Ţara Noastră, iulie 1934 (Anul 12, nr. 629-651)

1934-07-04 / nr. 629

PAGWfl 2-a Activitatea editurii Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol­­ I“ I —— După o activitate excepțional de rodnică, dacă ținem seamă mai a­­les de timpul destull­ de scurt care a trecut de la inaugurarea ei, editu­ra Fundației pentru Literatură și Artă „Regele Carol II” și-a închis sesiunea de lucru,, intrând în va­canță cu un impunător și select bagaj de cărți apărute. Bucurându-se de o excelentă pri­mire din partea criticii literare autorizate, pre­cum și a marelui public cetitor, volumele prezentate de această editură au reușit să pună în practică în sfârșit, un vechi deziderat al tuturor oamenilor no­­ștri de cultură: cartea bună treime să fie și iefină, cartea bună tre­buie să ajungă la îndemâna oricui. In ce privește calitatea operelor tipărite de editura Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II” stau mărturie convingătoare: „Revolta în deșert” de colonel T. E. Lavrance, tradusă de d. Mircea E­­liade; „Pustnicul din Sahara” de R. Bazin, în tălmăcirea d-lui Al. Hodoș; „Viața lui Ștefan cel Mare” admirabilul roman istoric al d-lui Mihail Sadoveanu (acestea în bi­­bliotetca ENERGIA). De asemenea ,volumele de esseuri și critică: „Pentru arta literară” de regreta­tul Paul Zarifopol; „Mențiuni cri­­tice” de d. Perpessicius; „Isvoare și Popasuri” de d. G. M. Cantacu­­zino, care alcătuesc pentru cetitor un adevărat îndreptar în cultura, arta și literatura românească și străină. Din cărțile de autentică poezie o­­ferite vitrinei acestui artetimp lite­rar, trebue menționate deopotri­vă: „Poesii” de d. G. Baicovia; „Cu­vinte de dincolo”, de d. Dem. Bo­tez; „Cartea Țării” de d. Adrian Maniu; „La Poarta din Urmă” de d. G. Gregorian, precum menționa­te trebue și cele șase volume pre­miate ale scriitorilor tineri („Inimi sub sabii” de d. E. Jebeleanu; „Mem­nen” de d. Horia Stamatu; „Cloșca cu puii de aur” de d. Dra­­goș Vrânceană; „Poesis” de d. Vla­dimir Cavarnali; „Pe culmile dis­perării” de E. Cioran și „Mathesis sau bucuriile simple” de d. C. Noica). Tot editura Fundației pentru Li­teratură și Artă „Regele Carol II” a mai dat la iveală prima „Anto­logie a poeților tineri” apărută la noi, datorită d-lui Zaharia Stancu, Intr’un timp destul de scurt așa­dar, o recoltă de cărți alese, de substanțială calitate, și de verifi­cat interes pentru toate categorii­le de cetitori. Carierii băilor Sanatoriul de la Schitul Păltiniș —­ ­ Sibiu 1 Iulie. — Concediul de toab­ă fiecare și-l folosește potrivit b­­abuintelior sale Cei cu sănătatea sorr unei miată își dau silința că și-o repare căutânidu-și localitatea bal­neară cea mai potrivită cu boala lor. Cei istoviți trupește de înde­plinirea conștiincioasă a misiunii tot, își caută iun loc d­e liniște în­­trer’o stațiune climaterică, unde prin aerul curat, confortul ales să-și poată recâștiga repede vigoarea necesară pentru un nou an de m mun­că. Pentru aceștia cel mai po­­­triivit loc de recreație este stațiu­nea climaterică dela Păltiniș din­­ județul Sibiu. In special sanatoriul I de la Schitul Păltiniș, ca situație, iconfort și toate celeilalte cerințe tete în stare să mulțumească ori­­ce pretenție.­­ Situat într’un cadru pitoresc, în mijlocul căldurlor de brad, depar­te de Zgomotuil Orașelor și satelor la 1400 m. altitudine ferit­ă de -vânt și scăldat toată ziua în razele soa­relui are alese con­dițiuni pentru lepra de aer dronat, care nutrește plămânii și contribuie la reconfor­­t­area trupească și sufletească mai ales pentru cei ce sunt nevoiți să îndeplinească o muncă intelectua­lă intensă. Datorită așezării sale are o cli­mă din cele mai minunate. Frumu­sețea lui naturală, așezarea­­ pito­rească, împrejurările cu minunate drumuri din apropiere, ce ating înălțimea de 2200 m, au făcut ca a­­cest sanatoriu să fie vizitat an de an, de tot mai mulți oaspeți. Dar numai cei cari au petrecut o lună sau două în acest sanatoriu știu să aprecieze pe deplin toate condițiile prielnice pe cari le ofe­ră vizitatorilor. Drumul de la Sibiu la Păltiniș se face zilnic cu cursa de autobuz în 1­2 oră cu prețul de 70 lei de persoană. Sezonul durează dela 1 Iunie până la 31 Septembrie. Cei cari se interesează de acest sana­toriu pot cere prospecte și in­forma­țiuni dela consiliul arhi­ep­is­cop­esc ortodox din Sibiu. Adunarea generală a societății „Steaua Română“ f Sâmbătă la orele 11 a avut loc la sediul social, adunarea genera­la a acționarilor societății petroli­fere „Steaua Română", > Prezidează d. I. Boalmică, preșe­dintele consiliului de administra­­ție, asistat de d-uiu­ C. Osiceanu,­­director general, M. P. Ștefănescu, I. Mitilineu, I. Săvescu, O. Kauf­man, , Boambă junior și prof. Tu­tun din partea sfatului. Scrutători sunt desemnați d-nii:'. Petrescu și G. Nada.­r. După ce, d. I. Boambă, pereșe­­din­tele co­nsili­ului de admiinistra­­­ție, aduce un cald prinos de recu­noștință fostului cenzor Ștefan Ltambru, decedat, dă citi­re dării­­ de seamă. Spune că taxele pe care le plătește azi industria petrolu­lui o înăbușă. Numai „Steaua Română“ a plă­tit în cursul anului 1933, 610 mi­lioane, taxe și impozite. Mai arată că f­ață de pericolul Irac­ului, care­­ va avea sonde putând da zilnic 500—1200 vagoane. Statul trebue să intervină de urgență cu scăde­rea taxelor dacă nu vrea ca în­treaga idustrie română de petrol să dispară.4 Arată că legea Minelor, nu mai Corespunde nevoilor timpului și că deși acest lucru eaa arătat de nenumărate ori celor în­ drept, ni­meni nu a intervenit să se ounne această intolerabilă stare de lu­cruri. D. I. Sfin­escu, cenzor dă citire raportului cenzorilor. Mai vorbesc d-nii I. Glinceanu și Gr. Po­pescu-Agricola, cari du­­pă ce analizează bilanțul și de­clară că el este unul lichid, spune că toți conducătorii societăților de petrol trebue să se întrunească pentru a protesta și a determina Statul să micșoreze taxele asupra produselor petrolifere, pentru că altfel această industrie nu va mai putea trăi. D. Lascar Catargiu, spune că este un miracol că Steaua Română mai poate da dividend. Vorbește despre munca românească care nu este protejată și arată că deși Sta­tul are la Uzina de Cop­șa Mică 70% di­n capital, nu are un reprezen­tant în consiliul de administrație. Se plânge contra fiscalității ex­cesive și care­­ c­a Statul, acolo un­d­e este interesat să-și trimeată câ­te un reprezentant, care să cola­boreze efectiv cu conducătorii so­cietăților. D. prof. Tutuc, reprezentantul Statului, se declară mulțumit de bilanț și spune că îl va vota. Toți vorbitorii au adus laude și mulțumiri tuturor lucrătorilor și în special d-lor C. Osiceanu, direc­torul general și Mătăsaru, direc­tor, cari au depus zi de zi o muncă asiduă. D. C. Osiceanu, spune că așa din senin, într’o noapte orașele Constanța și Hau­mei a­u înființat o taxă de 120 milioane, din care nu­mai „Staua Română“ plătește 23 milioane. D. I. Boambă, spune că prețul vagonului a scăzut dela 7000 la 3000 lei vagonul. Aduce mulțu­miri d-lui Osiceanu. D. C. Osiceanu . Am făcut eco­nomii până la sânge, pentru că nu știm — mai ales de când cu pericolul Îrac­ului,­­pe ne poate a­­duce ziua de mâine. Trebue să ni se scadă taxele și impozitele, pentru că, din cauză că sunt prea mari, nu iam putut ex­porta și am fost nevoiți să dăm foc țițeiului. Pentru toa­că nu pier­dem un debușeu important în Ra­dia, am cumpărat petrol din A­­m­erica, pentru a ne onora angaja­mentele. Mulțumește tuturor pentru în­crederea arătată și îi asigură că n­u va socoti nici un sacrificiu prea mare, când vor fi în joc interese­le societății. După ce s-au reales membrii și cenzori i eșiți la sorți, adunarea a luat sfârșit. I ----------x#x---------­ Vagoane directe București - Bazargic Regia C. F. R. a dispus să se atașeze zilnic din București, un va­gon de dormit între București-Ba­­zargic și înapoi la trenurile 905/907 și 908/909. Deasemen­i se va atașa zilnic din București-Nord un vagon clasa II-a și I-­a direct București-Bazargic la trenurile 901/905 și înapoi la trenurile 904/902. Ambele vagoane vor circula pâ­nă la 15 Septembrie. ȚARA HOASTRÄ LITERATURE Iggl COMENTARII Moravuri literare Pentru cei care cunosc sau caută să-și dea­­ seama de moravurile din lumea literelor de mai înainte și cele de astăzi, comparația — desi­gur — nu va fi în favorul timpu­rilor pe care le trăim. Nu mai sunt timpurile în care „bardul" își recitea și revedea o­­pera de multe ori, făcându-și o se­rioasă auto-critică, ca apoi să pă­șească timid și fără pretenții pra­gul casei unui scriitor consacrat sau al unei redacții. Atunci­­ fiecare scriitor tânăr se legitima prin admirarea operelor înaintașilor săi și nu prin această oarbă furie iconoclastă, care dom­nește astăzi. Fiecare se considera ca un umil continuator­ al modestului edificiu al literaturii naționale la care pu­nea și el o cărămidă, iar nu un reformator anarhic, care vrea să distrugă tot ceea ce a fost înaintea sa ca material inutil și bun de dat la coș, pentru ca apoi el să clădea­­scă ceva grandios pe aceste dărâ­mături. Atunci nu exista naivitatea a­­ceasta orgolioasă și cinică a unor tineri de azi, care, pe de o parte cred că nimic din ceea ce a fost înaintea lor nu e bun și pe de alta că tot ceea ce aduc ei reprezintă ultima putință și sensul adevărat spre care trebue să se îndrepte o literatură. Astăzi —fără a nega că mai e­­xistă și firi din acelea pentru care literatura este un simplu sport, ci o misiune mare și grea — cei mai mulți tineri care știu să lege câ­teva cuvinte într’o frază sau să gă­sească niște rime pentru niște ver­­suri chinuite se întitulează­­ pompos „scriitori" și sfidează figurile mari ale trecutului, iar operele lor le consideră ca „anacronice", ba chiar „mizerii“. După ce au circulat câteva zile la braț pe stradă cu unul de ace­lași gen cu ei, dar mai vechiu, își publică vreo poezie (adevărată proză rimată) sau vre­o bucățică de proză fadă și pretențioasă, pă­șesc mai departe. Fac servicii de lachei unor au­tori consacrați ca să-și vâre vre-o bucată în revistele lor, ca apoi a­­junși — prin un șiu ce metamor­foză — tocmai în tabăra adversă (și diferitele tabere literare pentru ca să nu rămână în urma timpu­lui sunt dar Domnului destule!­ să împroaște cu noroiul slovei lor a­­nalfabete în cer înaintea cărora făceau temenele demne de Dinu Păturică. Valorile literare nu sunt privite prin prisma unei vederi obiective drepte, nesinteresate, și pe bază și personale și cancanuri­ste**.’. Bitați literare submediocre și care ar face onoare prozei unui e­­lev din clasele prime ale cursului inferior de liceu sau poeziilor prin care se face reclamă diferitelor o­­biecte de magazin parvin să vadă tiparul pe­ baza relațiilor amicale legate la masa vreunui restaurant, unde proaspătul „scriitor" a avut de grije să achite nota. Și pentru că n’ar fi destul atât, tânărul scriitor peste câteva luni își anunță un volum de poezii sau o carte de proză, iar cartea de proză să nu vă închipuiți că e vre-un modest volum de schițe, ci un roman. Inutil să mai vorbim despre mar­melada aceea de cuvinte care um­plu paginile cărții întitulate pom­pos roman. Putem însă aminti că pe coper­tă sunt anunțate alte noi volume și toate romane. Dar epilogul întregei maimuță­reli e tragi-comic și soarta acestor așa zise „opere" lipsite de talent sau concepute într-o epocă litera­ră prematură au soarta tuturor surogatelor, soarta castelelor de ni­sip clădite de copt la marginea mării și pe care o undă ușoară le dărâmă refăcând planul orizontal al plajei, este cufundarea lor în marele coș al indiferenței. Și astfel ,scriitorul­ nostru a­­junge la primul și ultimul volum cufundăndu-se în bezna anonima­tului. Dar un fapt mai dureros, amintit tangențial și mai sus, este maha­laua noastră literară. Mărturisim sincer cazuri recente cari ne-au produs o impresie de­testabilă. Cazuri de scriitori, care prieteni fiind cu alții i-au lăudat, apoi stri­a apărut „Albina” nr. 25, revistă pentru popor, scoasă de Fundația Culturală Regală „Principele Ca­rol”. La această revistă colaborea­ză în permanență, unii dintre cei mai însemnați scriitori. Ultimul număr are acest cuprins: ,M­­area noastră prietenă și soră Franța”; „Un sol al Franței, d. Louis Barthou; Pag. istorică: îm­păratul Napoleon III și Românii, de A. Nour; pag. religioasă: Cân­tări și laude, de Călugărul Fi­rm­i­­lian; pag. literară: Ion Barac de Eduard Sbiera; povești-muzică,poe­­zii, din diferite ținuturi ale țării; pag. agricolă: Secerați cu mâna (cu secera) de A. D. Carabella; medi­cina și higiena: Băile de soare, de Docent Dr. A. Voina; medicina ve­­terinară: Adăparea vitelor, de Dr. Savu Timariu; pag. școlară: Să învățăm Carte, de Sofia Nădejde; glum­e-jocuri-ghicitori; pag. gospo­dăriei: Tunderea cailor, de prof. N. A. Dumitrescu; legiuiri-legi-re­­gulamente: Legea vânatului, de P. Z.; astronomie-știință-mecanică: Blaise Pascal. Afară de acestea, mai sunt și pa­gini cu fotografii închinate Fran­ței și pentru d. Louis Barthou, cu ocazia vizitei ce a făcut-o în Ro­mânia. Cărăbuș-Expres Cărăbușul cunoaște un mare suc­ces cu excelenta revistă a d-lui N. Kirițescu: „Cărăbuș-Express”. Text, montare, interpretare și balet au colaborat desăvârșit la re­alizarea admirabilă a spectacolului. Cupletele lui Tănase, mai cu sea­mă „Așa se poartă”, „E frumos, ma­i frumos”, etc., sunt bisate și trișate. Deasemenea Li zică Petrescu în „Nunta de Diamant”, Mia Steriade în „Miky.Mouse”, Giugaru Sandi, Huși și Lulu Savu în „Triconferin­­ța”, Aurel Munteanu și Lisette Ve­­re­a în „Wagons-Lits”, Maud Mary în „Ruleta” etc., au creații din cele mai aplaudate. Succesul e și al delicioaselor mu­zici, compuse din Elly Roman, P. Andreescu și G. Dendrino: „Călă­rași 36”, „Dormi, Baby” „Ai să iu­bești odată”, „Cânta pe înserat”, etc. etc. și al formidabililor dansa­tori acrobați Standler și Rose, de la Hollywood faimoșii stări din filmul „Regele Jazz-ului”, când prietenia să le deteste talen­­tul și autenticitatea scrierilor, sunt foarte bine cunoscute. Este caracteristic pentru menta­litatea scriitorilor de astăzi și nu face decât să fie un caz tipic, ca­zul petrecut acum. El nu este de­cât apogeul unei stări de lucruri împământenite în ultimul timp la noi. Am dori ca în viața literară a noastră să intervină o purificare atât în ceea ce privește literatura precum și viața particulară a scrii­torilor. Poetul trebue să fie deschizător de drumuri noui, reprezentant al unor aspirații spre o viață de o esență mai înaltă, un adevărat de drumuri noi, un profet al timpurilor deschizător vatei, acel antice. ȘL Lasăr La mormântul lui Pompa­li­u Eliade Implinindu-­Se 20 de anii doi­­, moartea lui Pompiliu Eladhe, amito­­rii i dnasmali­, soitili b­otaii, eterii, ®­­mirei și admiratorii regrataibunui defunct sunt încunoștiiințați că „Saciedatiii autorilor dramatici ro­mâni“ a organizat un pelerinaj la mormântul fostului director gene­ral al toatelor șî aleuitlaut prieten al autorilor dramatici, în ziara de Sâmbătă 7 iulie, ora 10 dimineața. Persoanele ce vor să asiste se vor întâlni la cimitirul Beflilu, la ora indicată- Monumentul lui Pom­piliu Eliade se găsește imediat la stânga capelei. Din partea societății autorilor dramatici va vorbi de Harta Fur­tună. Cei ce vor să țină cuvântări, siunt rugați a anunța din vrem­e secre­tariatul S. R. D. R., str. Bnezoianu nr. 44. Dela Academia Română Mult regretata Sofia Ștefan Po­­pescu, soția pictorului Ștef­an Pope­­scu, prin testamentul său olograf dela 4 Ianuarie 1931, a testat Aca­demiei Române suma de un mi­lion lei cu care să se cumpere ren­tă de Stat. Generoasa testatoare a destinat venitul acestui fond pentru acor­darea unui premiu celor mai bu­ne lucrări cu caracter economic. Premiul este instituit in memoria unicului fiu al defunctei, mort în războiul pentru întregirea neamului Leon G. Pallade, al cărui nume îl va purta premiul. Valsul dimineții La grădina „Marconi“ din calea Griviței 94, se reprezintă în fiecare seară la ora 9 lum, precis „Valsul Dimineții“, comedie în trei acte, de d-nii Tudor Mușatescu și Sică A­­lexandrescu, după Grenet Dancourt. „Valsul Dimineții“ e o farsă ire­zistibilă, de un humor subliniat în fiecare seară de hohote de râs și ropote de aplauze la scenă deschisă. O interpretare de prim ordin, a­­sigurată de cele mai valoroase ele­mente de comedie ale scenelor bu­­cureștene asigură acestei piese un succes subliniat deopotrivă de în­treaga critică dramatică și de nu­merosul public care umple în fie­care seară eleganta grădină din calea Griviței. ------—x#x Albina S­POR Venus-Crișana 3-® (1.®) Venus a devenit parabola din ve­chiul testament cu cele șapte vaci slabe și șapte grase, dovedindu-se în acelaș timp adeptul filosofiei consolatoare a lui Azais. Intr’adevăr, după ce a încheiat lamentabil tu­rul din toamnă, când din șapte matchuri a pierdut patru și a făcut unul nul, în primăvară a pășit din victorie în victorie și câștigând toa­te cele șapte matchuri, și-a refăcut o situație pe care o considera de­finitiv pierdută-Atribuim acest fapt spiritului nou adus la conducerea Venusului de d. avocat Eladescu, care pe lângă fap­tul de a fi stimulat și cizelat me­­reu moralul echipei, a dotat Capi­tala cu cea mai frumoasă arenă de club. Aceste prime realizări ne înăb­­uuesc speranța că energia, pricepe­rea și sacrificiile generoase ale d-lui Eladescu vor asigura sportului un cadru de seriozitate și de nobleță fără de care acest hulut sport nu-și poate revendica rolul de factor înalt educativ, rol pe care Romanii îl sintetizau așa de pregnant în for­­mula „Mens sana in corpore sano". Așteptăm în primul rând o echipă românească imbatabilă, care să con­­stitue argumentul peremptoriu al problemei de atâta vreme escamo­tată de o conducere federală inca­pabilă și venală — problema româ­nizării echipei naționale. Matchul, deși s-a desfășurat sub auspiciile nepromițătoare ale necesității vic­toriei cu orice preț, a constituit o rară încântare a ochiului prin spec­­taculozitatea sa. Echipa Venus-ului T a fost de o omogenitate cum rar s'a mai văzut. Toți jucătorii au fost impecabili. După matchul lamenta­bil recent susținut de Ripensia, par­tida de Jos a fost o răsplată pentru amatorii pasionați ai acestui joc. Crișana s-a pierdut complet în fața avântului mereu susținut al negri­lor. N’a avut inițiativa jocului decât cel mult 10 minute. Baratki n’a fost decât un prilej de amintiri. Scorul deși destul de sever nu oglindește real raportul de forțe. Cu jocul de eri Venus-ul a spul­­berat multe legende. Acum, în ca­valcada vedetelor maghiare, simpa­tia adoratoare a mulțimii se în­dreaptă, în sfârșit trezită, și spre „stelele" unui firmament românesc. Nume românești ca Stanciu, Bărbu­­lescu, frații Vâlcov etc., vor descreți de acum frunțile crispate de aștep­­tarea victoriei în luptele în care sunt angajate virtuțile ralse. Așteptăm pe curând aceste victo­rii ca pe singurele valabile. * Șt. Mot. Invidia — Ui?ma*e di® pagina l-a — palavra provinciala se leagă pălăria noiuă a cucoanei, de ave­rea sporită a vecinului, de pers­pectivele de viitor alle fetelor mari. Invidia se revarsă peste toți, ea știe toți, ea iluminează orice colț al existenței mizere a provincialului adâncit în fondul vieții. Invidia atacă pe reprezentanț­ii acidei aș profesiuni. Nimeni nu sca­pă neînvidiat: medici, avocați, scriitori, învățați, militari, zia­riști, profesori, preoți. Din vechi­me sa spus că invidia medico­­rum pessima — cea mai urîtă in­vidie e a medicilor, acum „cea mai urâtă invidie” e a tuturor pro­de­cesioniștiilor. Și te miri că această otravă devastează sufletul unor oameni, cari alcătuesc așa zisa elită a țării, intelectualitatea po­porului. A devenit celebră invidia între scriitori. Voltaire turba de­­ invidie aluzind pomenindu-se numele lui J. J. Rousseau. E cunoscută, in­vidia între Corneille și Racine — amândoi scriitori nemuritori. Saian­t-Beuve, amic al lui Hugo, își invidia prietenul până la boală. Invidia face și a făcut ravagii în lumea artiștilor eterni: Michel Angela, a­tât de sublim, atât de a­­proape de Dumnezeu prin arta sa, muzia de invidie față de Rafael. Mulți compozitori francezi au per­secutat din invidie pe Wagner în Franța. In mod foarte ridicol și distractiv se invidiază artiștii și ac­torii și cântăreții. Invidia la actor și u­n cântăreț e element consetiativ al firii lor. Cum privesc cu ochii așa invidiează ei cu sufletul. Cu cât actorul și cântărețul e mai mediocru, cu atât e mai invidios. Cei mai mari defăimători ai ge­niului lui Șaliapin au fost actorii și cântăreții, pe cari nimeni nu -a reținut în minte. Invidia naște și din prostie — și foarte rar gă­sești un actor într­adevăr inteli­­gent, adică unul care să nu facă — din îngâmfare și din suprava­­lorificare­a sa — opoziție eviden­țelor și bunului simț. Cea mai periculoasă invidie bântuie printre militari. Pentru a birui pe u­n rival, militarii invi­dioși riscă viețile oamenilor de sub ordinul lor. A rămas celebră invi­di­a între Temistocle și Miltiade, Matellius și Marius, Sulla și M­a­­rius, Antoninu și Octav. Mult s-au invidiat și mareșalii lui Napoleon. Din invidie față de Daron, Ber­nadett lasă pe colegul său să fie învins la Erstadt. In războiul cu Prusia, în 1870— 1871, generalul Bazin intenționat nu a venit în ajutor generalului Froissard în bătălia de la Fonbach, zicând impresionant de cinic: „să-și câștige singur sceptrul de mareșal”. In timpul nostru, cel mai invi­diat om a fost Clemenceau. „Ti­grului” îi aplică autorul versuri unui poet latin: „invidia, ca trăs­netul, izbește mai cu deosebire înălțimile, tot ce se ridică deasu­pra nivelului”. In clip­a în care îți poți dovedi că nu invidiezi pe nimeni pentru nimic — înseamnă a-ți fi dovedit că ești un adevărat om. G. M. Ivanov Cursurile de perfecționare dela Facultatea de Medicină din luj „Asociația Docenților Universitari dela Facultatea­ de Medicină din Cluj", a organizat între 25 iunie și 7 iulie 1934 un curs de perfecțio­nare despre: „Actualități în tera­peutica clinică", cu concursul me­dicilor oficiali și particulari din țară. Am anunțat la vreme programul lunei Iunie. Publicăm în continua­re, programul din cursul lunei Iulie: 3 IULIE: 10—11 h. docent dr. I. Gavrila: Patogenia și tratamentul scarlatinei; 11—12 h. docent dr. F. Vanc­ea: Concepții noui în terapeu­tica sifilisului ocular; 12—1 h. do­cent dr. V. Cimoca. Dermatozele alergice și tratamentul lor; 5—6 p. m. dr. T. Spârchez: Tratamentul colitelor; 6—7 p. m. prof. dr. A. Pop: Tratamentul chirurgical al ul­cerului gastro-duodenal. 4 IULIE: 10—11 h. docent dr. Ni­­chita. Tratamentul tuberculozei osteoarticulare; 11—12 h. docent dr. P. Vancea: Cura radicală in dacrioeistita cronică; 12—1 h. dr. Remus: Actualități terapeutice în otorinolaringologie; 4—5 p. m. dr. I. Mangiuca: Regimul alimentar în gestație; 5—6 p. m. docent dr. I. Voicu: Conduita operatorie in ob­stetrică; 6—7 p. m. dr. Purge; Tra­tamentul tulburărilor menstruale. 5 IULIE: 10—11 h. prof. dr. Titu Gane: Terapeutica tuberculozei in­fantile; 11—12 h. prof. dr. I. Goto; Examenul funcțional al aparatului renal; 12—1 h. docent dr. V. Cimo­ca. Tratamentul afecțiunilor neu­­ro­cutanate; 5—6 p. m. dr. T. Spâr­chez: Tratamentul ulcerului gas­tric; 6—7 p. m. docent dr. I. Voicu: Te­rapeutica operatorie în obstetrică: 6 IULIE: 10—11 h. prof. dr. I. Goia: Tratamentul nefropatiilor medicale; 11—12 h. prof. dr. Titu Gane: Terapeutica tuberculozei in­fantile; 12—1 h. docent dr. Axente Iancu: Tratamentul tusei convul­sive; 5—6 p. m. dr. I. Danielco: Tratamentul complicațiunilor chi­rurgicale ale blenoragiei; 6—7 p.m. docent dr. V. Cimoca: Erorile diag­nostic­o-terapeutice grave în der­matologie. 7 IULIE: 10—11 K. docent dr. Daniello: Colaps­o­terapia, în tuber­culoza pulmonară; 11—12 h. do­cent dr. Axente Iancu: Teh­nica a­­lăptării la nou-­ născuți; 12—1 h. docent dr. I. Gavrila.* Tratamen­tul Basedovului* -> Timpurile tulburi favorizează de­zordinile sufletești la subiecți în aparență cei mai bine echilibrați. Neliniștea domnește pretutindeni; idea obsedantă la unii, teama res­ponsabilităților, aceia a pedepsei la alții, duce la acele încercări de sinucidere, cari par, că se înmul­țesc din ce în ce. In unele privințe, timpul actual nu ne reamintește pe acela al răsboiului, când o în­treagă psihiatrie, cam specială, a fost studiată? Sub influența sur­menajului, emoțiilor, insomniilor, nesiguranței și acelei vieți stranii și întunecoase din tranșee, se des­­voltau stări de excitație, urmate de stări de depresiune cu neas­tâmpăr. Astăzi spiritele nu se află oare tot în luptă? Nu luptăm cu armele, ci lupta de idei, sentimen­tul nesiguranței, care ne apasă, perspectiva scandalurilor, cari ne ating pe toți, pentru că sânt o ru­șine pentru țară, exează la toți o excitare sau o depresiune sau am­bele stări într’un mod succesiv. •# O supraexcitare intelectuală: i­­deile se îngrămădesc și se expri­mă într’o pălăvreală neîncetată, o lagoree; sentimentele sânt de o ex­tremă mobilitate; mâini violente isbucnesc pentru un motiv de mi­că importanță. Aceste perioade de exuberanță sunt urmate adeseori de o depresiune, care poate apă­rea de altmintrerea și singură; su­părarea, frica, îngrijorarea se fac stăpâne pe individ. Subiecții, la cari se desvoltă a­­semenea tulburări pot fi niște predispuși, impresionabili din co­pilărie, cele mai deseori niște scru­pulosi. Dar care din noi se poate lăuda, că nu se impresionează nici­odată? Totul este chestie de mă­sură și emoție puternică, o obo­seală intelectuală, poate răscoli su­­fletul­ cel mai călit. Obsesiunea nu este întotdeauna un stigma su­fletesc al degenerescenței; ea se poate întâlni la subiecții cei mai normali. Sub diferite influențe, idea obse­dantă se instalează, îngrijorarea, teama înhață pe individ și ideia cotropește tot câmpul conștiinței; idee, care n’are de ordinar nici o legătură cu preocupările obișnuite și care ca o astfel de amploare, a­­tinge o așa de mare intensitate, că bolnavul încearcă un fel de ame­țeală fizică; bolnavul are impresia că e gata, gata să-și piardă min­țile. Această idee obsedantă e varia­bilă; uneori este o idee de culpa­bilitate, alte ori ideia de sinuci­dere. Sinuciderea de altmintrerea are diferite cauze: 1) Obsesia, în­­ contra căreia se luptă adeseori într-un mod victo­rios; 2) depresiunea melancolică, accesul de melancolie, stări men­tale diverse; 3) perturbări morale; 4) viața agitată; 5) abuzul de to­xice; 6) pierderea de avere și 7) în sfârșit remușcarea și rușinea. Fără îndoială factori diverși au pu­tut intra în joc, în faptele cari s’au înmulțit de câtva timp. S’ar mai putea adăuga, într’o oarecare măsură, contagiunea e­­xemplului, căci există epidemii de sinucidere. Ele se produc mai ales în peri­oadele de crize politice sau de crize economice. Atunci se desvoltă ne­mulțumirea, renunțarea la luptă, desgustul de viață. Să nu mai vor­bim de cauzele pasionale, mai cu­noscute: dragostea și gelozia. Mecanismele psihologiei ale si­­nuciderei sânt de patru feluri: a) Sinuciderea reflexă, care se observă la idioți. b) Sinuciderea impulsivă, uneori inconșient, alte­ori conștient (ca la obsedați), pentru motive variabile, în stările de depresiune sinucide­rea este executată pentru motive, care provoacă o reacție impulsivă, care la individul sănătos ar fi fost combătută. c) Sinuciderea obișnuită pentru motive valabile și perfect motivate, pentru că nu toate sinuciderile pot fi considerate ca acte patologice. * Nu putem face în această cro­nică un studiu medical al sinuci­dere­i atât de deasă astăzi și a cau­zelor ei. Dar ce putem reține? Tul­burarea este în spirite. De aci re­zulta stări de supraexcitare, cari pot să alterneze cu stări depre­sive, realizând la unii o adevărată nebunie periodică. La cei mai mulți agitația este numai epizodică, nu duce la un act grav. Dar sunt su­biecți mai puțin bine echilibrați sau mai profund atinși de eveni­mente sau la cari, vreo boală cro­nică și lanteană sau vreo intoxi­cație este pentru centrii nervoși o cauză de mai mică rezistență. Pe unii ideia obsedantă și chinne zi și noapte, ea poate da naștere la impulsiuni, dintre cari cea mai gravă, singura gravă poate, este impulsia la sinucidere. La alții depresiunea mentală a­­junge la frică, la neliniște, la în­grijorare; această depresiune nu e uneori decât faza inițială a oare­­căror boale mentale, cari pot duce la sinucidere. Astfel dezordinile politice sau e­­conomice, crizele mari sunt suscep­tibile de a determina tulburări gra­ve în spiritele necăjite sau la su­biecții, cari joacă un rol fără vină în afaceri grave și cari ating onoa­rea. De aceea se vede fără mirare, de câțiva ani un număr mai mare de boli mintale în legătură cu de­zechilibrul social. Și atunci vedem cum indignarea cologe, contra scandalurilor, cari is­bucnesc, cum toate spiritele sunt în prada neliniștei, cum se reali­zează ruinele materiale și morale. Mare medic va fi acela, care res­tabilind justiția și instaurând un regim de autoritate, respectând li­bertățile individuale, ar face să re­nască liniștea și încrederea; în a­­celaș timp s’ar stinge aceste stări bolnăvicioase de excitare și de de­presiune cu toate urmările lor pen­tru persoane, familii și chiar pen­tru nație. Hr. M. I. Șerbănescu Cronica medicală Crize sociale și boale sufletești « -x&x- Noui reduceri pe c. f. r. pentru stațiunile climaterice Direcțiunea generală a regiei autonome c. f. r., a aprobat o reducere de 50 la sută din taxele tarifare la trenurile de călători, pentru toți călătorii cari au ca punct de plecare una din stațiu­nile după linia București-Nord- Giurgiu-Videle și au ca stațiune de destinație Grădiștea sau Co­­mana. Reducerea se acordă fără res­tricție de ședere de 8 zile în lo­calitate. De asemenea, s-a aprobat re­ducerea de 50 la sută pentru că­lătorii cari pleacă din Sibiu spre Ocna Sibiului, cei din Cluj spre Someșeni și călătorii cari pleacă din Iași spre Bârnova sau Ungheni. Reducerea se acordă pe tot timpul sezonului și se aplică ast­fel: la ducere se plătește biletul întreg, iar la înapoere se vizea­­de către stația de destinație, călătorindu-se gratuit. Orar: teatru-cinona TEATRUL CĂRĂBUȘ: „Cărăbuș- Express“. GRADINA MARCONI (Griviței 94): „Valsul Dimineții“, comedie în 3 acte de Tudor Mușatescu și Sică Alexandrescu. * CAPITOL și ROXY: „Căpitanul Ko­­pensek. TRIANON (sala și grădina): „In­sula șerpilor“, RIO: „Răpește-mă“. SELECT (sala și grădina): mesa, eterna poveste“. VOX: „O fată ca tine“. REGAL: „Căsătoria secretă". CORSO: „Eterna lumină", PACKE:­­stil, MătusariL: Atlantic“, „Fe-

Next