Ţara Noastră, aprilie 1936 (Anul 14, nr. 1121-1139)
1936-04-01 / nr. 1121
4 Pagini a Lel Dușmani naționalismului Naționalismul românesc are un adversar dintre cei mai violenți și mai cinici, în partidul numit cu dreptate, internațional-țărănesc. Compoziția acestui partid în care intră multe elemente semite, înclinarea lui spre comunism, solidarizarea lui cu frontul popular — fac din el un dușman declarat al mișcării naționaliste. Fruntașii lui țin să asigure unele cercuri din țară și din străinătate că venirea partidului național-țărănesc la putere ar însemna sfârșitul naționalismului la noi, că acest naționalism, numit de ei pentru a nu le fi rușine „extremism de dreapta” va fi sugrumat. Moțiunea de ieri a congresului național-țărănist confirmă cu tărie intenția acestui partid de a începe prigoana împotriva mișcării naționaliste. Este inutil să relevăm flagranta contradicție — care este și o pălmuire a bunului simț — din atitudinea acestor aventurieri politici cari pe deoparte se declară șampioni ai libertății și legalității, iar pe de altă parte vor să-și suprime în mod ilegal adversarii. Asemenea contradicții nu impresionează capul confuz al d-lui Ion Mihalache, care nu s-a ocupat niciodată cu logica și consecvența judecăților. Remarcabil este doar faptul că d-sa a uitat prea repede trecutul și că din greșelile altora n’a învățat că o mișcare cu adânci rădăcini in sufletul popular, ca mișcarea naționalistă, nu poate fi sugrumată. D. Ion Mihalache se înșeală crezând că poate suprima o realitate. Un partid hibrid, o adunare de interese materiale fără conesiune sufletească, se poate suprima. Nu însă o mișcare, un dinamism popular, care interesează însăși existența acestei națiuni. Ce acuzații aduce d. Ion Mihalache naționalismului ? Că acesta cultivă violența. Fără nici o preciziune, această minciună circulă de mult în coloanele presei din Sărindar iar acum o reproduce și d. Mihalache care s’a obicinuit să-și hrănească slaba sa cultură cu materialul presei evreești. Naționalismul n’a provocat niciodată violențele. El s-a apărat numai. La Briceva în județul Hotin a fost asasinat un țăran naționalist de către evrei. La Mehedinți, țăranul Vasile Gârboveanu din partidul Național- Creștin a fost ucis de țărăniști. In Parlament, provocatorii au fost totdeauna aceștia, iar naționaliștii au răspuns numai unor ofense. Nu se citează nimic precis atunci când se acuză naționalismul de violență. Sunt numai invenții ridicole și interesate, cu care d. Mihalache vrea să justifice crima pe care o pregătește împotriva mișcării naționaliste. Spiritul de disciplină al naționalismului este bine cunoscut. El vrea ordine, autoritate și muncă. El este dușmanul politicianismului corupt, al debandadei democrate și al străinismului care-și revendică drepturi în țara noastră. Partidul național-țărănesc este interesat pentru ca anarhia democratică să se permanentizeze. Ea este climatul favorabil al afacerilor, care au intrat definitiv în moravurile acestui partid. Orice democrat urăște pe naționaliști, fiindcă vede în ei uzurpătorii beneficiilor lor, oamenii intransigenți ai unei noui ordine, pe care o reclamă un popor batjocorit. Partidul național - țărănesc n’are nici un drept să dea avertismente mișcării naționaliste, atunci când el a luat în programul său ca un punct de onoare, apărarea intereselor străine. Aliații iudaismului n’au drept să amenințe pe naționaliști. D. Ion Mihalache s’a unit in frontul popular cu comuniștii, adevărații dușmani ai statului românesc pe care-i minează prin violență și propagandă subversivă. Deputații d-lui Ion Mihalache au fost aleși cu sprijinul comuniștilor și azi d-sa are obligații față de ei. Nimeni nu se teme mai mult de mișcarea naționalistă decât comuniștii. D. Mihalache este aliatul și interpretul lor, atunci când cere suprimarea ei. Inconștiența d-lui Mihalache — dușman al naționalismului și aliat al iudeocomunismului — este prea mare pentru ca să n’avem dispreț și milă. Teamă însă nu. ♦ »+■ [UNK] [UNK]»■ [UNK]-«4 « 4444444 »4444-4»-» 44-44 ANUL XV No. 421, Miercurii Aprilie 1956 Fondator: OCTAVIAN COOA ^ Redacția și Administrația : Ju București, Strada Câmpineanu No. 4 TELEFON Nr. 41933 ^Abonamentul: 500 lei pe an. Pentru preoți, învățători, studenți și săteni: 400 lei anual; 200 pe 6 luni , 100 pe 3 luni. Pentru instituțiuni și autorități 1000 lei- »»»»»^ »44 [UNK]«»♦«+»♦ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] ♦«♦ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] ««««»»»»»»»»»»»»»»»» ♦»+»♦»»»444»»444444»»««44»44444»44444444444»» ♦ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]»«44444»4444»» P Se impun drastice măsuri! Tifosul exantematic continuă să bântue, nu numai in Basarabia, nu numai la Văcărești sau prin alte penitenciare, ci aproape în întreaga țară. In fața acestui flagel care sugrumă sute de vieți omenești și care ne aduce aminte de vremuri tragice, vremuri de crudă bejenie, pentru poporul românesc, s’au rostit nenumărate vorbe de la tribune, prin săli spațioase de consilii sanitare, s’au scris pagini întregi de gazete. Nu știm dacă s’au luat adevăratele măsuri de higienă, cari să preîntâmpine întinderea acestei grozave epidemii. Știm insă, un adevăr trist în consistența lui: satele sunt murdare, personalul medical insuficient, orașele inundate de muncitori cu veștmintele nespălate și inegrite de murdărie, în care agenții acestei boale își au îmbelșugate cuiburi și pe deasupra acestor lucruri mai stăpânește implacabilul tembelism, specific românului. Pe cine să condamni de toate aceste vini ? Pe cine să iei de ceafă și să-l îmbrâncești într’o meritată și usturătoare pedeapsă, că autobuzele mari duc călătorii de la un capăt la celălalt al orașului, sau dintr’un județ intri altul sunt infecte, că pe calea Griviței, de pildă, cocinele de porci, numite în derâdere hoteluri, constitue adevărate focare ale acestei boale, că săteanul și muncitorul nu se spală mai des,n’au o bucată de săpun în casă? îi credem, dar o mână de cenușe se găsește in p vatră și apă se află destulă de la Dumnezeu, pe toate drumurile) că în inconștiența lui, haimanaua seamănă fără să vrea sămânța morții, că în strada Sărindar sau pe Brezoianu, unde în fiecare dimineață sau în fiecare după amiază, rotativele aruncă pe piață mii, zeci de mii, sute de mii de ziare, micuții pui de țigani, jerpeliți și nespălați, duc din mahala la centru și din centru la mahala, odată cu păduchele de pe sdrențele lor și microbul tifosului negru ? Pe cine să pâlmuești de aceste vini ? Oricât am fi de vigilenți și de obiectivi nu-l putem identifica pe adevăratul vinovat. El este multiplu. Eu care scriu aceste rânduri, sunt tot atât de vinovat ca și dumneata, domnul meu cititor, ca și omul de pe stradă, ca și cel din cafenea, ca și statul. Nu mă credeți ? Iată am să vă ’Spun, după informații precise, cum s’a cuibărit exantematicul in Basarabia și atunci poate aveți să mă credeți. O haimana cu pașaport internațional a venit din Orient pe un vapor străin la Constanța. Acest călător a adus, in sumanul lui, parazitul roșu cu microbul exantematicului dintr’o țară unde flagelul era în plină desfășurare, l-a semănat la Constanța, unde au murit câțiva hamali. De aci, un agent de mărfuri „Voyageur“ cum i se spune în limbajul curent, l-a luat frumușel și l-a fixat în Basarabia, unde omul se dusese să trateze afaceri comerciale. Mizeria din acest sinistrat ținut al țării l-a primit cu o deosebită ospitalitate. Terenul era extrem de pritenic pentru o astfel de boală. Și așa, de la om la om, de la școlar la școlar boala s’a întins și astăzi ne aflăm în fața unui îngrozitor pericol care amenință să ia proporții. Cu mijloacele pe care le are, ministerul sănătății a hotărât să lupte împotriva acestei înspăimântătoare boale. Oricât ar fi insă de serioase măsurile ministerului sănătății,ele sunt totuș insuficiente. Tsbue împuternicite cu ajutorul public. Orice cetățean este dator ca îndată ce a descoperit un focar de murdărie să-l semnaleze autorităților. Mai mult, dacă are posibiltăți să aplice singur măsurile pe care le crede de cuviință, pentru ca focarele să fie distruse. La sate unde nu sunt medici, preotul sau învățătorul să se ducă din casă în casă și unde vor vedea murdărie să ajute, cu vorba și la nevoie chiar cu autoritatea comunală, pentru ca această mizerie să dispară. Nu e lucru atât de greu să convingi pe cineva să se spele, să-și curețe hainele, să-și aerisească locuința și să-și fiarbă învelișurile cu apă de la fântână făcută leșie cu cenușa din vatră. Dar cine se gândește să săvârșească aceste fapte atât de folositoare ? Nimeni sau aproape nimeni. Iată de ce suntem vinovați cu toții. In afară de aceste fapte, se mai impun ca toate mijloacele de locomoție, cari sunt murdare și vechi să fie desființate. Patronii cocioabelor pline de păduchi, acești samsari nerușinați ai așa zisele hoteluri să fie pedepsiți, iar imundele lor codne să fie închise de serviciile sanitare al căror rost nu este decât acela de a întreține salubritatea și perfecta curățenie în orașele și târgurile in cari funcționează. GH. Acsinteanu Cu acest prilej, d. Octavian Goga a răspuns invitației d-lui Teodor Costescu, președintele Palatului Cultural, de a ține o conferință, în cadrul Universității Libere. D. Octavian Goga a vorbit Sâmbătă, la orele 18, în sala Teatrului Național, in fața unui public numeros și select, care ocupa cele peste 1000 de locuri ale sălii și asaltat din stradă de peste alte două mii de severineni, conferința fiind difuzată la megafon. D-sa a vorbit despre naționalismul constructiv, ca doctrină de Stat pentru restabilirea echilibrului între rezervorul de energie românească al mediului nostru rural și laboratoriile de creație spirituală, cari sunt orașele. Asistăm — a spus d-sa — la un proces măreț de rectificare a sentimentului național. Un fluid nou angajează un neam întreg. Dv. vedeți cum se infiltrează din ce în ce acest suflu nou de viață națională în masele poporului. Conștiința de neam capătă forțe de viață și de expresie nouă în fața țării. Și procesul acesta nu-și are originea într’o atitudine de import la noi acasă, el nu este decât o formulă de gândire. Conștiința publică se fructifică. Desvoltarea sentimentului național se datorește nu numai unei personalități ci unui întreg neam. 18 ani noi ne-am urmărit unii pe alții; diferite formule s’au schimbat și conștiința românească a intrat în frământări. Adevărul e că spiritul public de după război nu mai apare ca o continuitate istorică la fel cu epoca premergătoare războiului. Dacă am fi avut echivalentul acelei continuități, am fi putut clădi un stat nou: statul național. Un stat național nu se poate face însă decât printr-un naționalism agresiv (aplauze). Nu trebue să uităm — continuă vorbitorul — că suntem o țară în care se găsesc minorități, unele cu atitudini și tendințe agresive. Față de statul românesc aceștia n’au decât o atașare formală, nu și sufletească. Or, ca să-i determinăm la această atașare sufletească, nu am putea izbuti decât printr’un aparat de stat autoritar. Cu ungurii trebue să privim realitatea în față, ei au sufletul la ei acasă. Stăpânirea trecutului stăruie în ei atavic. Deci ei nu se pot încadra așa ușor într’o formulă de stait nou, ci numai printr’un naționalism de stat autoritar. Minoritățile cu sentimente șovine nu se pot atașa nouă, într’un sttat nou, decât răspunzându-le așa cum sfidător ne răspund ele. In osatura șovinismului rasei lor, cei mai periculoși sunt evreii care imprimă o alterare demografică statului român de azi, prin prezența lor în număr intolerabil printre noi și prin desele infiltrațiuni de după război, ceea ce a determinat pe bunul român și circumspectul Titulescu să se opună acestui continuu exod de străini. Prin urmare, am avut din îngăduința tratatului de pace și prin îngăduința noastră o alterare demografică. Se constată după atâția ani de la unire lipsa de comandament moral și național. Statul român a rămas cam neîmpăcat cu formula etnică. Formulele subversive și-au făcut în schimb apariție. Anumita presa de șaptesprezece ani înveninează conștiința de neam; o puteți constata cu prilejul procesului comuniștilor Ana Pauker și Constantinescu-Iași. Grație unei legi administrative care îmbracă prea mult caracterul democratic, avem orașe cari înfățișează șovinismul cel mai periculos; dacă am fi căutat să înlăturăm principiul electiv, alta ar fi fost situația noastră ca stat național. La Sighetul Marmației, unde exista o tradiție românească, consiliul comunal este compus din 6 (șase) români și 26 străini, în majoritate evrei, la Satu-Mare 7 români, 19 maghiari și 6 evrei, la Bălți 15 români și 26 evrei, la Chișinău și alte centre unde elementul autohton e reprezentat într-o proporție cu mult inferioară celui al străinilor. Consiliul comunal al orașului Arad, acum câtva timp nu a vrut să primească vizita unui membru al familiei regale, pentru că s’au opus străinii ce formau majoritatea consiliului comunal. Nu trebue să mai fim o masă inertă pe spinarea căreia s’a suprapus un spirit străin, sau înstrăinat. Dacă vrem un stat nou și un naționalism constructiv, apoi trebue să ne transformăm radical și ca mentalitate și ca metodă. MANIFESTAȚIA SEVERINENILOR Publicul, care a ascultat conferința d-lui Octavian Goga, a ținut să facă președintelui partidului Național-Creștin o caldă manifestație de simpatie. Ieșirea d-lui Octavian Goga din sala Teatrului Național a fost salutată de cei peste 3000 de ascultători cu Îndelungi ovațiuni. BANCHETUL La orele 21 a avut loc un banchet în sala de reuniuni a Palatului Cultural, oferit de Universitatea Liberă d-lui Octavian Goga, la care au mart parte intr’o rară atmosferă de cordialitate, 160 de persoane, reprezentând toate credințele politice și toate clasele sociale : magistrați, avocați, profesori, medici, comercianți, funcționari, meseriași și numeroase și distinse doamne. ’ Cel dintâi a luat cuvântul d. TEODOR COSTESCU, președintele Palatului Cultural, mulțumind d-lui Octavian Goga pentru înălțătoarea d-sale conferință. Palatul Cultural, a spus d. T. Costescu, se simte onorat de prezența în mijlocul său a unui maestru al cuvântului. D. Octavian Goga a arătat în nenumărate rânduri un deosebit interes pentru acest așezământ de cultură și d-sa și-a cucerit un drept inalienabil la recunoștința noastră. Ca ministru al Cultelor și Artelor a-sa a aprobat un fond de 500.000 lei Palatului Cultural, care a servit să realizăm bunuri prețioase in anii următori. Colecția dr. Istrati, cu care ne mândrim, am achiziționat-o tot cu sprijinul înțelegător al d-lui Octavian Goga. Conferința, pe care ați ascultat-o azi, plină de atât de bogate învățăminte și înalte îndemnuri, trebuia să se țină în Februarie. A intervenit insă campania electorală pentru alegerea recentă și d. Octavian Goga ne-a rugat să o amânăm, înțelegând această delicateță rară de a nu confunda politica cu opera ce înfăptuim modest aici, ne-am potolit dorința de a-l avea în mijlocul nostru și azi am fost răsplătiți pe deplin. D. Octavian Goga a aprins în sufletele noastre flacăra sfântă a naționalismului curat și eu, în numele d-v. îi mulțumesc și îi urez să ducă la izbândă ideea pentru care d-sa luptă atât de înălțător. D. AL. BARCACILA, directorul liceului, spune : Sunteți, scumpe d-le Goga, reprezentantul cel mai scump al vieții românești din epoca pe care o parcurge generația noastră, care a preparat sufletește unirea, care a făcut războiul de întregire și care are acum greaua misiune de a desăvârși opera istorica de la 1918. Ați strigat mereu aceleași năzuințe ale neamului românesc Împotriva pornirilor dușmane. Poet cu splendida înaripare a poeziei m-ați iluminat în tendința spre idealul unirii, om politic cu verbul dv. scânteietor răscoliți realitățile, ne citiți in evanghelia națională porunca ce trebuie să urmeze toată suflarea românească. Apostolatul dv. pornit din suflet românesc și mergând la suflet românesc, trebuie să vă ducă la izbândă. (Ovații. Se strigă izbândă). Pr. OTON SACHELARIE aduce omagiul Bisericii pentru opera creștinească și românească, pe care o înfăptuiește d. Octavian Goga. Prof. I. PAULIAN, președintele soc. Doina, relevă activitatea pe teren cultural a d-lui Octavian Goga în sensul valorificării forțelor creatoare ale gândirii și simțirii românești. D. G. STANICA, președintele Camerei de comerț, în numele comercianților și industriașilor români, arată cât de necesară este acțiunea inițiată de d. Octavian Goga pentru restabilirea echilibrului în economia națională și armonizarea orânduielilor noastre sociale și de Stat. Formula naționalismului constructiv trebuie să fie poruncă pentru orice bun român pentru a fortifica existența peste veacuri a uriașului palat care este și trebuie să rămâie România Mare. D. prof. D. SIMION reamintește emoționantul moment al congresului studențesc ținut în 1935 la Galați, unde la sugestia d-lui Octavian Goga, care se afla acolo, studențimea română a făcut legământ ca viitorul congres studențesc să se țină In Ardeal Precum s’a întâmplat. D. Octavian Goga în jud Mehedinți — lut?’O călduroasă manifestație de simpatie severinenii de toate credințele politice și de toate clasele sociale și-au exprimat atașamentul lor la lupta pentru izbânda ideii naționale . D. Octavian Goga, președintele numeroși fruntași, pentru a vizipartidului Național-Creștin a ta pe bravii alegători mehedinmers Sâmbătă în județul Mehedeni și a le mulțumi pentru edinți, însoțit de d. prof. Gh. templul de energie românească A. Cuza, secretar general al parpe care l-au dat cu prilejul aretidului, de d. Tilică Ioanid, pregerii de la 18 Februarie, ședințele organizației locale și Conferința de la Universitatea Liberă Răspunsul d-lui Octavian Goga Salutat cu îndelungi urale, d. Octavian Goga răspunde cuvintelor ce i s’au adresat mulțumind d-lui Teodor Costescu, care a oferit prin invitația sa acest prilej de întâlnire amicală pe linia aceleiaș mari idei de românitate. Vă văd aici — spune d-sa — reprezentanții cei mai autorizați ai complexului național, prin faptele dv. prototipi ai naționalismului constructiv. Acest strălucit așezământ de cultură și faptă românească în care ne aflăm acum împreună e cea mai vie dovadă de spiritul constructiv și naționalist al dv. severinenilor. Aci la temelia Palatului Cultural e un suflet creator pe linie naționalistă. Dv. reprezentați ideea de acțiune și muncă românească. In vrednicia dv. văd un îndemn de urmat, în aceste vremuri tulburi pentru întreaga societate românească. De aceea mă bucur, când mă aflu în mijlocul dv. Stau și trec prin fața gândului meu toate orașele țării și mă opresc aici ca într’o oază de românism pur, unde cultura și fapta merg mănă’n mână, biruitoare. Și mă bucur să constat, că pe deasupra adversităților mărunte, societatea noastră e capabilă să afirme puterea ei de viabilitate și să impună o politică naționalistă de stat. Și e firesc că de aici, de la capul podului lui Traian, pe unde a avut drum infiltrația latinității noastre să pornească această prețioasă sugestie, pentru colțurile cele mai depărtate și mai apăsate de țară, a naționalismului constructiv. Cuvintele dv. au răscolit în mine amintirile .Mă gândesc la linia vieții mele. Ați pomenit de Rășinarii mei de naștere și copilărie. E o legătură organică ce se face în această origine și linia vieții mele. Născut pe această coloană vertebrală a românismuluii pe care o alcătuiesc Carpații, eu, am firescut tu sentimentul de șir a spinării, pe care îl descopriți în cugetarea mea politică.Acum 20 de ani trăiam cea mai sguduitoare dramă a vieții mele. Călător fără țară, având în fața mea perdeaua de foc a războiului, am dus pretutindeni cuvântul de desrobire a Ardealului. Și am venit aici în Severin cu părintele Lucaci. Doi pribegi, cărora mulți le făceau o vină din intransigența lor naționalistă, ceea ce a făcut pe răposatul Lucaci să-mi spună odată, că am rămas doi izolați, un popă prost și un poet nebun. Aici am găsit înțelegere românească și am legat prietenii. Cu mulți dintre dv. mă cunosc de 20 de ani. Un pictor vrăjmaș, cu paleta albă ne-a mai vopsit tâmplele, dar mă bucur că întâlnesc în sufletele dv. acelaș tineresc elan și acum ca și atunci, când cu câțiva dintre dv. am mers să dărâmăm piatra de hotar de la Vărciorova. Am fost un dărâmător și am rămas un dărâmător a tot ce e protivnic românismului, unității lui, spiritului lui. Am fost un dărâmător de granițe și acum sunt un dărâmător al granițelor spirituale pe care le pune străinismul în calea sufletului națiunei, a voinței ei de a fi stăpână aici. Aceasta e lupta pe care am început-o noi — nu cu spiritul de partid cunoscut, care viciază, ci ca o luptă națională, ca o politică de Stat, pe seama tuturor și pentru izbânda tuturor fiilor națiunei. Granițele străinismului, de care vă vorbesc, pe cari le pun în calea voinței noastre străini și evrei, și pe care le mai apără încă nemernicii și inconștienții, vor cădea, trebue să cadă, căci altfel ne vom prăbuși cu toții. Și abia după ce vom elimina otrăvurile din organismul nostru național, vom păși cu folos la opera constructivă despre care v’am vorbit în conferința pe care ați ascultat-o. Dv. severinenii sunteți în aceasta linie precursori. De aceea de aici rostesc cuvântul resurecției morale, pe care o trăiește poporul românesc. Concepută ca lozincă de Stat această rectificare de conștiință a tuturor depășește cadrele de partid, îi dă un sens militant românesc, singurul care ne poate înarma pentru surprizele zilei de mâine. Priviți în jurul dv. și veți vedea că pretutindeni se impune principiul național. Viitorul va fi al popoarelor, care au înțeles această chemare supremă a vremii. Fără acest principiu orice popor devine indesirabil în armonia lumii fiindcă nu dă nici o garanție de pace și bună ordine. Europa trece printr’un proces de preparație, din care noi nu putem lipsi. Cu ce vom intra noi, mâine, în vâltoare ? Cu oboseala celor 17 ani de slăbiciune ? Nu. Trebue o nouă instrumentare morală, un spirit eroic trebuie să stăpânească întreaga conștiință a neamului. Asta facem noi. Cu aceste gânduri și simțiminte mă găsesc aici în mijlocul dv. și vă mulțumesc pentru sentimentele ce mi-ați arătat așa de cordial și așa de reconfortant. Războiul germano-sovietic Armata roșie — Dublul ei caracter de armată națională și internațională — de G. M. IVANOV Deosebirea între oricare armată națională și armata roșie este o deosebire de destinație; armata națională apără statul național și nu trece granița decât în caz de războiu și exclusiv pentru urmărirea armatei inamice. Armata roșie este o armată internaționalistă, o armată de clasă, o armată — cum se intitulează oficial — a proletariatului și a țărănimii și este creiată cu scopul de a trece toate granițele naționale pentru a elibera proletariatul și țărănimea subjugate de burghezie și capitalism. O armată națională se opune primejdiilor, care se referă intr-un moment dat la statul național; armata roșie urmărește permanent revoluția socială mondială, din care cauză ea se găsește prin destinație în războiu cu toate celelalte armate ale statelor naționale. Iată cum explică acest lucru frumos și clar însăș cugetarea sovietică. De pildă, când anul trecut, Hitler a reintrodus serviciul militar obligator, oficiosul guvernului sovietic și al partidului comunist, „Izvestia“, scria în articolul de fond cu data de 18 Martie următoarele : „Actul lui Hitler este o grăbită pregătire militară care impune o urgentă consultare a statelor, care au interesul să apere PACEA“. Iar al doilea oficios „Pravda“ cu aceeaș dată, în articolul de fond, întitulat: „Ziua comunei din Paris“, chema proletariatul să se răzbune pe burghezie pentru jertfele suferite de către comunarii Parisului. „Se înalții steagurile internaționalei comuniste. Aceste steaguri chiamă la lupta hotărâtoare împotriva fascismului și împotriva teroarei albe, pentru răsturnarea burgheziei, pentru instituirea puterii sovietice pe întreaga planetă. Vom întrona acea putere ale cărei contururi străluciau înaintea luptătorilor Comunei din Paris, când ei cucereau din mâinile burgheziei tunurile de pe Montmartre și ridicau pe străzile Parisului revoluționar baricadele lor“. Prin urmare, armata roșie ca „armata proletariatului eliberat“ din Rusia este destinată răsturnării burgheziei și întronării puterii Sovietice pe întreaga planetă. Este — ca să întrebuințăm un termen sovietic —o armată „planetară“. La congresul din anul trecut al Internaționalei Comuniste s’a vorbit îndeajuns despre armata roșie, care urmărește revoluția mondială. Desigur, o armată este, „marele mut“. Ea tace întotdeauna când este disciplinată, și nu se știe ce va spune ea atunci când intră în acțiune. Dar dacă în zilele acestea, armata roșie apără numai „patria noastră socialistă“ — cum puteți citi regulat în presa sovietică — faptul se explică prin primejdia germană și japoneză, o dublă primejdie, care — după cum se știe și după cum a arătat mareșalul Tuhacevschi la discuția bugetului militar în Ianuarie trecut, nu este deloc o primejdie imaginară. Așa încât, prin destinația sa, armata roșie este armata Internaționalei comuniste in măsura în care se urmărește un act planetar, adică revoluția universală ; dar armata roșie capătă imediat o destinație strict rusească și deci națională în clipa în care primejdiile reale vin să atingă teritoriul Rusiei. Armata roșie este singura armată din lume cu dublă destinație: cu destinație națională în fața primejdiilor și destinație internațională când aceste primejdii ar putea fi prin politică sau diplomație — înlăturate. Și încă ceva foarte important: cu cât primejdiile militare externe cresc concentrându-se înspre U. R. S. S., cu atât acest U. R. S. S. devine o Rusie națională, și — concomitent armata sovietică devine o armată națională. Este curios dar, poate și foarte îmbucurător, că o armată internaționalistă devine automat și necesar o armată națională, când existența Internaționalei Comuniste este periclitată în privința teritorului, pe care ea l’a cucerit. Vreau să spun, că Rusia fiind statul pe acre l’a cucerit Internaționala comunistă în luptă civilă pentru scopurile revoluției mondiale și transformată în patru litere care exprimă o victorie internaționalistă, tot la această Rusia națională se face apel în zile grele pentru a salva prin naționalismul și rasismul său pe eroii revoluției mondiale, cari o stăpânesc și o conduc. Dacă am admite că nu ar exista nici o primejdie germano-japoneză, dacă am admite că toate statele și-ar desființa armatele lor, atunci, imediat, armata roșie intră în funcția sa marxistă și internaționalistă , să dea ajutor proletariatului mondial și a țărănimii sărace pentru răsturnarea (Unire în pag. II-a)