile acesteia să fie reintegrați în patria lor de ori­gine, și niciodată un asupritor, dar eu știu ce însemnează tendința de dă­râmare a unui stat. Eu am fost mi­noritar și am văzut cum a fost gu­vernat Ardealul în perioada de pră­bușire a Ungariei, când s’au trezit tendințele centrifugale ale naționa­lităților. ȚIN SA SE ȘTIE, CA DREPTUL DE A ȚINE IN MANA FRÂNELE, ESTE DREPTUL NO­STRU. FACEM POLITICA DE SAN­GE ROMANESC, PENTRU CA SÂN­GELE ROMANESC A FĂCUT ACEA­STA ȚARA. Eu fac această politică națională și dumneavoastră mă înțelegeți aici la Craiova, fiindcă d-voastră re­prezentați puritatea de rasă. La București nu mă înțeleg toți, fiind­că acolo s’au cam corcit. Glasul cu­rat al țării nu poate să iasă decât din gură românească. Și când ci­neva pornește de la Erzerum și se pomenește ministru, desigur că nu vă poate vorbi ca mine, aceiaș lim­bă. Când vine cineva de la Salonic sau de la Kraguievaț, și fiul lui a­­junge în scaunul de îndrumător al țării, fiți siguri că inima lui nu va înțelege cuvântul românesc.. LE ȘI PREȚURILE PRODUSE­LOR AGRICOLE. Dacă nu se poate trăi, este că tot ceea ce provine din producția indus­trială, dumneavoastră nu puteți plăti cu ceea ce câștigați din munca pământului. SĂ REFACEM IDEIA DE CREDIT­ Ce-ar fi trebuit să facă acest gu­vern național-țărănesc ? Ar fi tre­buit să apere prețul produselor a­­gricole și să apese, să coboare, pre­țul produselor industriale. Atunci ar fi făcut o politică națională, fi­indcă industria la noi, in majori­tatea ei nu-i românească­. Ar fi in­­tărit clasa plugarilor. Nu s’a făcut aceasta. Iată chestiunea care nu s’a rezolvat, și asupra căreia trebuie să stăm de vorbă. Să cercetăm o problemă: proble­ma conversiunii. In mod normal, ar fi trebuit să se rezolve cât mai repede. Fiecare, judecând limpede își dă seama că cu cât înaintăm mai mult, fără o soluționare de­finitivă, mergem spre mai rău, și pentru creditori și pentru debi­tori. In loc să taie acest nod gor­­dian, actualii guvernanți, cari e­­rau cu lozinca pentru masele­ popu­lare dar cu rădăcina existenței lor în buzunarul creditorilor și al deți­nătorilor de bani, nu s’au hotărît nici pentru unii, nici pentru alții. Rezultatul a fost moratoriul, care nu-i decât prelungirea­ situațiunii nenorocite • in care se găsește țara. Am adus acest exemplu, ca la lu­mina lui să vedeți care­ i judecata acestor oameni. Partidul nostru este partid na­­țional și agrar. Noi reprezintăm sângele și munca românească, de aceia trebuie să fixăm aoi anume puncte de judecată, pe cari dumnea­voastră când veți fi acasă să le lă­muriți, să stați de vorbă asupra lor. In materie de conversiune să știți că noi suntem pentru lichi­darea cât mai de grabă a aces­tei probleme. NU SE MAI POA­TE, FĂRĂ O REDUCERE A CREANȚELOR. Acesta-i punctul de vedere normal. Noi nu voim să asuprim, nici pe unii, nici pe alții, ci SĂ REFACEM IDEIA DE CREDIT, FĂRĂ DE CARE NU SE MAI POATE MERGE ÎNAINTE. Datoriile pe cari trebuie să le plătiți nu se pot pune de acord cu prețurile actuale pe cari le obțineți, și ar fi anormal să se plătească în întregime dato­riile contractate acum cinci ani, când pământul avea altă va­loare. Eu nu sunt dintre aceia cari să facă demagogie. N'am mințit pe țărani, nu te-am făcut nici o făgăduință, aceasta e greșala de care m'am ferit tot­deauna. prin urmare nimeni nu poate să-mi suspecteze buna mea credință. APĂRAREA INTERESELOR AGRARE Imediat după aceea, pe ruinele băncilor parazitare va trebui să se facă o politică de credit agri­col. Nu putem să mergem mai de­parte cu o asemenea incertitudi­ne. Orice inițiativă e paralizată în societatea noastră. Trebuie să intervină o mână hotărîtă, care să dezlege problema c­i sinceri­tate ,trebuie luată o hotărîre, care să fie respectată. Spunea adinea­ori Valjan, către a fost cu mine în Italia, tot ce s’a înfăptuit acolo în decurs de 11 ani. Opera reali­zată însemnează respectarea vo­inței lui Mussolini, care cu pum­nii strânși pune toată lumea în mișcare și face să se transmită în opinia publică a țării sale senti­mentul de datorie. FARA ACEST SENTIMENT AL DATORIEI, TARA NOASTRA VA INTRA IN PUTREFACȚIE. Eu prețuiesc mai presus de toate ideile pe care ho­­tărîrea unui om poate s’o pună în valoare. Vi s’a spus aici, de către Nemo­­ianu care a arătat că și în rapor­turile noastre externe sunt anu­me nedreptăți. Ele nu cunoșteam această chestiune, dar țin să de­clar că în legăturile noastre cu celelalte țări, trebuie să existe realitate de ambele părți. Va tre­bui ca atât politica internă cât și cea externă să o îndrumăm întru toate după interesele noastre a­­grare, fiindcă numai așa putem să­­ facem politică românească. POLITICA SATELOR SI MATS ©- ‘­NALIZAREA ORAȘELOR In cărțile vechi se vorbește­­ despre marea republică a Vene­ției, care stăpânea cu câteva sute de ani în urmă marea Al­­­driatică, înainte de a porni în­­ depărtări, în numele orașului­­ lor, funcționarii făceau acest­­ jurământ: „JUR­CA VOI FACE­­ TOTUL PENTRU A AJUTA PROFITUL ȘI ONOAREA RE­PUBLICII“. Onoarea nu poate să trăiască decât dacă se recon­­ciliază cu profitul. Țara noas­tră, așa cum se prezintă în rân­duielile ei de-acum, nu-i o țară de profit, ci o țară păgubașe. Iată de ce va trebui să se țină seama de interesele agriculturii. In ceea ce privește produsele industriale noi spunem că in­dustria trebuie să fie subordo­nată marilor interese agricole. Numai acele industrii pot să fie protejate de către noi, prin ta­­­­rife vamale, cari se pun de a­­cord cu interesele agriculturii. Fiindcă agricultura înseamnă câștig românesc, pe când indus­tria nu prea este românească. Noi vom căuta să­ armonizăm aceste interese ale industriei și ale agriculturii, punându-le­ de acord. Vom face politica satelor, pen­tru că acolo în umbra lor se gă­sește rasa noastră, care a menți­nut în cursul veacurilor caracte­rul acestui neam. Dacă n’ar fi fost satele noastre, n’am fi avut nici orașele noastre. Pentru că sa­tele au însemnat elementul de muncă, și pe temelia lor s’au așe­­­­zat orașele, în care domnesc stră­­j­inii și pe cari le exploatează ei. Nu vom pierde din vedere ceea ce se petrece la orașe. Vom urmări naționalizarea acestor orașe, pen­tru ca ele să nu mai fie ca niște piroane înfipte în trupul nostru, și să ajungă o expresie adevărată a­ națiunii. Voi, elementele olte­nești, cari reprezentați munca ro­mânească, sunteți chemați să fiți trupele de avangardă, cu cari vom începe naționalizarea orașelor. Voi nu trebue să veniți numai cu cobilița prin mahalalele orașelor, CI SA LUAȚI ASUPRA VOA­STRĂ MISIUNEA DE A PU­NE CEA DINTÂI TEMELIE A BURGHEZIEI ROM­NEȘTI ! Am crezut că-i nimerit să vă lămuresc în câteva cuvinte ca­red drumul pe care voi merge înainte. In ceea ce privește aceste orașe, cari, foarte multe din ele. Sunt azi cuiburi de străinism, de îndrumare împotriva existenței de stat, cu voi împreună le vom strânge la pieptul nostru, până le vor trezni încheiturile. TOTUL SE MIȘCĂ! In sufletul meu este o mane frământare. Mă uit înapoi pe scara vremii, prin câte am tre­cut. Am fost subt unguri, am fost în marele război, ei bine fac o spovedanie. Niciodată n’am cur qt iscat această furtună pe care o simt astăzi. Nu știu ce se va petrece mâine, nu știu ce va fi poimâine, căci viața nu mai are niciun punct de reanim, totul se mișcă. Acesta-i sentimentul meu, pentru că sunt foarte român, iar sufletul meu se confundă cu su­fletul acestei țări. Dacă vrei să vezi cum e marea, iei un pahar din apa ei, aceasta-i marea... Așa-i și sufletul meu, care nu-i decât un freamăt din marea durere a mulțimei. Aș vrea ca fiecare din dumneavoastră care sunteți aici, să vă coborâți în sufletele dumneavoastră, să vă dați seama de primejdie, să vă gândiți la familie, la copiii voș­tri, fiindcă viața trebuie să meargă înainte Sunteți datori să recunoașteți că sunteți în mare parte vinovați de ceea ce s'a petrecut. Trebuie să treacă un val de pocăință în sufletul vostru, pentru că hotărîre­a voastră a dat greș. Acum cinci ani ați crezut tuturor minci­uni­lor, cari s'au purtat pe la poar­ta voastră. In Ardeal, când a ve­făgăduieli nu vă fac, căci su­fletul vostru e amar, vă spun însă: Va fi vai de voi, dacă veți mai greși încă odată. In curând, acest guvern se va prăvăli. Poate că-l vom da peste cap noi, dar eu cred că va cădea prin propriile lui păcate. Sufle­tul meu vine în mijlocul dum­neavoastră, olteni, și face apel la voi. Sunt gata, ca în sens de ordine, de autoritate, de idea­lism, de credință în sângele ro­mânesc, să fac o politică de dreptate pentru massele po­pulare, din cari m’am ridicat. Dați-mi o mână de ajutor. N'am mințit niciodată, nu voi minți nici acum, când tâmplele mele au început să albească. Dacă veți face acest lucru, veți fi pe drumul cel bun, dar dacă du­­cându-vă pe la casele voastre, nu veți ști să vă transformați în apostoli, atunci veți fi niște nenorociți, și pe spinarea voas­tră vor întinde hora cei cari v'au exploatat fără rușine. CU CAPUL ÎN SUS ȘI CU BUZU­NARELE GOALE Eu merg pe drumul sângelui românesc. Nu mă găsesc de ni­ d. Iuliu Maniu la guvern, nu mai puteam sta de vorbă cu poporul, se trăgeau clopotele, par­că ar fi venit Mesia pe pă­mânt. Vă mărturisesc, mi-era milă de ei, căci știam ce-i aș­teaptă. El BINE, UN POPOR POATE SĂ FIE MINȚIT ODATĂ, DAR DACĂ SE LASĂ MINȚIT ȘI A DOUA OARĂ,­­ ARE DREPTUL SĂ AS­PIRE LA O EXISTENȚĂ MAI BUNĂ. Prin uRmare, cercetați-vă su­fletul. Mie nu-mi pasă dacă veți fi în jurul meu într’un număr mai mare sau mai mic. Mie îmi trebuie oameni de credință. Eu cred în r­ostul acestui neam, o viață întreagă m’am zbătut pen­tru această ideie. Eu n’am ve­nit la voi când veneau minci­noșii, căci nu mă puteam lua la întrecere cu ei. Vin acum, când sunteți pățiți, viu în cea­sul al 12-lea și vă spun: Cău­tați să vă luați după oameni cari reprezintă adevărul, după o muncă de o viață întreagă, ieri pe acest drum. Strămoșii și moșii mei, de 500 ani au slujit în fața altarului. Au cunoscut durerea poporului și lupta de rasă. La 1848, un strămoș al meu, sub Axente Sever a luptat la Ai­ud, ca să nu mai rămână acolo piatră pe piatră... Iar eu o mlădiță târzie al acestei înain­tași am căutat prin cuviințe în­traripate să dau girai suferin­țelor celor mulți. Iată de ce vei merge înainte pe acest drum. Biruința mea de­­pinde de voi., ©ari trebuie să conduceți mulțimea și să o lă­muriți, întrucât mă privește pe mine, să știți că și singur merg pe acest drum, pentru că dacă nu voi salva Jitt, îmi voi salva cel puțin con­știința mea. Când voi muri, dacă v­a fi să cadă lava asupra mea, cum a căzut pe Sodom­a și Gomora, să mă acopere, peste 2000 de ani când mă vor desgropa, mă vor recunoaște prin aceea că așr­ stat cu capul în sus și cu buzu­narele goale.... (Aplauze furtunoase, mare în întreaga adunare, ovații cari du­rează câteva minute). Politica sângelui românesc Un regim care n’a fost nici național, nici țărănesc .. . Politica satelor și a sângelui românesc Discursul d-lui Octavian Goga la adunarea de la Craiova „Va fi vai de voi, dacă veți mai greși odată!“ D. OCTAVIAN COCA ­inirea dintre Regele Carol și Boris au fost discutate chestiuni cari privesc normaliza­­rea raporturilor intre ce­i două firi — Eri a avut loc la Ramadan în­tâlnirea dintre Regele Carol al României și Boris al Bulgariei. întâlnirea celor doi regi a fost cât se poate de cordială. SPRE MALUL BULGĂRESC După ce­ au trecut în revistă compania de onoare, Regele Bo­lțig și Regele Carol, însoțiți de suite s-au urcat pe iah­tul „Ște­fan cel Mare“ care, ridicând an­cora, a pornit în larg, spre malul bulgăresc. DEBARCAREA LA RUSCIUC Portul Rusciuc plin de vapoare era înțesat de lume care a venit să aclame îndelung pe Regii Ca­rol și Boris. D. Pavlov ,primarul Rusciukului a prezentat tradiționala pâine cu sare, după care a rostit următoa­rele: „Sunt fericit de a putea saluta pe M. Voastră și a vă­­ ura bun ve­­ni­t în numele orașului. Vizita M. Voastre va fi o zi memorabilă, așa cum, a­ fost și vizita pe care acum 31 ani Regele Carol I a făcut-o aci. Nu ne îndoim că venirea M. Voastre pe pământ bulgar va con­­­­tribui și mai mult la strângerea re­­­­lațiilor amicale pe cari noi riverani­­ ai Dunării o dorim atât de mult“. Primarul a făcut apoi cadou tava de argint Regelui Carol. M. S. Regele Carol II a răs­puns mulțumind pentru senti­mentele cordiale ce i se arată de către regele și poporul bul­gar. La ora 11 j­um. yachtul regal, în care se aflau cei doi Regi, îm­preună cu sun­ta, a plecat în susul­ Dunării, până la Zimnicea. ÎNTOARCEREA DIN ESCURSIE Yachtul regal „Ștefan cel Mare“, pe care se aflau cei doi Suverani, s-a înapoiat din ex­­cursiunea făcută pe Dunăre, la ora 5 d. a., acostând la debarca­der, în sunetul tunurilor trase de vedetele române și bulgare. Aci se aflau reprezentanții au­torităților civile și militare, pre­cum și un public foarte numeros, care a aclamat îndelung pe Su­verani. SOSIREA LA GIURGIU. — PLE­CAREA SUVERANULUI SPRE SINAIA La ora 5 jum. d. a., yachtul re­­­­gal cu M. S. Regele Carol II, dr. I Al. Vaida-Voevod și Titulescu,­­ precum și întreaga suită, escortat­ă de cele două vedete și monitorul­­ „Lascăr Catargiu“, a acostat la­­ debarcaderul portului nostru în j­ural­ele mulțimei. Erau de față reprezentanții tu­­­­turor autorităților civile , și ’ mi­­l­­itare, șevalete și multă lume . M. S. Regele s’a urcat în trenul regal, care a pornit spre Bucu­­­­rești, la ora 6 seara, în uralele numerosului public aflat în port.­ ­ COMUNICATUL OFICIAL­ ­ M. S. Regele Boris III al Bul­­­­gariei și M. S. Regele Carol II­I al României s’au întrunit azi 30 Octombrie la Giurgiu în Româ­nia. După ce au trecut în revi­zie compania de onoare română care se găsea la Giurgiu, cei doi Suverani au debarcat la Rus­­ciuk în Bulgaria unde au trecut în revistă compania de onoare bulgară. Cei doi Suverani însoțiți de suitele lor s’au urcat apoi pe yachtul regal român „Ștefan cel Mare“ care l-a condus spre Zimnicea-Șiștov de unde s’au înapoiat la punctul de plecare. Un dejun a fost oferit de M. S. Regele Carol în onoarea M. S. Regelui Boris. Cu acest prilej președintele consiliului de miniștri al Ro­mâniei, domnul Al. Vaida, președintele consiliului de mi­niștri și ministrul de externe al Bulgariei, d. N. Mușanov, și mi­nistrul de externe al României d. N. Titulescu au avut pe yacht o lungă convorbire asupra di­feritelor chestiuni privitoare a­­tât la raporturile reciproce ale celor două țări cât și la pacea în Balcani. Cele două guverne s-au decla­rat dornice de a rezolvi cât mai repede posibil chestiunile pen­dinte între țările lor și au ma­nifestat dorința lor de a cola­bora într-un spirit de cordială amiciție la opera de consolidare a păcii. SUVERANUL S'A REÎNTORS LA SINAIA M. S. Regele Carol II a trecut, aseară, cu trenul regal, prin tria­jul gării de Nord, venind de la Giurgiu și îndreptându-se spre Sinaia, unde a ajuns la ora 23,10. * Tot așeaăr, la ora 8, s’au îna­poiat în Capitală, cu un tren special, d-nii A. Vaida Voevod, președintele consiliului de mi­niștri, N. Titulescu, ministrul a­­facerilor străine, Savel Rădulescu subsecretar de stat la externe.

Next