Ţara Noastră, iunie 1935 (Anul 13, nr. 886-907)

1935-06-01 / nr. 886

! PAGINA 2-a------------­ Aceste date istorice au văzut lu­mina tiparului și răspândirea lor în public nu din vanitatea distinsului autor — de a se vedea semnat pe o carte, — ci dintr’o conștientă da­torie față de oameni și vremi. Fa­ță de oamenii de bine, sprijinitori ai ideii naționale din trecut și pre­zent, brazda condeiului celui ce-i prețuește e cât prețuirea plugaru­lui pentru pământul semănat. Cei ce vor veni, vor prețui timpurile de însemnătate și pe stăpânitorii lor. Deci este important pentru istoria Banatului nostru procurarea și pu­blicarea tuturor datelor din activi­tatea maiorului D. Oancea și a suc­cesorilor săi. D. Pompiliu Ciobanu ne axată admirabil în prefața cărții d-sale, evenimentele istorice care au premers și pregătit Unirea fap­tică a Banatului și încorporarea o­­rașului Timișoara la România Mare. Găsim aci descrierea samavolnicii­lor sârbești care într’un timp când era mai profundă speranța bănățe­nilor de a se uni cu Țara Mamă ca și celelalte ținuturi ce fuseseră a­­suprite de străini, jubilează din cauza generalului francez Farret, un pervers și afemeiat, maghiaro și sârbo­fil. Câteva nume de foști mari dem­nitari în țara aceasta care au hră­nit cu lapte și miere chiar și pe acei cari s’au luptat contra ei, nu numai când era în starea simbrio­­nară, ci chiar și imediat după ma­rea și sfânta noastră Unire. Foto­grafia d-lui Sever Bocu care trans­piră a fi a unui om rău, laș și e­­goist, după datele istorice din car­­­­tea d-lui Ciobanu — lăsate de un militar demn și înflăcărat națio­nalist mort pentru țară ca un vi­teaz — rămâne integrat în carac­terul fizi după chip. Un alt individ cu cruciuliță nea­gră la­ catasif — tot după datele din aceste documente istorice — răsare deasupra numelui lui dr. Aurel Cosma, ajuns mai târziu mi­nistru al comunicațiilor și pentru care țara recunoscătoare, i-a ales și progenitura deputat în actualul parlament. Cum însă aceste nume rămân doar în istorie ca elemente indezi­rabile, nu de ele ne ocupă nici noi și nici autorul, ci am scris doar pen­tru rușinea lașilor. Mai departe, pe urma brazdelor de slovă din carte și din această dare de seamă cu aureolă de ră­sărit de soare, d-nii dr. Pompiliu Ciobanu, dr. Nemet, frații Imbroane, dr. Mezin, Bojinca, preotul Corcea și dr. Adam, din cei cari au lucrat intens cu viteazul maior Oancea, apoi succesorul său lt.-col. Petres­­cu D. Tocineanu. Aceștia au fost promotorii idei de unire a Banatu­lui și istoria din datoria de a în­sufleți elementele de azi și de mâi­ne, ar trebui să ia notă de datele istorice adunate de d. dr. Pompiliu Ciobanu și pentru cinstirea operei sale, care merită a fi remarcată și pentru înscrierea la loc de frunte, cu litere de aur în cartea țării, a numelor celor vrednici, amintiți de autor și de noi. Silviu Lazăr Cronica literară Dr. Pompiliu Ciobanu, Unirea Banatului și incorporarea Timișoarei la România Mare Ce s’a realizat în Bulgaria de pe urma legii obligativității muncii Sofia.­­ Bulgaria a eșit din răz­boiul mondial economicește com­plet epuizată. Nu avea bani pentru reparațiile stricăciunilor cauzate de război și pentru nouile construcții cerute de vremile postbelice. O at­mosferă obositoare și grea plutia peste întreaga țară. Trebuia să se iasă din această a­­morțeală. Și ideea a fost găsită in legea obligativității muncii, care a și fost votată în 1921. Prin a­­cea­stă lege erau chemați la muncă toți cetățenii de la 21-40 ani. Fe­meile de la vârsta de 16-30 ani. Un an mai târziu legea a fost modi­ficată și femeile excluse de la a­­ceastă datorie. Această lege se sprijină pe ur­mătoarele principii: 1) Să se or­ganizeze și să se folosească forțele națiunii pentru înbunătățirea pro­ducției și condițiilor de viață ale populației. 2) Să se deștepte în fiecare ce­tățean, fără deosebire de starea lui socială, interesul și puterea de ab­negație față de stat și națiune. 3) Să se ridice starea morală și buna stare materială a poporului și să i se cultive sentimentul de respect și datorie față de sine și semenii săi. Tineretul care e adus în taberele de muncă e cultivat vreme de 8 luni în sentimentul de dragoste de patrie. Fiecare tânăr bulgar tre­­bue să fie conștient că e dator să servească statul și națiunea sa. Mai ales azi, când șomajul face ravagii în toate țările, munca obligatorie ține mereu trează și vie conștiința cetățenească și fidelitatea fiecărui tânăr. Ceva mai târziu legea a mai fost modificată în sensul că tinerii care nu vor să muncească în astfel de tabere, pot să depună o anumită sumă de bani care îi dispensează de obligativitatea muncii. Se răs­­cumpă­ră această excepție cu o sumă­ care variază între 6000-50.000 Leva. Cu banii câștigați se îmbu­nătățește soarta celor care mun­cesc." Taberele de muncă sunt puse sub jurisdicțiunea ministerului Lu­crărilor Publice, iar în fruntea lor stă un director general. Tinerii apoi sunt organizați pe județe și comune. In fiecare din a­­ceste despărțăminte sunt organi­zate pe secții și coprării. In fiecare an sunt chemați la munca obligatorie 20 până la 30 mii bărbați. Organizațiile sunt bine disciplinate. Bilanțul celor realizate pana in anul 1933 e mulțumitor. In afară de alte lucrări s’au mai realizat: 112 km. cale ferată ; 256 km. re­parații la calea ferată; 4167 km. șosele reparate și îndreptate ; 584 km. teren pentru drumurile de fier; 2026 km. teren de pe care s’au dat la o parte sau au fost acoperite ob­stacolele pentru întinderea și re­pararea căilor ferate ; 10,7 km. în­tinderi de drumuri; 2439 km. re­parări de drumuri; 713 poduri noui; 1068 km. canale noui; 62 km. s-au ridicat parapete și ziduri de întă­rire ; 75 fântâne ; 39 km. canal pentru apă; 790.058 m. p. de teren pentru drumurile de fier; 39 clă­diri cu câte un etaj ; 8 clădiri cu câte două etaje­­. In obligativitatea muncii mai in­tră și zece zile pe an, în care băr­bații de la 21 la 45 ani sunt obli­gați să presteze o anumită muncă pentru comună. In ultimii doi ani au fost angajați în secțiile acestea și șomerii cu care s’au format sec­ții aparte. In acestea intră capii de familie de la 20 la 50 ani. Pentru muncă primesc mâncare, locuință și îr­ mijlociu 20 leva pe zi. Cei care muncesc în secțiile obligativității prime­sc hr­ană, locuință, haine și ceva de cheltuială. După informa­țiile medicilor se spune că 90% din cei care sunt chemați sub drapelul muncii obligatorii, părăsesc tabă­ră mult mai sănătoși de cum in­traseră. Legea obligativității muncii din Bulgaria a fost introdusă pe tim­pul guvernului Alex. Stambolinsky și de atunci a fost studiată la fața locului de japonezi, germani, ame­ricani, francezi, ș. a. (Ceps) -x*x~ Plata salariilor pe luna Mai Pentru plata salariilor pe luna Mai 1935, se repartizează următoa­rele sume: din bugetul ordinar al statului, pentru angajări, lichidări, ordonanțări și plăți de : Minist, apărării naționale lei 259.701.805; mini­sterului de finanțe, 75.500.000 lei; ministerului instruc­țiunii, al cultelor și artelor, lei 329.875.375; ministerului de inter­ne, 96.726.942 lei; ministerului lu­crărilor publice și al comunicații­lor, lei 2.818.833;­­ ministerului de justiție, 59.794.500 lei; ministerului domeniilor, lei 4.705.577; ministe­rului de industrie și comerț 6 mi­lioane 793.831; ministerului aface­rilor străine, lei 15.382.000; minis­terului muncii lei 32.450.000 și pre­ședinției consiliului de miniștri lei 246.000. Total le 902.994.863. *• Ministerului de finanțe, subven­ție Casei generale de pensiuni lei 149.661.410. Total general lei 1 mi­liard 052.656.273. *ARA NOASTRĂ LITERATURA IDEI COMENTARII Despre oameni și cărți Nu s’a potolit încă emoția, pe care a provocat-o gestul regal, față de scriitori, cu prilejul săptămânei cărții. Și e și firesc să fie așa, fiind­că până la M. S. Regele Carol II, nimeni nu s’a gândit, cu suflet de elită, la ceea ce poate să prețuias­­că o carte bună sau un scriitor mare. Anii s’au perindat, monoton sau sgomotoși, fiecare român vă­­zându-și de treburile lui. Dacă îi spuneai că cineva este scriitor, îți râdea în nas și pleca, cu compăti­miri și mustrări în ochi. Azi acești ani au cam trecut și scriitorul stă la loc de cinste, ca o sărbătoare în suflet de creștin. In curând, toate micile nevoi,­cari mai rod viața, cu inerentele lor greutăți, vor dispare și­ va fi și scriitorul român, numai scriitor. Dar în timp ce la orizon­tul vieții noastre culturale, se arată zorii unei concepții noi, despre car­tea românească, în­­ întunerecul minții unora, mai stărite putrede dorinți, de o îmbogățire rapidă și necinstită. Aceste viermine care ne fac să ne dogorească obrajii, prin impertinența atitudinii lor, îm­proașcă cu noroi, orice năzuinți de propășire a culturei românești. Stau înfipți, în concepția lor de negus­tori, la răscruci de drum, și svârlă în cele patru colțuri ale țării, cărți de un conținut antimoral și antili­­terar. Noi de aici, nu am contenit o cli­pă, ca să bicium obrajii puhavi, ai unora, fie scriitori, fie editori, cari de pe meterezele maghernițelor lor, au dat pârjol sufletului românesc. Și pentru astăzi ne oprim, la că­pa­tásul celei mai hidoase creațiuni­­ a gândului uman, la acel infam de editor, numitul Marton Hertz et Comp. De cățiva ani, putreda crea­tură, stoarce bani mulți, cu o su­medenie de cărți, de al­ căror con­ținut, numai un dezechilibrat nu poate roși. A adunat din toată lu­mea, cele mai porcoase cărți și le-a transpus într’o aproximativă limbă românească, pentru a face „cultu­ră de întrebi, pentru ce mai există comisii pentru protecția animale­lor, pentru ce există comisii de cen­zură a filmelor și alte atâtea co­misii, dacă nimeni nu prinde de guler pe Hertz și să-l aducă la rea­litate. Dacă Regele Țării se străduește să deschidă gust de citit în masele poporului român, înființând acele Fundații Culturale ! Dacă Regele Carol, ctitor al atâtor gânduri fru­moase, pentru binele țării, nu lasă o clipă fără să nu arate un adânc interes, față de cartea și sufletul românesc! Pentru ce atunci toate a­­ceste străduințe regale, când vine să răstoarne cu o lovitură de in­conștient, întreaga operă culturală, un oarecare, o stârpitură morală, ca Marton Hertz? Te întrebi și nu știi ce să răspunzi. Iți stă mintea in loc și privești cu ochii înlăcrămați la diabolica perseverență a numi­tului Hertz, depozitar de obsceni­tăți și analfabet cultural. Și-a strâns în jurul lui o seamă de oa­meni, după calibrul moralității lui. Niște insanități sociale, cari se pro­sternă la picioarele acestui vis, pen­tru a primi blidul de linte, pâinea murdărită de atâtea îngenuncheri morale. Prin aceste false întruchi­pări omenești, Marton zis Hertz, își trimite proza impregnată de otra­vă,­­în toate sufletele cinstite ale românilor răbdători și de multe ori prea toleranți. Din aceștia se cade să ridicăm, pentru analiză pe acel anl și inexistent ,scriitorii Petre Beluț muced și incult, sterp de ori­ce posibilitate de creație, ce joacă rol de manechin și de marionetă. Vorbește și mănâncă la comanda patronului Hertz. Scrie cărți cu pi­ciorul stâng și cu ochii preoștiți de „glorie” proslăvește inima „de aur” a bunului Hertz zis Marton. Câtă inconștiență și câtă rușine, cu toată această mistificare. S’au strâns la sfat o șleahtă de inculți, ca să lumineze poporul nos­tru, prin putregaiurile celor 15 lei, pe cari îi răpește din punga săra­cului. Dacă vom lăsa să se scurgă această otravă, știm de acum la ce rezultate morale și educative, vor ajunge viitoarele generații. Vom pregăti sicriul României de mâine. Va fi o crimă, dacă nu încetează infamia acestui cretin. Omoară su­fletele și distruge cele mai optimis­te încercări de bine. Trebue un ho­tar, e necesară o limită. Ajunge Hertz! C. Dan Pantazescu Convorbiri literare A apărut într-o nouă formație re­dacțională revista „Convorbiri li­­­terare”, care aduce un material li­terar și critic susținut de tineri scriitori cu o vădită suprafață lite­rară și ideologică. Remarcăm printre colaboratorii acestui număr pe d-nii Nicolae Ro­șu, Radu Gyr, George Acsinteanu, T. C. Stan și alții. Ateneul Nou­ A 11-a șezătoare a „Ateneului nou”, se ține astă seară joi la ora 9 (21) în saul de festivități a „Soc. funcționarilor publici” din Piața Victoriei (str. Buzești, colț cu cal. Victoriei) și evocă primăvara. Intrarea liberă. Despre acest bogat număr și des­pre noua orientare ideologică a re­vistei Convorbiri literare vom re­veni într’o cronică viitoare. 9- Eros în mănăstire este cartea nouă a lui Damian Stănoiu, prost scrisă, de un răs­popit. E literatură de mahala, pen­tru țațe și cislici. Publicul face un prost serviciu, când o cumpără. Sunt în această carte o serie în­treagă de acuze nedrepte. De alt­fel este un sistem, pe care-l recu­noaștem cu substrat comercial. Sănducu In editura „Oficiului de Libră­rie” (str. Carol 26) a apărut ro­manul „Sănducu” de profesorul Mihai Dragomirescu. Intr’un volum de 150 pagini au­torul redă în icoane viața copilă­rească a eroului. Cu fiecare pagină cetitorul va afla evoluția sufleteas­că a copilului de la cea mai fragedă vârstă și cunoaște cele mai minu­nate întâmplări din viața lui ne­vinovată. e I JV­E­M­M O vedetă vorbește... Rosemary Ames, o nouă vedetă americană, recent angajată de studiourile Fox-Film, ne va povesti aici cum își petrec vacanțele artis­tele din Hollywood. Rosemary A­­mes și-a făcut­ debutul pe ecran în „Bestia din Borneo”, un film de mare senzație. „După ce am terminat un film și studiourile îmi acordă o vacanță de câteva săptămâni, până la fil­mul următor, îmi amintesc întot­deauna de sfârșitul anului școlar. Am senzația că sunt iarăși o feti­ță mică, am impresia că am fost o elevă silitoare și că școala iși va închide porțile până la toamnă, când vor începe din nou cursurile. Pentru o vedetă de cinema, va­canțele reprezintă acelaș lucru ca pentru o școlăriță. Nu voi mai fi nevoită să­­ mă scol zilnic în zorii zilei, ca la ora fixă, să fiu la stu­dio. Nu voi mai fi constrânsă să învăț rolurile, nici să mă expun luminilor orbitoare din studio. Am fost o școlăriță silitoare și acum sunt o actriță conștiincioasă. Nu fug de muncă. Totuși după termi­narea unui film mă simt, atât de extenuată, încât vacanțele sunt pentru mine cea mai mare fericire a vieții. Realizarea unui film. de la învă­țarea rolului și probele de costu­me, până la filmare și fotografii de publicitate, ține câteva luni.. Pu­blicul este departe de a bănui câtă muncă și cât timp se cer pentru un film. Dacă nu mi s’ar da vacanțe între fiecare film, cred că organis­mul meu n’ar supraviețui mai mult decât câteva filme. Vacanțele sunt o necesitate imperioasă pentru ac­torii de cinema. Sunt vedete cari profită de va­canțe pentru a lua avionul care le va duce la New­ York, unde se aș­teaptă viața marilo­r premiere, Broadway-ul, marile restaurante, barurile, hotelurile de lux cu cea­surile dansante... Altele — dacă dis­pun de tim­p — se îmbarcă pentru Europa, Londra, Paris, Nisa, Viena, Budapesta, Karlsbad, Marienbad sau Cairo. Iată atâtea puncte de a­­tracție pentru vedetele din Holly­wood: Multe preferă însă farme­cul exotic al insulelor hawaienfe. E­­legantele hoteluri din Honolulu, plaja mondenă, cu suporturile de apă, cât și insulele mici, primitive, cu v geetație abundentă și indigeni bronzați de soare atrag pe locui­torii Hollywoodului. Nu ai însă întotdeauna timp să pleci la Honolulu sau la Nisa. Nu­mai vedetele favorizate de soartă își pot permite luxul de a călători o lună de zile pe un yacht, ca să debarce în cele din urmă în insula Bali, să stea acolo câteva săptă­mâni și apoi să mai navigheze o lună... De obicei, vacanțele mele se petrec chiar la Hollywood. N’am decât să mă urc în automobil și în câteva minute sunt la Malibu Beach, minunata plajă de la li­ceanul Pacific sau la Palm Beach... Studiourile Fox­ Film din Movie­tone City sunt foarte aproape de Ocean. Fără să trec limitele sta­tului California, am păduri și munți înalți, adesea acoperiți cu zăpadă chiar în toiul verii. Dacă mi se face dor de viața unei mari metropole, am Los Angeles, cu a­­ceiași strălucire și mișcare ca Broadway-ul new-yorkez, îmi plac foarte mult călătoria și sporturile de apă. Acestea le pot practica fără să mă depărtez prea mult de Hollywood. Câte­odată mai fac o escapadă până în Mexic, la Tia Juana de pildă sau mă urc în­­tr-unul din vapoarele albe care mă duce până in Havana, patria rum­bei, îmi place să schimb aerul. Va­­ra e prea cald la Hollywood. Pisci­nele cu apă răcoritoare captată di­rect din munți nu dau întotdeauna satisfacție deplină. Mult mai plăcut este să te îmbarci pe un "yacht și să navighezi zile întregi pe Ocean, spre ținuturi exotice. Ador călătoriile pe mare. Mi-am comandat un mic yacht, care este destul de mare și solid pentru a înfrunta valurile Oceanului, făcând călătorii mai lungi dealungul coa­stei. O cabină cu două paturi, cari se strâng în timpul zilei, dând în­căpere­ aspectul unui salonaș co­chet, o punte pe care se pot instala comod mai multe „chaise- longue”­­uri, ba chiar o mică bucătărie e­­lectrică. Iată confortul pe care mi-l va oferi yachtul. Un motor cu ben­zină, cât­ și,pânzele­ catargului înalt și împodobit cu stegulețe, asigură înaintarea în valuri. Când va fi gata, voi invita câți­va camarazi din studio și vom bo­teza yachtul. Alice Faye mi-a pro­pus să-l numesc „Rosemary”, după numele stăpânei. Ketti Gallian mi-a sugerat numele „Miss Fran­ce”, pentru că yachtul este elegant, gingaș și cochet ca o franțuzoaică. Eu însă ii voi boteza „Miss Califor­nia”, deoarece este seducător, spor­tiv și elegant, întocmai ca și locui­toarele din țara filmului. Poate că între timp îmi voi schimba totuși părerea. E atât de greu să te hotă­răști. In orice caz, ori­cum se va numi yachtul meu, voi petrece va­canțe minunate pe bord, în mijlo­cul camarazilor cari adoră și ei O­­ceanul”. Grădina M.n.P.n. In curând fosta grădină „Colos” situată în calea Victoriei, lângă prefectura de poliție, va deschide porțile pentru stagiunea de vară. Cocheta grădină a fost închiriată de către cinematograful A. R. P. R., care s-a dovedit în ultimul timp u­­nul dintre cele mai priceput condu­se. Afară de spectacolul cinemato­grafic, care va fi format numai din filme premiere și de ultimă producție, este foarte probabil ca pe scenă să apară și o omogenă formație de reviste și schetchuri. Alexandru Philippide (Ui*mas?e din avem încă nici o presimțire des­­pre marile sacrificii nebănuite, pe care omul acesta, fanatic de investigație metodică, le-a putut aduce idolului său. Semnalez pe aceia mai puțin observată, deși poate de o însem­nătate capitală, Philippide a a­­j­uns să-și înăbușe unele porniri sufletești inițiale, din acelea ca­re dau farmec și lumină existen­ții, numai și numai a­sta fără slăbiciune în serviciul adevăru­lui științific și al obiectivității. Omul acesta pare-se că a avut în tinerețe unele înclinări poetice, în orice caz dragoste vădită pentru poezie. A tradus în ver­suri odele lui Horațiu pe când era în liceu, și a păstrat mai multă vreme deprinderea de a reciti pe poeții eleni (totdeauna în original) și a-i comenta in mici reuniuni de familie. Am­­ constatat de asemenea la pri­ma sa lucrare — teza de licență­­— o îngrijire deosebită a stilu­lui, și un talent de expresie, ca­re n­u era comun. Dar pe ne­simțite grija de formă literară d­ispare cu desăvârșire, pentru a se lunge în cele­ din urmă la lu­crări științifice, desigur, foarte bogate, dar fără compoziție strânsă, cu fraze neglijente, fă­ră vechea lor cadență și via lor culoare. Mai mult decât atâta, încep a-și face apariția, declara­ții ostile poeziei ca atare, punân­­du-se cu mult deasupra ei, ce­lelalte două genuri literare, ca­re erau după dânsul, Știința și Istoria. Poezia este oarecum a­­similată cu subiectivismul — iar aceasta, privit veșnic în compa­rație cu ținuta obiectivă, față de care apărea inferior­). Aproa­pe cere eliminarea judecării o­­perelor estetice, după criteriul frumos-urât, o largă poartă a subiectivității — preferind a­­precierii operelor, explicarea lor: „De vor fi bune sau rele, fru­moase sau urâte, ne spune Phi­­lippide, productele literare înre­gistrate de istorie, sunt pentru acesta numai niște manifestări ale naturii, cari trebuesc price­pute, nu lăudate, nici batjocori­te“. Un mod de a se reduce vra­ja poeziei, chiar acolo unde ar­i) Vezi articolul „Istoria și cri­tica literară“ (no. 1 al „Vieții Ro­mânești“ din Martie, 1906) fi fost la ea acasă, înlocuindu­­se punctul de vedere al finalită­ții estetice, prin acel al înlăn­țuirii istorice și al explicării ca­uzate. Această carantină strictă la care supune preocupările esteti­ce și contactul voluptuos cu ele, îl face pe Philippide să-și înguste­ze singur catedra universitară, care era la început „Filologie și Literatură Română“, renunțând a face curs de literatură, chiar mai înainte de a se fi creiat ca­tedre speciale, așa că un număr de ani ne-am aflat în situația pa­radoxală, a unei facultăți de li­tere românești, fără un curs de literatură română. Prețuia și mai târziu probabil, poezia lui Eminescu, în care ve­dea și altceva decât un simplu produs istoric, ce trebuia expli­cat ca atare. Dar rezerva sa fa­ță de îndeletnicirea poetică în­săși, îl împiedica să recunoască genialitatea divinului liric ro­mân, spunând apăsat intr’un ar­ticol „că trebue să ne convin­gem odată că Moldova n’a avut nici un geniu dela Ștefan-cel- Mare încoace“. Din cele două priveliști, care uimeau sufletul lui Kant: „Bolta înstelată dea­supra noastră și legea morală în noi“. Philippide tăiase deplin pe cea dintâiu, isvor de reverii vagabon­de — menținând insă intactă pe cea de-a două, căreia i se închi­na necondiționat, pe care o prac­tica fără șovăire și am putea zi­ce, fără elasticitate. Despă­­răchind austeritatea, eticei „kan­tiene“ de tovărășia unui specta­col care —oricum — putea, sa vorbească și sensibilității și-a boltit pe vecie deasupra capului, în locul cerului cu stele, un cer abstract și cenușiu. Care să fie cauza acestei pre­faceri psihice a acelei aspre con­versiuni? Ce s-a îndepărtat de poezie, făcându-l aproape duș­man? — răspundem hotărît, du­pă ce am­ străbătut opera sa în întregime, a fost convingerea că poezia este un obstacol și o pri­mejdie în calea cercetării și ela­borării științifice — pe când fi­rește imperativul etic nu-i a­­ducea nici un fel de vătămare, ba poate mai de grabă ajutor. Multă lume ar putea tresări de mirare față de această pri­goană a divinei poezii, aducân­­du-și aminte de întregirea feri­cită pe care o aduce frumosul adevărului, putându-i sluji atât ca izvor de inspirație — mate­maticul H. Poincare declară, că pentru dânsul soluțiile cele mai frumoase au fost întotdeauna și cele mai adevărate — precum și ca veșmânt, salvând adesea de peste o operă­ de știință, chiar când cuprinsul ei s’a perimat. Cu drept cuvânt a putut când­va să se spue: „Au Parnasse seulement On emploie une matière Qui dure éternellement“. Atâta numai că plăsmuirea poetică nu coboară întotdeauna până în acelea adâncuri unde fru­mosul se împreună cu adevărul când poetul anticipează de mul­te ori opera omului de știință, fiindcă alte dați imaginația se abate pe drumuri ingenioase și cotite, adesea ispititoare, dar ca­re se îndepărtează de calea lar­gă a adevărului. Și nu e nici o uimire că oameni cari au mâ­nuit cu măestrie imaginația și­­au folosit-o cu succes, au îndem­nat uneori lumea să se ferească de ea. Pascal a denumit imagi­nația într’o cugetare: „cette mai­­tresse d’erreur et de fausseté“, iar Napoleon I-i- a spus într’o ma­ximă: din cauza fanteziei se pierd războaiele“. In orice caz fantezia poetică este un aliat redutabil pentru o știință plăpândă, cu metoda în­că nefixată, cu drumurile nebă­tătorite, fără o tradiție care să sprijine, și fără co­nștii­nța clară a menirilor ei, — și mai ales ceea ce nu trebue în cazul nos­tru să se uite, sânt ambianța și momentul în care și-a început activitatea Philippide, precum și opera cea mai urgentă care se impunea pasiunei sale de cerce­tător pag. I-a) Pavilionul României la expoziția din Bruxelles Bruxelles, 28 (Rador).­­ Pavi­lionul român de la expoziția in­ternațională din Bruxelles, care a obținut un atât de mare succes de presă, atrage în fiecare zi de la inaugurarea sa un public imens. Numai în ziua de Duminică, nu­mărul vizitatorilor a depășit cifra de 40.000. D. van Isacker, ministrul eco­nomiei naționale, a afirmat în fața reprezentanților presei, că pavilionul român oferă prețioase indicații atât prin arhitectură sa cât și prin marele interes al obiec­telor expuse. CE CUPRINDE PAVILIONUL Pavilionul românesc își ridică si­lueta sa impozantă în mijlocul unei grădini înflorite. La intrarea vastei hale, acoperi­tă cu placaje de lemn și în mijlocul căreia se găsește statuia equestră a M. S. Regelui Carol al II-lea, se află o secțiune de artă religioasă. Vitrinele spațioase ale secției con­țin comorile cele mai vestite ale bisericilor și mănăstirilor românești In vitrine pot fi admirate obiectele care constitue tezaurul de la Pie­troasa, evangheliare minunate ale căror amănunte sunt scoase în re­lief prin jocuri de lumină îndemâ­natice, faimoasele covoare de la mormântul lui Ieremia Movilă­ din Suceava, precum și diferite odăjdii bisericești lucrate artistic și bătute în pietre scumpe. In marea sală de onoare se gă­sește o colecție de tablouri și sculp­turi. Această secție a fost organi­zată de d. Al. Busuioceanu, și în­ ea se pot admira, așezate după un gust perfect, toate școalele și toate tendințele artistice ’ care s’au ma­nifestat în ultimii 50 ani în Ro­mânia. Aripa dreaptă a pavilionului con­ține secția artei țărănești. Aici se pot admira cele mai frumoase cos­tume și covoare țărănești. O a doua secție condusă de d. Emanoil Bucuța este consacrată cărților, și conține cele mai fru­moase ediții. Tot aici se poate ur­mări prin grafice și machete, ac­tivitatea culturală a Fundațiilor Regale, în domeniul înfrumusețării satelor românești. A treia secție, sub direcția d-lui Al. Bădăuță, adăpostește o suges­tivă expoziție a turismului, conți­nând nenumărate fotografii, dio­­rame și diapozitive. Cealaltă aripă a pavilionului este consacrată activității economice și se pot vedea expuse aici produsele pământului și ale industriei petro­lifere. Când o anghina se declară într’o familie se spune ca primă întrebare, dacă nu cumva este difterie. Difte­­ria este o boală redutabilă cu toate progresele imense realizate și gra­vitatea ei rezultă adese­ori dintr’o întârziere în aplicarea tratamentu­lui. Părinții nu chiam­ă la timp pe medic. Une­ori dif­teria este insi­­duoasă și se agravează pe nebăga­te de seamă, alte­ori începe cu un acces febril; numai examenul gâ­tului ne lămurește. Constatarea fal­selor membrane, pe care medicul trebuie să le recunoască, este sem­nul cel mai caracteristic. Examenul bacteriologic abia după 24 ore con­firmă diagnosticul clinic. Unele an­­ghine roșii, fără false membrane pot fi cât­odată difterice, mai ales în mediul epidemic. Tratamentul trebuie făcut fără întârziere pentru că serul lucrează, zicea Roux, întocmai ca și apa în­tr-un incendiu; oprește­ progresele răului; el nu repară­ răul realizat. Intr’adevăr baccilul difteric secretă o otravă, care se fixează indisolubil pe celulele organismului și în spe­cial pe celulele nervoase și serul nu o poate goni, dar o neutralizează pe măsură­ ce se produce. Așa că serul antidifteric infectat în primele ceasuri limitează de or­dinar boala la puțin lucru, afară numai dacă ea nu e datorită unui germen foarte virulent; dar după trei sau patru zile otrăvirea orga­nismului este un fapt îndeplinit, deși nu este aparentă și numai după mai multe zile se manifestă acci­dentele grave. De­­ aceea e mare ne­voie ca difteria să fie diagnostica­tă și tratată din vreme. Familia, dacă aspectul gâtului înclină spre diagnosticul de difterie, nu trebue să se opună hotărîrii medicului, care sfătuește seroterapia imedia­tă, de­și s-ar putea întâmpla să se producă erupții, artralgii, ridicări mari de temperatură. Aceste acci­dente sunt mai puțin grave, ca pe­ricolul cauzat de difterie. Difteria este gravă sau prin în­­tinederea ei, false membrane se întind din ce în ce și așa ajung la laringe, determină accidente de as­fixie, cari caracterizează gușterul; sau otrava secretată de baccil in­fectează organismul și atunci se ob­servă paralizii, albmacinarii, vărsă­turi, simptome cardiace, sincope. A­­ceste accidente pot fi precoce, dar pot apărea și către a 8-a, a 15-a și chiar în a 40-a zi a boalei. Arma întrebuințată contra dif­te­riei. este serul antitoxic al lui Roux. Odinioară mortalitatea era de 50- 60 °/o; astăzi ea oscilează la 6% și chiar 3%, ridicându-se în anii răi la 10 °/c. Principiul preparării seru­lui consistă în a vaccina cai cu o mică doză de toxină (astăzi se în­trebuințează anatoxina) și serul sanguin­ al acestor animale capătă proprietăți imunizante, care sunt transmise pasiv organismului, că­ruia s-au injectat. Doza variază după gravitatea dif­teriei. Doza trebue să fie suficientă, fără a recurge la doze prea mari. Doza inițială trebue însă să fie ad­ministrată cât mai la începutul boa­lei. O difterie nediagnosticată sau prea târziu tratată este un mare pe­ricol pentru bolnav. Există acum un vaccin antidifte­ric: anatoxina lui Ramon. Anatoxi­na derivă direct din toxină, care tratată prin diferite artificii, își pierde proprietățile nocive și con­servă proprietatea imunizantă. Sub influența anatoxinei organismul re­acționează și se imunizează. Această imunitate activă se stabilește foar­te încet și anatoxina nu­­ vindecă boala în curs, dar este mult mai so­lidă decât imunitatea pasivă dată de seroterapie. Protecția contra dif­te­riei prin anatoxină e recunoscută și statistici recente o demonstrează." Mortalitatea difteriei la vaccinați este foarte slabă; totuși sunt excep­­țiuni de neprevăzut și o difterie constatată la un vaccinat, trebuie tratată, ca la oricare alt subiect. Familia nu trebuie să se opună tratamentului medicului cu ser, sub cuvânt, că paccientul a fost vacci­nat. rf.UT­Răspândirea vaccinației va con­tribui în mod puternic la micșora­rea morbidităței difteriei. Dr. M. I. Șerbărnescu Cronica medicală Dif­teria ----------tx-------­Teatral Natality Pave­lesc­u > Joi, 6 iunie, are loc în grădina teatrului „Tempo” (hala Traian), deschiderea stagiunii de vară a tea­trului de sub direcțiunea d-nei Na­­talița Pavelescu. Se­ va reprezenta admirabila co­medie „Logodnicul... nevesti­ mi!” (3 acte de Saburor, trad. de T. P.). Primele roluri sunt deținute de d-le : Natalița Pavelescu, Puica Pe­­riețeanu, Virginia Gheorghiu, Jen­ny Ionescu, Gaby Antoniu, Zoe Georgescu și de d-nii: Titu Petri­­pop, N. Velculescu, N. Antonia. Decoruri de pictorul Modran. „Luna Bucureștilor“ — Premiera soților cu In scopul de a înrădăcina și la noi, un obicei dintre cele mai frumoase și un mijloc de stimu­lare a natalității poporului, pri­măria municipiului București a luat — cum am anunțat la vre­me — o excelentă inițiativă și demnă de toată lauda. După „premierea celui ma bă­trân bucureștean“, idee care s’a bucurat de o entuziastă primire din partea publicului, comitetul pentru organizarea „Lunei Bucu­reștilor“, infăptuește acum încă una din operele destinate să fa­că a încolți și la noi o sămânță bună și vestitoare de bogate roade. S’a dat publicității dista nume­roaselor familii înscrise la con­cursul „Căsniciilor cu cei mai cei mai mulți copii — mulți copii“ s’a putut observa că —în ciuda mediului neprielnic al orașului, în ciuda greutăților de viață, lipsurilor și relei stări a higenei în familii, — Bucureș­tii dau totuși un procent de co­pii, care repartizat pe familii în mediu ne poate bucura. Acest procent trebue majorat. Organizatorii „Lunei Bucureș­tilor“, rezervă pentru Duminică 2 Iunie crt., în cadrul festiv al expoziției urbanistice din Parcul Carol, un spectacol de rar inte­­­­res și de mare utilitate. Duminică, la Arenele Romane, va avea­ astfel loc premierea „fa­miliilor cu cei mai numeroși co­pii“, în cadrul unei sărbătoriri grandioase și de inedită semni­ficație. Draf: teatru -cinema TEATRUL NAȚIONAL: O scrisoare pierdută. OPERA: Bărbierul din Sevila. REGINA MARIA : O aventură în Zeppelin. TEATRUL VESEL: Microbii Bucu­­rești ior TEATRUL EXCELSIOR: Lohengrin. & TRIANON (sală și grădină): O fată iubește, jurnal și comple­tare. CAPITOL și ROXY: Departe de ci­vilizație și O ideie genială. A.R.P.A. : Misterul unei nopți și completare. DARLY: Ți-am dat inima mea și Noaptea de 13 Iunie. CORSO: Când liliacul inflorește. SELECT: Moartea civilă. BULEVARD: Dragoste de scafan­dru. REGAL: De-aș fi liber și Won­­derbar. FEMINA: La Bataille. FORUM: Vălul pictat și Moulin rouge. PACHE: La fetița blondă și Sclavii MARNA: Când liliacul înflorește. VOX: Cântă inimă și Sh­erlock Holmes. ARO : Chemarea primăverii. RIO: Veronika și Sleeping-Car. LIDO: Contele Woronzeff și Alpi­nistul. OMNIA: Vălul pictat și Moulin rouge. ----- - - 9

Next