Ţara Noastră, ianuarie 1935 (Anul 13, nr. 771-792)
1935-01-14 / nr. 779
Svonuri In cari nu putem credem __________JLS Afacerea „Skoda“ nu tredue să moară . De câteva zile circulă, din om ! Noi cunoaștem însă prea bine în om, un svon în care nu ne ‘‘ viața noastră publică și nu ne vine să credem. E vorba de aia- putem lăsa ispitiți să credem averea „Skoda“. Detectivii vieții asemenea absurdități. Svonurile politice, învăluiți într’un mister, cu pricina sunt puse în circude circumstanță, rostesc pe toate stație de către oamenii partidului ulițele uluitoarea știre a în mor național-țărănesc și urmăresc montării afacerii „Skoda“. J provocarea unei diversiuni. Deja Dacă ar trebui să le acordăm isbucnirea scandalului și până încrederea noastră, lucrurile ar astăzi, partidul d-lui Ion Mihail cât se poate de limpezi: în sladie n’a încetat nici o clipă schimbul unor avantagii consim !, campania de insinuări și țara ajute de uzinele de armament de la j invadată de o epidemie de Pilsen, guvernul și-ar fi luat an calomnii și de șoapte neinteme a gajamentul să renunțe la urmă iate- In prezent, apologeții ce- i zirea afacerii „Skoda“ și astfel J. misionarii au trecut la faza a | potrivit acestei târgueli, contrac- a doua a bătăliei și profitând de tui „Skoda“ nu va mai veni în timpul vacanței își îngădue acrodiscuția Parlamentului. De ase bațiile celor mai alarmante svomenea, cunoscătorii culiselor cred nuri, că între guvern și partidul na- ■ Afacerea „Skoda“ nu va fi național-țărănesc ar fi intervenit mormântată. Presupunând prin o înțelegere în ceea ce privește absurd că partidul liberal ar fi rotativa și prin urmare afacerea a putut să cadă la o învoială, în „Skoda“ din punctul de vedere , schimbul unor înlesniri consumal partidului liberal, nu ar mai jute de uzinele „Skoda“ sau a u- i avea nici un înțeles politic. j .nor socoteli politice de bună în | Așadar omul de pe stradă care .țelegere cu partidul național-țări are putința să controleze țsrănesc, afacerea contractului de voarele testor svonuri și său armament nu se va închide în apreciere seriozitatea și obiective mte de a se lichida răspunderile le lor nemărturisite, e pornit să traficului de influentă și a lipsei creadă că se petrece ceva suspect de onestitate, dovedite cu prin jurul afacerii „Skoda“ și ne sosință la întocmirea acestui dumerirea lui e justificată. Cel contract. Țara întreagă cere peporterii acestor informațiuni sunt depsirea vinovaților si justiția nu dibaci in mânuirea argumentului se poate opri din cauza unor ași după ce au încercat să conmenințări neserioase, vingă opinia publică asupra ros ’tului real (după socotelile lor) Afacerea „Skoda nu e procea“ afacerii „Skoda“, care n’ar fi unui contract de armament, decât o mașină politică pentru că e examenul moral al unui recompromiterea nedreaptă(!) agim după urma căruia viața pepartidului național - țărănesc, fitică a României s’a resimțit pentru ca pe ruinele sale electo- puternic, procesul, unei generații rare să se ridice partidul liberal politice și a unui sistem epuizat, și celelalte partide cari au a fi- compromis cu desăvârșire. De stul mai violent această chestiubaterile acestui ■i scandal nu pot necalomnia se revarsă cu toae suspendate și țara nu trebue să nestăpânita ei amărăciune a lăsata prada anarhiei morale în supra partidului național-agrar care traește astazi. ( — caută în prezent să acrediteze zvonurile cari circulă n’au nici svonul că sgomotul s’ar fi stins un temei, și ^iștepța lor desei, in urma unor aranjamente cari ceste teama de sancțiuni și desrămân să fie verificate, nădejdea celor vinovați. La faliment general! Nimeni nu cunoaște mai bine pe tâlhari, decât se recunosc tălharii înșiși. E un adevăr, cu putere axiomatică. Dacă, prin ipoteză, ar exista un șef de bandă, care să se poată ridica, numai pentru intervalul unei ședințe penale, la o normă etică, atunci el ar fi cel care ar aplica tovarășilor săi de jaf pedepsele cele mai drepte.Lucrul, insă, nu se prea întâmplă. In schimb denunțurile reciproce dintre borfași nu sunt mai puțin utile societății. Un bandit, întărâtat de un denunț al unui coleg, se simte obligat să răspundă cu vârf și îndesat. Și, pentrucă tâlharii nu sunt crezuți pe cuvânt, răspunsul nu se poate sprijini niciodată pe fantezii, ci pe fapte. Adică pe adevăr. Iată, deci, pușla mana pusă, imediat, în slujba justiției. Și iată-ne in felul acesta, ajunși la un asemenea proces de lichidare între cei certați cu morala, proces care se desfășoară sub ochii noștri. De data aceasta, borfașii, cari se acuză reciproc și cari ajută astfel la cunoașterea, cu o clipă mai devreme, a adevărului, sunt niște cambrioleuri politici. Partidul național-țărănist reprezintă, în aceste momente, scena pe care se desfășoară un cumplit proces de lichidare. Rolurile nu sunt bine definite, în sensul că procurorii sunt, deopotrivă, și acuzați, după cum se întâmplă. Nici nu se poate altfel. Oamenii cu păcate au însușiri cameleonice. Dar procesul în sine, dezastruos pentru partid, e revelator de crude adevăruri pentru cetățeni. Justiția borfașilor între ei e, încă odată, salutară. Ultima acuză, care cade ca o ghilotină, de data aceasta pe ceafa d-lui Ion Mihalache, a izbucnit din gura d-lui Sever. 3ocu. Intr’unul din ultimele numere ale gazetei sale „Vestul“ d. Sever Bocu publică un uriaș articol, pe o pagină, întitulat: „Scadența șefiilor oportuniste“. Și, in subtitlu: „D. Mihalache la răspântie“. Lăsăm la o parte începutul rechizitoriului, in care d. Sever Bocu masacrează pe d. Alexandru Vaida. E o atitudine obișnuită, de mult cunoscută, și în care d. Sever Bocu, intimul d-lui Iuliu Maniu, perseverează în mod firesc, conform indicațiunilor omului de la Rădăcini. Altceva interesează. Și, anume faptul că d. Sever Bocu atacă, pe farța și cu o furie, care nu admite replica și nici o eventuală viitoare împăcare, pe d. Ion Mihalache, șeful partidului național-țărănist. Pe d. Ion Mihalache,d.pe care-l învinuește de fetonie, de oportunism, de lipsă de caracter și care— fulgeră d. Sever Bocu — nu merită să stea în fotoliul președințial! Categoric. D. Ion Mihalache ex (cităm textual) „când cu pălăria la d. Maniu, când cu pălăria la s ă. Vaida, când cu ploconeală la Maiestatea Sa, pe tavă cu Sfatul țărănesc“. Și, în continuare: „Alternația d-lui Mihalache între d. Maniu și d. Vaida dovedește mai mult calități de echilibristică, decât de șefii. Situația e, deci, clară. D. Iuliu Maniu, care până acum tot așteptase, în speranța că nădrăgarul de la Topoloveni, va trece de partea sa, pretinde, prin megafonul d-lui Sever Bocu, capul de președinte al d-lui Ion Mihalache! Are d. Iuliu Maniu dreptate? Are d. Ion Mihalache? Amândoi au dreptate. Pentru că — o repeltăm — toți braconierii spun ade- i vărul atunci când se acuză. Și , pentru că și d. Ion Mihalache și d. Iuliu Maniu au dreptate, atunci când se învinovățesc, se vor prăbuși amândoi. I Și, acum, cât mai repede o firmă îndoliată, pentru frontispiciul unui partid, care se duce: „La faliment general“!... Ion Jelea » 4 Pagini 2 X»al Ideia monarhică ■ Q ■ w[ p- Stabilitatea regimurilor monarhice. — Monarhul uiu spiritual al vieții naționale. Viitorul și prosperitata monarhiilor .— Inchipuin crime că trăim într’un regim democrațic, în care prea mult și prea des nu se vorbește de suveranitatea poporului, deși vedea cum poporul cu toată suveranitatea lui se transformă mai degrabă în gloată electorală, nu am ajuns încă să apreciem valoarea, importanța și necesitatea ideii monarhice. Această lipsă se observă mai ales — ca o imensă lacuna în presa înstrăinată, care în ciuda evidențelor din acești ani de mari experience, stăruie sa susțină că, democratismul integrai este singura posibilitate de jtrai colectiv, normal, util și necesar evoluției sociale și naționale. In bilanțurile de sfârșit de an, ziarele la noi, dar mai ales cele din străinătate, unde democrația se zbate să-și salveze existența, nu toata lumea sa oprit să examineze durabilitatea și eficiența minunată a ideii monarhice. Nu mi-a fost dat să vedem un studiu comparativ, prin care gânditorii democrației europene să ne arate superioritatea ideii și a realităților democratice asupra ideii și asupra stărilor monarhice, acolo unde monarhia există ca regim continuitate istorică. Auzim însă în fiecare zi, la fiecare ocazie nepotrivită, că regimurile monarhice s’au transformat până la acel grad, în care ideia monarhică a devenit o amintire, monarhia — un arhaism, iar Monarhul 77 — simplă ficție. Aceste constatări ale cugetării democratice sunt simple tăgăduiri ale realităților controlabile, deoarece nimic astăzi în ideologie nu f este mai clar și mai precis decât'Idei» monarhiei: nimic în viața poporului nu este maistabil decât monarhia și nimic nu este in >ința națiunii um suveran decât persoana Monarhului. Când vorbim de precizia ideii monarhice, de stabilitatea monarhiei și de suveranitatea Monarhului nu înțelegem numai caracterul lor extern, formal, juridic, ci le considerăm ca elemente solide și constante ale unei realități, care se desfășoară din adâncurile spirituale ale nației și care în spirit și prin spirit își asigură permanenta, stabilitatea și utilitatea. Monarhul este suveran nu pentru că așa vrea poporul, ci pentrucă superioritatea monarhiei se impune prin grandoarea, utilitatea și necesitatea ideii monarhice, ca virtute și forță a spiritului care condiționează toată viețuirea socială și națională. * Ceea ce afirmăm noi, ca o concepție fundamentală a crezului nostru naționalist, nu este deloc o afirmație teoretică și care mai are nevoie de a fi dovedită și ilustrată. Nu, din potrivă, însă, realitățile din întreaga viață de azi a tuturor popoarelor scot din sânul lor — ca un incontestabil adevăr — supremația și energia creatoare și orânduitoare a ideii monarhice. Oriunde există pe pământ monarhie, viața acolo este în plină ordine și prosperare, chiar daca se observă—din punct de vedere ideal — unele lipsuri de suprafața. Dar aceste lipsuri de suprafață, nu ating adâncurile existenței și nu produc dezordini — cum se zice astăzi dezaxări — in ființa intima a unui popor, încă mai mult, aceiaș realitate actuala arata ca acolo unde ideia monarhică nu este în plină și necontestată domnie, acolo unde monarhia nu există sau a fost covârșită cumva de valurile trecătoare ale democrației, acolo unde Monarhul a fost silit să părăsească scaunul de domnie istorică — viața s’a disociat, s’a amestecat în categoriile sale, ierarhiile s’au inversat și haosul formând-o într’un adevărat infern. Cu cât este astăzi mai fericită Spania, de când și-a alungat Monarhul ? Ar fi trebuit ca poporul spaniol să fie mai fericit de când și-a desprins viața de viața monarhului și de când în locul unei monarhii istorice a instalat asupra sa un regim vag și discordant al Republicii. Sau, prin câte tulburări zilnice, costisitoare și dureroase nu trece Grecia, de când a părăsit ideia monarhică și de când a înlocuit regimul, sub care a prosperat un secol, cu un regim sub care se degradează și regresează în fiecare clipă a vieții sale politice, sociale și chiar internaționale. Sau, nu vedem oare, în ce situație tulbure se găsește Rusia, unde de atâția ani se fac experiențe de dragul unei doctrine, de către oameni cari au subordonat fericirea poporului, condiționând prosperitatea și starea morală a unui ocean de oameni de viziunea imposibilă a unei vieți troui, care nu este altceva decât un concept de cabinet, cu forță impus vieții celei vii și pe care viața îl repudiează cu toate forțele din sine ? Ideia monarhica, monarhia și Monarhul, trei ipostaze ale unei singure realități spirituale, ar fi putut păstra echilibrul grandios al tuturor puterilor sufletești și straturilor materiale, din care e alcătuit un popor și o nație. Dar,chiar în Franța, unde politica se zbate să mențină un regim al democrației, veșnic amenințat de defectele care se nasc din sânul lui,„pare a nazut instinctiv spre formele istorice, în lăuntrul cărora viează ideia monarhică, și din care izvorăsc neoprit atâtea forțe luptând pentru o restaurație monarhică ce bate la ușe, în fiecare an și la fiecare schimbare de guvern. Chiar în tarile, în care lipsește mai plutește în atmosfera politică și tot cucerește sufletele deznădăjduite, pentru că această ideie, ca orice ideie cu caracter religios, sălășluește nestricat și invincibil în sufletul poporului. Ii trebuie o singură condiție favorabilă, îi trebuie ca poporul să fie izbit de o mare nenorocire, și ideia monarhică devine din nou stăpânitoare pe viața națiunii ca o putere de împăcare și de orânduire. Viitorul este al monarhiilor, fiindcă ideia monarhică s’a dovedit mai viabilă și mai organizatoare. Dintre toate ideile actualității, singură ideia monarhică nu are o proveniență artificială, raționalistă, doctrinală, de cabinet. Ea este imperativul categoric al conștiinței naționale. Să ne bucurăm și noi, slujitorii, devotați până la moarte și dincolo de moarte, nu ideii naționale, că țara noastră este din originile sale monarhică și creștină, că Regele nostru este Monarhul, care continuă istoricește pe Domnitorul făuritor, de Stat și că, în zilele acestea, când politica înseamnă mai mult o patimă de ari copsire egoistă și ordinară — Monarhul nostru vine și ne cere o primenire în spirit, o viețuire nouă. Dar nici primenirea și nici viețuirea nouă nu sunt cu putință, decât în măsura în care conducătorii poporului își vor fi făcut din ideia monarhică o prăjină spirituală în activitatea lor publică și româneasca. Fiindcă românism fără monarhism In noi ar putea însemna numai cer fără soare, noapte fără stele, corp fără suflet, viață fără rost și căpătâi. Ch. Dragoș # ANUZ» XIV No. 779, Otta 14 Ianuarie 1935 Fondator: OCTAVIAN GOGA Redacția și Administrația:«radu Câmpineanu No. 4 • teLEFON Nr. 419 33 Alona »noui». 300 lei pe an. Pentru preoți, învățători, studenți și siteni, 400 lei anual; 200 pe 6 luni; 100 pe 3 luni. Pentru instituțîuni și autorități 1000 Ier. O importantă declarație a guvernelor Franței și Italiei — Cele două sate vor desvota tradiționala ambiție care le leagă — Paris, 12 (Rador). — Agenția „Havas“ transmite următoarele: Ministerul de Afaceri Streine a publicat azi la ora 20 o declarațiune generală, care trebue a fi pusă în fruntea tuturor documentelor diplomatice semnate la Roma la 7 Ianuarie a. c. de către ju-nii Mussolini și Lava]. Iată textul acestei declarațiuni: ..Ministerul de Afaceri Streine al Republicii franceze și șeful guconsiderând că documentele din 7 Ianuarie au asigurat reglementarea principalelor chestiuni pe care acordurile anterioare le lăsau pendinte între cele două națiuni,, și, în special, toate chestiunile referitoare la aplicarea articolului 13 din acordul de la Londra din 26 Aprilie 1915, considerând că toate chestiunile litigioase, care ar putea să survină în viitor între guvernele lor, își vor găsi soluționarea fie pe calea conversațiunilor diplomatice, fie pe calea procedurilor stabilite de către Societatea Națiunilor, adică prin deciziunile Curții Permanente de Justiție Internațională deia Haga și printr’un net general de arbitraj, • anunță hotărîrea guvernelor lor de a desvolta amiciția tradițională, care unește cele două națiuni și de a colabora, într'un spirit mutual de încredere, la menținerea păcei generale. „In vederea acestei colaborări, cele două guverne vor proceda între ele la un schimb de consultări, atunci când împrejurările ar cere aceasta '. à lin d- ui iu Manu n ultimul timp, în viața noasă socială și-a făcut loc tot mai ideea de înnoire radicală a metodelor și concepțiunilor de până acum. Pe întreaga scară a vieții cetățănești, — dela cel din urmă țăran până la primul cetățean, — se resimte acest duh de primenire și licărire a nădejdilor de mai bine pentru ziua de mâine. La orizontul politic se profilează, așadar, gândurile senine și salvatoare, îndrumările individuale și colective sunt pe cale de a ieși din orbita în care au fost împinse de conducătorii democrației profitoare. E momentul să se curme odată cu promiscuitățile din viața publica. Sistemul democratic, parasíta de altminteri aproape pretutindeni din cauza roadelor nefaste pe care le-a dat, nicăeri n’a fost mai dezastruos decât la noi. Manifestarea demagogică ca expresiune a acestui sistem, a lăsat atata pustiire în sufletele Sifi' a deprimat atâtea contințe cinstite, a bulversat atât de cumplit valorile individuale a deschis poftele de parvenire ale atâtor netrebnici, a încurajat atâtea fara de-legi, încât, pentru orice om de bine, acest sistm:Cracit va trebui să fie cel dintâi părăsit. ceS* * * 16 * * z i?ieJ Si Stâ‘ după toate a Vâ * Și incomensurabile carăpămân sufletești, să mai tor fiilna-Pentru refacerea țârii me i ie,® veduite, dovedește, sau totala inconștiență, sau o vădită rea credință. Nu-i vorba, aci de acei inși ale căror certificate de identitate, ca să nu rei ?106 Cere de moralitate, au nimic comun cu structura și ființa acestui neam. Ce se Pretind a fi continuatorii unor lozinci din vreeroice și a unor evenimente ce au devenit istorice. Vizăm, niPin Mn-* * 3 * * * 7?’ pe falsul Pustnic de la Badacim și pe ai săi tovarăși, nu de suferință și jertfă, ci de beneficii și îmbuibare. Intr adevăr, cine a citat din estate ultimice, declarațiuni ale d-lui Iuliu Maniu, făcute comparșilor săi sinodiști, rămâne nmai mulit de cinismul și ipocriza pe care o dovedește necontenit. Desavuat de comitetul executiv al partidului, neurmându-l pe linia ce i-o indica hipertrofia eului sau, înfierat de d. Alex Pentru acțiuni nemărturisire și totuși înțelese, repugnat tin înteaga opinie Publică ones- Srp 1V11 imensele de servicii pe gile ne l’a adă* Prins în chingile pe cari singur și le-a întins patronând imunda afacere cu ar StaSUl ?! Păgubind VisteSa fate /ra CU-Un miliard $ !«măcemîsem joc sa' Până n',f#,pe care mai are îndrăs-SnaLV„?cal de Prerogativele națiunii, de modul cum trebuesc susținute și de proani nud cu care a vrut,' da? lui să fericească țara! cali a putut’<fiindcă i s’au pus în cale „butuci și „buturugi“ după propriile sale cuvinte. Puerilă justificare a neputinței pe care desigur, puțini naivi o mai cred sunt clișee vechi, cari Tu mîî S ?rg%ies’ar face vi -sare ” adică’ socoate în ca?? a uitat de postura nare a sa 8risea la Prima guvernțb a T nd avea demisia în Putând, deci să-și`nunțtîtarilor’ citțte orice program. ÎU 6Xe împotrivire^ a Vre‘C uria sa datorie către natinnoo , totuși car? âf“,« 3 iZ‘ZSmm!540 r- SS si in nharemi care a fost irorea ?euiTiJmsterios? stabiliza-S 5*o “aceăs“.â,1CdVt lmnt această pricină, mari jertfe din partea Statului?, Crearea Regiilor Autonome pe seama clientelei lor politice, cu consilii și para-consilii gras plătite din resursele economiei naționale? Săvârșirea contractelor oneroase cu diferite case străine, cu privire la chibrituri, șosele și armament, punând la nouă biruri pe contribuabili și creind la izvoare de îmbogățire pentru ciracii săi, Boilă sau alții...? Votarea legii administrative cu acele principii de descentralizare excesivă, făcând in părțile limitrofe ale țării să-și consolideze pozițiile morale și materiale elementele străine, în detrimentul celui autohton? Cine nu știe, deci că guvernările pe care d. I. Maniu le-a diriguit în numele ideii democratice și cu metodele și programul inspirat de ea, s’a scontat pentru națiune — nu însă pentru prietenii săi — cu un adevărat dezastru moral și material? Atunci pe cine socoate că mai poate prosti ? Ori poate crede că ii va reuși să provoace — o nouă diversiune ? Noi îl putem asigura că nu-i va mai reuși. Cursul vermii nu-l poate întoarce din mersul său. Experiențele nefaste nimeni dintre cei pățiți nu le mai încearcă. Lumea e sătulă de vorbe goale, atitudini dubioase, pretențiuni nejustificate. Ea vrea să vadă inscăunându-se în viața publică, cinstea, competința și grija nevoilor obștești. Ori, acestea nu le poate întruchipa omul in spatele căruia apăsă nerușinata afacere „Skoda“. ■ Pentru acest lucru se cere un om cu mâinile curate, cu o structură sufletească aleasă, cu o pregătire intelectuală superioară, cu o nedesmințită sinceritate și gata de supremul sacrificiu pentru nevoile acestui neam. Timpul nostru e. Într’un cuvânt, al reformelor radicale, și nu al mistificărilor diversiunilor continui, '' , I, tâncrănia« Lin si puncte.. A sosit ! Un confrate scrie că d. Iuliu Maniu a venit, „pe neașteptate“, in Capitală. Credem că în informație, s’a strecurat o mică greșeală: nu „pe neașteptate“ a sosit omul de la Rădăcini, ci„ neașteptat de nimeni! Program la țară... Se redactează un nou program național-țărănist. O nouă listă cu bucate, din care, însă, n’au voie să aleagă decât partizanii (de preferință, cei cu pipotele încăpătoare, ca a d-lui Romulus Boilă!). Felicitări „Cu ziua sfântului loan (observă oficiosul național-țărănist) s’a încheiat lunga serie a sărbătorilor cu felicitări“. Și continuă: „Până și d. Gh. Tătărescu a felicitat pe d. Dinu Brătianu“... ...Numai d. Iuliu Maniu pe d. Alexandru Vaida, nu!... Responsabilitata Aflăm că „România nouă“, oficiosul d-lui Iuliu Maniu, are ca redactor-responsabil pe d. Paul Boilă. D. Romulus Boilă, căruia i se oferise, la început, acest post, s’a derogat dela responsabilitate, deoarece d-sa, ca de obiceiu, „nu se declară“... Nu cred să existe în țara noastră o breaslă de care presa să se ocupe mai mult și căreia să i se caute mai multă pricină. . Zilnic citim articole rău-voitoare, scrise în majoritatea cazurilor de către persoane cari nu cunosc adevărul, habar n’au de agricultură, sau de oameni de rea credință inspirați deseori de colegi nemulțumiți și prea grăbiți să ajungă într’unul din posturile atât de mult supuse criticei. Calul de bătaie sunt inspectorii din ministerul de Agricultură, din a căror cauză probabil nu plouă la timp și vitele oamenilor sunt slabe. Nimeni nu-și dă osteneala să lămurească opinia publică că de fapt titlul de inspector este pur și simplu un grad în ierarhia corpului agronomic, după cum sunt în toate corpurile organizate și că gradele de ingineri agronomi inspectori se capătă după un examen sever și că numărul locurilor de ingineri- agronomi inspectori este destul de limitat. In ceea ce privește critica răutăcioasă care se aduce vechilor cadre, reprezintă un obice destul de uzitat în toate breslele, de tinerimea nerăbdătoare de a parveni și mai ales care caută în sprijinul politic un drept pe care rămâne să-l merite și pentru care nu este încă pregătit. Cine nu a avut de suferit din pricina sectarismului unora din funcționarii vechilor cadre? Totuși, trebue să recunoaștem că absolvenții de dinainte de război au o pregătire practică cu mult mai solidă decât cei grăbiți, de după războiu. In ceea ce privește pe inginerii agronomi cu 4 clase secundare, ce pot fi ei vinovați, dacă pe vremea aceia atât li se cerea spre a fi admiși la Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău? Nu putem nega că aceștia sunt elemente excelente, cari au fost profesorii și îndrumătorii tinerei generații, atât de nerăbdătoare, dar și ingrată. Și aci este o poveste, deoarece acești absolvenți sunt foarte puțini la număr. Se uită dinadins, că cu începerea anului 1908, seriile de absolvenți de la Herăstrău au bacalaureatul la baza studiilor lor. Se uită cu prea multă ușurință greaua, spinoasa, dar și admirabila sarcină pe cari au avut-o de suportat agronomii imediat după război prin înfăptuirea reformei agrare, ca să nu mai amintim de frumoasa activitate dinainte de război, a agronomilor, la obștii, Casa Rurală, Domeniile Coroanei, Regia Monopolurilor, precum și misiunea însemnată ce au" îndeplinit-o în timpul războiului pentru aprovizionarea armatei și a populației civile. Se uită de asemenea, și numărul extrem de redus al agronomilor cu care era și este înzestrat ministerul de Agricultură. Dacă este necesar să dăm cărțile pe față, apoi câți din acei tineri grăbiți nu au ajuns prin influențe politice la instituțiuni necorespunzătoare nici vârstei, nici capacităței, nici gradului, și unde nu au făcut decât să se compromită pe ei, ministerul și breasla? Trebue să se știe, că în agricultură, mai mult ca în orice altă profesiune, este nevoie de experiență și iarăși de experiență. Această practică nu o capeți atât de ușor, deoarece agricultura are atâtea ramuri, pe care agronomul trebue să le cunoască pe deplin; ea nu se poate dobândi decât numai după un lung șir de ani, pe teren, luptând pas cu pas în contra naturii și a rutinei și punând în concordanță practica cu teoria. Nu poți deveni agronom desăvârșit dacă nu ai la bază cel puțin 10 ani de practică, nu de vechime în slujbe. • Lacuna practicei, la noi inginerii agronomi, este atât de simțită și de primejdioasă încât preocupă forurile conducătoare ale ministerului de Agricultură. Astăzi la Academiile noastre de Agricultură se face prea multă teorie, câte 8 ore pe zi, însăși studenții și chiar senatul învățământului superior reflectează asupra acestei chestiuni. Acestea fiind spuse, pentru a pune la punct pe cei răivoitori și pentru a lămuri pe cei ce nu sunt orientați în asemenea problemă, voi arăta mai jos, pe scurt, parte din cauzele care fac ca țara noastră să fi progresat atât de puțin în agricultură față de celelalte țări europene și cauzele pentru care agronomii nu au putut da— după război — maximum de rezultate. 1) Țărănimea, care trebuește îndrumată, este foarte înapoiată analfabetă, neîncrezătoare, rutinată și mai ales neascultătoare din cauză ce este otrăvită de demagogia politică. 2) Numărul nostru este prea mic, suntem de abea 4—5 agronomi de județ, când, după exemplul vecinilor, ar trebui să fim câte 1 de comună. . 3) Agronomii nu au continuitate în funcțiuni. Or, nu există o meserie mai grea ca agricultura și care să aibă mai multă nevoe de continuitate. Agronomii nu sunt farmaciști ca să lucreze după rețete, nu sunt advocați sau magistrați. Un advocat studiază dosarul și stochită de îndatoririle lui ui magistrat deschide codul și pronunță hotărârea, indiferent de este venit de ieri într’o localitate. Agricultorul nu poate da rezultate dacă nu este lăsat să cunoască realitățile economice ale regiunei. In meseria noastră cel mult, are nevoe de cel puțin un (Continuare în pag. tin). Cronica agricolă Menirea agronomilor și lipsurile de astăzi de inginer AUREL TĂLĂȘESCU 1 )