Ţara Noastră, aprilie 1936 (Anul 14, nr. 1121-1139)

1936-04-01 / nr. 1121

4 Pagini a Lel Dușmani naționalismului Naționalismul românesc are un adversar dintre cei mai violenți și mai cinici, în partidul numit cu dreptate, internațional-țără­­nesc. Compoziția acestui partid în care intră multe elemente semi­te, înclinarea lui spre comunism, solidarizarea lui cu frontul popu­lar — fac din el un dușman de­clarat al mișcării naționaliste. Fruntașii lui țin să asigure unele cercuri din țară și din străină­tate că venirea partidului națio­­nal-țărănesc la putere ar însem­na sfârșitul naționalismului la noi, că acest naționalism, numit de ei pentru a nu le fi rușine „ex­tremism de dreapta” va fi su­grumat. Moțiunea de ieri a con­gresului național-țărănist confir­mă cu tărie intenția acestui par­tid de a începe prigoana împotri­va mișcării naționaliste. Este inutil să relevăm flagran­ta contradicție — care este și o pălmuire a bunului simț — din atitudinea acestor aventurieri politici cari pe deoparte se decla­ră șampioni ai libertății și lega­lității, iar pe de altă parte vor să-și suprime în mod ilegal ad­versarii. Asemenea contradicții nu impresionează capul confuz al d-lui Ion Mihalache, care nu s-a ocupat niciodată cu logica și consecvența judecăților. Remarcabil este doar faptul că d-sa a uitat prea repede trecutul și că din greșelile altora n’a în­vățat că o mișcare cu adânci ră­dăcini in sufletul popular, ca mișcarea naționalistă, nu poate fi sugrumată. D. Ion Mihalache se înșeală crezând că poate su­prima o realitate. Un partid hi­brid, o adunare de interese ma­teriale fără conesiune sufleteas­că, se poate suprima. Nu însă o mișcare, un dinamism popular, care interesează însăși existența acestei națiuni. Ce acuzații aduce d. Ion Miha­lache naționalismului ? Că acesta cultivă violența. Fără nici o pre­­ciziune, această minciună circulă de mult în coloanele presei din Sărindar iar acum o reproduce și d. Mihalache care s’a obicinuit să-și hrănească slaba sa cultură cu materialul presei evreești. Na­ționalismul n’a provocat nici­odată violențele. El s-a apărat numai. La Briceva în județul Ho­­tin a fost asasinat un țăran na­ționalist de către evrei. La Me­hedinți, țăranul Vasile Gârbo­­veanu din partidul Național- Creștin a fost ucis de țărăniști. In Parlament, provocatorii au fost totdeauna aceștia, iar națio­naliștii au răspuns numai unor ofense. Nu se citează nimic pre­cis atunci când se acuză națio­nalismul de violență. Sunt nu­mai invenții ridicole și interesate, cu care d. Mihalache vrea să jus­tifice crima pe care o pregătește împotriva mișcării naționaliste. Spiritul de disciplină al națio­nalismului este bine cunoscut. El vrea ordine, autoritate și muncă. El este dușmanul politicianismu­lui corupt, al debandadei demo­crate și al străinismului care-și revendică drepturi în țara noas­tră. Partidul național-țărănesc este interesat pentru ca anarhia democratică să se permanenti­zeze. Ea este climatul favorabil al afacerilor, care au intrat de­finitiv în moravurile acestui par­tid. Orice democrat urăște pe na­ționaliști, fiindcă vede în ei u­­zurpătorii beneficiilor lor, oame­nii intransigenți ai unei noui or­dine, pe care o reclamă un popor batjocorit. Partidul național - țărănesc n’are nici un drept să dea aver­tismente mișcării naționaliste, a­­tunci când el a luat în progra­mul său ca un punct de onoare, apărarea intereselor străine. A­­liații iudaismului n’au drept să amenințe pe naționaliști. D. Ion Mihalache s’a unit in frontul popular cu comuniștii, adevărații dușmani ai statului românesc pe care-i minează prin violență și propagandă subversivă. Deputații d-lui Ion Mihalache au fost aleși cu sprijinul comuniștilor și azi d-sa are obligații față de ei. Ni­meni nu se teme mai mult de mișcarea naționalistă decât co­muniștii. D. Mihalache este alia­tul și interpretul lor, atunci când cere suprimarea ei. Inconștiența d-lui Mihalache — dușman al naționalismului și aliat al iudeo­­comunismului — este prea mare pentru ca să n’avem dispreț și milă. Teamă însă nu. ♦ »+■ [UNK] [UNK]»■ [UNK]-«­4 « 4444444 »4444-4»-» 44-44 ANUL XV No. 421, Miercuri­i Aprilie 1956 Fondator: OCTAVIAN COO­A ^ Redacția și Administrația : Ju B­ucurești, Strada Câmpineanu No. 4 TELEFON Nr. 419­33 ^Abonamentul: 500 lei pe an. Pentru preoți, învățători, studenți și săteni: 400 lei anual; 200 pe 6 luni , 100 pe 3 luni. Pentru instituțiuni și autorități 1000 lei- »»»»»^ »44 [UNK]«»♦«­+»♦ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] ♦«♦ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] ««««»»»»»»»»»»»»»»»» ♦»+»♦»­»»444»»4444­44»»«­«44»44444»44444444444»» ♦ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]»­«44444»4444»» P Se impun drastice măsuri! Tifosul exantematic continuă să bântue, nu numai in Basara­bia, nu numai la Văcărești sau prin alte penitenciare, ci aproape în întreaga țară. In fața acestui flagel care su­grumă sute de vieți omenești și care ne aduce aminte de vremuri tragice, vremuri de crudă beje­nie, pentru poporul românesc, s’au rostit nenumărate vorbe de la tribune, prin săli spațioase de consilii sanitare, s’au scris pa­gini întregi de gazete. Nu știm dacă s’au luat adevăratele mă­suri de higienă, cari să preîn­tâmpine întinderea acestei gro­zave epidemii. Știm insă, un ade­văr trist în consistența lui: sa­tele sunt murdare, personalul medical insuficient, orașele inun­date de muncitori cu veștmintele nespălate și inegrite de murdă­rie, în care agenții acestei boale își au îmbelșugate cuiburi și pe deasupra acestor lucruri mai stă­pânește implacabilul tembelism, specific românului. Pe cine să condamni de toate aceste vini ? Pe cine să iei de ceafă și să-l îmbrâncești într’o meritată și us­turătoare pedeapsă, că autobu­zele mari duc călătorii de la un capăt la celălalt al orașului, sau dintr’un județ intri altul sunt in­fecte, că pe calea Griviței, de pildă, cocinele de porci, numite în derâdere hoteluri, constitue ade­vărate focare ale acestei boale, că săteanul și muncitorul nu se spală mai des,­­n’au o bucată de săpun în casă? îi credem, dar o mână de cenușe se găsește in p vatră și apă se află destulă de la Dumnezeu, pe toate drumurile) că în inconștiența lui, haimanaua seamănă fără să vrea sămânța morții, că în strada Sărindar sau pe Brezoianu, unde în fiecare di­mineață sau în fiecare după a­­miază, rotativele aruncă pe piață mii, zeci de mii, sute de mii de ziare, micuții pui de țigani, jer­peliți și nespălați, duc din ma­hala la centru și din centru la mahala, odată cu păduchele de pe sdrențele lor și microbul ti­fosului negru ? Pe cine să pâlmuești de aceste vini ? Oricât am fi de vigilenți și de obiectivi nu-l putem identifica pe adevăratul vinovat. El este multiplu. Eu care scriu aceste rânduri, sunt tot atât de vinovat ca și dumneata, domnul meu ci­titor, ca și omul de pe stradă, ca și cel din cafenea, ca și statul. Nu mă credeți ? Iată am să vă ’Spun, după informații precise, cum s’a cuibărit exantematicul in Basarabia și atunci poate a­­veți să mă credeți. O haimana cu pașaport internațional a venit din Orient pe un vapor străin la Constanța. Acest călător a adus, in sumanul lui, parazitul roșu cu microbul exantematicului din­­tr’o țară unde flagelul era în pli­nă desfășurare, l-a semănat la Constanța, unde au murit câțiva hamali. De aci, un agent de măr­furi „Voyageur“ cum i se spune în limbajul curent, l-a luat fru­mușel și l-a fixat în Basarabia, unde omul se dusese să trateze afaceri comerciale. Mizeria din acest sinistrat ținut al țării l-a primit cu o deosebită ospitalitate. Terenul era extrem de pritenic pentru o astfel de boală. Și așa, de la om la om, de la școlar la școlar boala s’a întins și astăzi ne aflăm în fața unui îngrozitor pericol care amenință să ia pro­porții. Cu mijloacele pe care le are, ministerul sănătății a hotă­­rât să lupte împotriva acestei în­spăimântătoare boale. Oricât ar fi insă de serioase măsurile mi­nisterului sănătății,ele sunt totuș insuficiente. T­sbue împuternici­te cu ajutorul public. Orice cetă­țean este dator ca îndată ce a descoperit un focar de murdărie să-l semnaleze autorităților. Mai mult, dacă are posibiltăți să a­­plice singur măsurile pe care le crede de cuviință, pentru ca fo­carele să fie distruse. La sate unde nu sunt medici, preotul sau învățătorul să se ducă din casă în casă și unde vor vedea mur­dărie să ajute, cu vorba și la ne­voie chiar cu autoritatea co­munală, pentru ca această mize­rie să dispară. Nu e lucru atât de greu să convingi pe cineva să se spele, să-și curețe hainele, să-și aerisească locuința și să-și fiarbă învelișurile cu apă de la fântână făcută leșie cu cenușa din va­tră. Dar cine se gândește să să­vârșească aceste fapte atât de folositoare ? Nimeni sau aproape nimeni. Iată de ce suntem vino­vați cu toții. In afară de aceste fapte, se mai impun ca toate mijloacele de locomoție, cari sunt murdare și vechi să fie desfiin­țate. Patronii cocioabelor pline de păduchi, acești samsari ne­rușinați ai așa zisele hoteluri să fie pedepsiți, iar imundele lor codne să fie închise de serviciile sanitare al căror rost nu este decât acela de a întreține salu­britatea și perfecta curățenie în orașele și târgurile in cari func­ționează. GH. Acsinteanu Cu acest prilej, d. Octavian Goga a răspuns invitației d-lui Teodor Costescu, președintele Palatului Cultural, de a ține o conferință, în cadrul Universită­ții Libere. D. Octavian Goga a vorbit Sâmbătă, la orele 18, în sala Teatrului Național, in fața unui public numeros și select, ca­re ocupa cele peste 1000 de locuri ale sălii și asaltat din stradă de peste alte două mii de severi­neni, conferința fiind difuzată la megafon. D-sa a vorbit despre naționa­lismul constructiv, ca doctrină de Stat pentru restabilirea e­­chilibrului între rezervorul de energie românească al mediu­lui nostru rural și laboratoriile de creație spirituală, cari sunt orașele. Asistăm — a spus d-sa — la un proces măreț de rectificare a sentimentului național. Un fluid nou angajează un neam întreg. Dv. vedeți cum se infil­trează din ce în ce acest suflu nou de viață națională în ma­sele poporului. Conștiința de neam capătă forțe de viață și de expresie nouă în fața ță­rii. Și procesul acesta nu-și are originea într’o atitudine de im­port la noi acasă, el nu este decât o formulă de gândire. Conștiința publică se fructifică. Desvoltarea sentimentului na­țional se datorește nu numai unei personalități ci unui în­treg neam. 18 ani noi ne-am urmărit unii pe alții; diferite formule s’au schimbat și con­știința românească a intrat în frământări. Adevărul e că spiritul public de după război nu mai apare ca o continuitate istorică la fel cu epoca premergătoare răz­boiului. Dacă am fi avut echi­valentul acelei continuități, am fi putut clădi un stat nou: sta­tul național. Un stat național nu se poate face însă decât printr-un na­ționalism agresiv (aplauze). Nu trebue să uităm — con­tinuă vorbitorul — că suntem o țară în care se găsesc mino­rități, unele cu atitudini și ten­dințe agresive. Față de statul românesc aceștia n’au decât o atașare formală, nu și sufletea­scă. Or, ca să-i determinăm la această atașare sufletească, nu am putea izbuti decât printr’un aparat de stat autoritar. Cu un­gurii trebue să privim realita­tea în față, ei au sufletul la ei acasă. Stăpânirea trecutului stăruie în ei atavic. Deci ei nu se pot încadra așa ușor într’o formulă de stait nou, ci numai prin­tr’un naționalism de stat autoritar. Minoritățile cu senti­mente șovine nu se pot atașa nouă, într’un sttat nou, decât răspunzându-le așa cum sfidă­tor ne răspund ele. In osatura șovinismului rasei lor, cei mai periculoși sunt e­­vreii care imprimă o alterare demografică statului român de azi, prin prezența lor în număr intolerabil printre noi și prin desele infiltrați­uni de după război, ceea ce a determinat pe bunul român și circumspectul Titulescu să se opună acestui continuu exod de străini. Prin urmare, am avut din îngăduința tratatului de pace și prin îngăduința noastră o alterare demografică. Se constată după atâția ani de la unire lipsa de comanda­ment moral și național. Statul român a rămas cam neîmpăcat cu formula etnică. Formulele subversive și-au făcut în schimb apariție. Anu­mita presa de șaptesprezece ani înveninează conștiința de neam; o puteți constata cu prilejul procesului comuniștilor Ana Pauker și Constantinescu-Iași. Grație unei legi administrative care îmbracă prea mult carac­terul democratic, avem orașe cari înfățișează șovinismul cel mai periculos; dacă am fi cău­tat să înlăturăm principiul e­­lectiv, alta ar fi fost situația noastră ca stat național. La Si­­ghetul Marmației, unde exista o tradiție românească, consiliul comunal este compus din 6 (șase) români și 26 străini, în majoritate evrei, la Satu-Mare 7­ români, 19 maghiari și 6 e­­vrei, la Bălți 15 români și 26 evrei, la Chișinău și alte cen­tre unde elementul autohton e reprezentat într-o proporție cu mult inferioară celui al străini­lor. Consiliul comunal al ora­șului Arad, acum câtva timp nu a vrut să primească vizita unui membru al familiei regale, pen­tru că s’au opus străinii ce for­mau majoritatea consiliului co­munal. Nu trebue să mai fim o ma­să inertă pe spinarea căreia s’a suprapus un spirit străin, sau înstrăinat. Dacă vrem un stat nou și un naționalism constructiv, apoi trebue să ne transformăm ra­dical și ca mentalitate și ca metodă. MANIFESTAȚIA SEVERI­NENILOR Publicul, care a ascultat con­ferința d-lui Octavian Goga, a ținut să facă președintelui par­tidului Național-Creștin o caldă manifestație de simpatie. Ieși­rea d-lui Octavian Goga din sa­la Teatrului Național a fost sa­lutată de cei peste 3000 de as­cultători cu Îndelungi ovațiuni. BANCHETUL La orele 21 a avut loc un ban­chet în sala de reuniuni a Pala­tului Cultural, oferit de Univer­sitatea Liberă d-lui Octavian Go­ga, la care au mart parte intr’o rară atmosferă de cordialitate, 160 de persoane, reprezentând toate credințele politice și toate clasele sociale : magistrați, avo­cați, profesori, medici, comer­cianți, funcționari, meseriași și numeroase și distinse doamne. ’ Cel dintâi a luat cuvântul d. TEODOR COSTESCU, președin­tele Palatului Cultural, mulțu­mind d-lui Octavian Goga pen­tru înălțătoarea d-sale confe­rință. Palatul Cultural, a spus d. T. Costescu, se simte onorat de prezența în mijlocul său a unui maestru al cuvântului. D. Octa­vian Goga a arătat în nenumă­rate rânduri un deosebit interes pentru acest așezământ de cul­tură și d-sa și-a cucerit un drept inalienabil la recunoștința noas­tră. Ca ministru al Cultelor și Artelor a-sa a aprobat un fond de 500.000 lei Palatului Cultural, care a servit să­ realizăm bunuri prețioase in anii următori. Co­lecția dr. Istrati, cu care ne mândrim, am achiziționat-o tot cu sprijinul înțelegător al d-lui Octavian Goga. Conferința, pe care ați ascul­­tat-o azi, plină de atât de boga­te învățăminte și înalte îndem­nuri,­ trebuia să se țină în Fe­bruarie. A intervenit insă cam­pania electorală pentru alegerea recentă și d. Octavian Goga ne-a rugat să o amânăm, înțelegând această delicateță rară de a nu confunda politica cu opera ce înfăptuim modest aici, ne-am potolit dorința de a-l avea în mi­jlocul nostru și azi am fost răs­plătiți pe deplin. D. Octavian Goga a aprins în sufletele noas­tre flacăra sfântă a naționalis­mului curat și eu, în numele d-v. îi mulțumesc și îi urez să ducă la izbândă ideea pentru care d-sa luptă atât de înălțător. D. AL. BARCACILA, directorul liceului, spune : Sunteți, scum­pe d-le Goga, reprezentantul cel mai scump al vieții românești din epoca pe care o parcurge gene­rația noastră, care a preparat sufletește unirea, care a făcut războiul de întregire și care are acum greaua misiune de a desă­vârși opera istorica de la 1918. Ați strigat mereu aceleași năzu­ințe ale neamului românesc Îm­potriva pornirilor dușmane. Poet cu splendida înaripare a poeziei m-ați iluminat în tendința spre idealul unirii, om politic cu ver­bul dv. scânteietor răscoliți rea­litățile, ne citiți in evanghelia națională porunca ce trebuie să urmeze toată suflarea româneas­că. Apostolatul dv. pornit din su­flet românesc și mergând la su­flet românesc, trebuie să vă du­că la izbândă. (Ovații. Se strigă izbândă). Pr. OTON SACHELARIE aduce omagiul Bisericii pentru opera creștinească și românească, pe care o înfăptuiește d. Octavian Goga. Prof. I. PAULIAN, președintele soc. Doina, relevă activitatea pe teren cultural a d-lui Octavian Goga în sensul valorificării for­țelor creatoare ale gândirii și simțirii românești. D. G. STANICA, președintele Camerei de comerț, în­ numele comercianților și industriașilor români, arată cât de necesară este acțiunea inițiată de d. Oc­tavian Goga pentru restabilirea echilibrului în economia națio­nală și armonizarea orânduieli­­lor noastre sociale și de Stat. Formula naționalismului cons­tructiv trebuie să fie poruncă pentru orice bun român pentru a fortifica existența peste veacuri a uriașului palat care este și tre­buie să rămâie România Mare. D. prof. D. SIMION reamin­tește emoționantul moment al congresului studențesc ținut în 1935 la Galați, unde la sugestia d-lui Octavian Goga, care se afla acolo, studențimea română a fă­cut legământ ca viitorul congres studențesc să se țină In Ardeal Precum s’a întâmplat. D. Octavian Goga în jud Mehedinți — lut?’O călduroasă manifestație de simpatie severinenii de toate credințele politice și de toate clasele sociale și-au exprimat atașamentul lor la lupta pentru izbânda ideii naționale . D. Octavian Goga, președintele numeroși fruntași, pentru a vizi­­partidului Național-Creștin a ta pe bravii alegători mehedin­­mers Sâmbătă în județul Mehe­­deni și a le mulțumi pentru e­­dinți, însoțit de d. prof. Gh. templul de energie românească A. Cuza, secretar general al par­­pe care l-au da­t cu prilejul are­­tidului, de d. Tilică Ioanid, pre­­gerii de la 18 Februarie, ședințele organizației locale și Conferința de la Universitatea Liberă Răspunsul d-lui Octavian Goga Salutat cu îndelungi urale, d. Octavian Goga răspunde cuvin­telor ce i s’au adresat mulțu­mind d-lui Teodor Costescu, care a oferit prin invitația sa a­­cest prilej de întâlnire amicală pe linia aceleiaș mari idei de ro­­mânitate. Vă văd aici — spune d-sa — reprezentanții cei mai autorizați ai complexului națio­nal, prin faptele dv. prototipi ai naționalismului constructiv. A­­cest strălucit așezământ de cul­tură și faptă românească în care ne aflăm acum împreună e cea mai vie dovadă de spiritul cons­tructiv și naționalist al dv. se­verinenilor. Aci la temelia Pa­latului Cultural e un suflet creator pe linie naționalistă. Dv. reprezentați ideea de acțiune și muncă românească. In vredni­cia dv. văd un îndemn de ur­mat, în aceste vremuri tulburi pentru întreaga societate româ­nească. De aceea mă bucur, când mă aflu în mijlocul dv. Stau și trec prin fața gândului meu toate orașele țării și mă opresc aici ca într’o oază de românism pur, unde cultura și fapta merg mă­­nă’n mână, biruitoare. Și mă bucur să constat, că pe deasu­pra adversităților mărunte, so­cietatea noastră e capabilă să afirme puterea ei de viabilitate și să impună o politică națio­nalistă de stat. Și e firesc că de aici, de la capul podului lui Tra­­ian, pe unde a avut drum in­filtrația latinității noastre să pornească această prețioasă su­gestie, pentru colțurile cele mai depărtate și mai apăsate de țară, a naționalismului constructiv. Cuvintele dv. au răscolit în mine amintirile .Mă gândesc la linia vieții mele. Ați pomenit de Rășinarii mei de naștere și co­pilărie. E o legătură organică ce se face în această origine și linia vieții mele. Născut pe a­­ceastă coloană vertebrală a ro­mânismuluii pe care o alcătu­iesc Carpații, eu, am firescut tu sentimentul de șir a spinării, pe care îl descopriți în cugetarea mea politică­.Acum 20 de ani trăiam cea mai sguduitoare dramă a vieții mele. Călător fără țară, având în fața mea perdeaua de foc a războiu­lui, am dus pretutindeni cuvân­tul de desrobire a Ardealului. Și am venit aici în Severin cu pă­rintele Lucaci. Doi pribegi, că­rora mulți le făceau o vină din intransigența lor naționalistă, ceea ce a făcut pe răposatul Lucaci să-mi spună odată, că am rămas doi izolați, un popă prost și un poet nebun. Aici am găsit înțelegere ro­mânească și am legat prietenii. Cu mulți dintre dv. mă cunosc de 20 de ani. Un pictor vrăjmaș, cu paleta albă ne-a mai vopsit tâmplele, dar mă bucur că întâl­nesc în sufletele dv. acelaș tine­resc elan și acum ca și atunci, când cu câțiva dintre dv. am mers să dărâmăm piatra de ho­tar de la Vărciorova. Am fost un dărâmător și am rămas un dă­râmător a tot ce e protivnic ro­mânismului, unității lui, spiri­tului lui. Am fost un dărâmă­tor de granițe și acum sunt un dărâmător al granițelor spiri­tuale pe care le pune străinis­mul în calea sufletului națiunei, a voinței ei de a fi stăpână aici. Aceasta e lupta pe care am în­ceput-o noi — nu cu spiritul de partid cunoscut, care viciază, ci ca­ o luptă națională, ca o po­litică de Stat, pe seama tutu­ror și pentru izbânda tuturor fiilor națiunei. Granițele străi­nismului, de care vă vorbesc, pe cari le pun în calea voinței noa­stre străini și evrei, și pe care le mai apără încă nemernicii și inconștienții, vor cădea, trebue să cadă, căci altfel­­ ne vom pră­buși cu toții. Și abia după ce vom elimina otrăvurile din or­ganismul nostru național, vom păși cu folos la opera construc­tivă despre care v’am vorbit în conferința pe care ați ascultat-o. Dv. severinenii sunteți în a­­ceasta linie precursori. De aceea de aici rostesc cuvântul resu­recției morale, pe care o trăie­ște poporul românesc. Concepu­tă ca lozincă de Stat această rectificare de conștiință a tutu­ror depășește cadrele de partid, îi dă un sens militant românesc, singurul care ne poate înarma pentru surprizele zilei de mâine. Priviți în jurul dv. și veți vedea că pretutindeni se impune prin­cipiul național. Viitorul va fi al popoarelor, care au înțeles acea­stă chemare supremă a vremii. Fără acest principiu orice po­por devine indesirabil în armo­nia lumii fiindcă nu dă nici o garanție de pace și bună ordine. Europa trece printr’un proces de preparație, din care noi nu putem lipsi. Cu ce vom intra noi, mâine, în vâltoare ? Cu o­­boseala celor 17 ani de slăbiciu­ne ? Nu. Trebue o nouă instru­mentare morală, un spirit eroic trebuie să stăpânească întreaga conștiință a neamului. Asta fa­cem noi. Cu aceste gânduri și simți­­minte mă găsesc aici în mijlo­cul dv. și vă mulțumesc pentru sentimentele ce mi-ați arătat așa de cordial și așa de recon­fortant. Războiul germano-sovietic Armata roșie — Dublul ei caracter de armată națională și internațională — de G. M. IVANOV Deosebirea între oricare ar­mată națională și armata roșie este o deosebire de destinație; armata națională apără statul național și nu trece granița de­cât în caz de războiu și exclusiv pentru urmărirea armatei ina­mice. Armata roșie este o arma­tă internaționalistă, o armată de clasă, o armată — cum se inti­tulează oficial — a proletaria­tului și a țărănimii și este cre­­iată cu scopul de a trece toate granițele naționale pentru a e­­libera proletariatul și țărănimea subjugate de burghezie și capi­talism. O armată națională se o­­pune primejdiilor, care se referă intr-un moment dat la statul național; armata roșie urmăre­ște permanent revoluția socială mondială, din care cauză ea se găsește prin destinație în răz­boiu cu toate celelalte armate a­­le statelor naționale. Iată cum explică acest lucru frumos și clar însăș cugetarea sovietică. De pildă, când anul trecut, Hit­ler a reintrodus serviciul militar obligator, oficiosul guvernului so­vietic și al partidului comunist, „Izvestia“, scria în articolul de fond cu data de 18 Martie urmă­toarele : „Actul lui Hitler este o grăbi­tă pregătire militară care impu­ne o urgentă consultare a state­lor, care au interesul să apere PACEA“. Iar al doilea oficios „Pravda“ cu aceeaș dată, în ar­ticolul de fond, întitulat: „Ziua comunei din Paris“, chema pro­letariatul să se răzbune pe bur­ghezie pentru jertfele suferite de către comunarii Parisului. „Se înalții steagurile internaționalei comuniste. Aceste steaguri chia­­mă la lupta hotărâtoare împotri­va fascismului și împotriva te­­roarei albe, pentru răsturnarea burgheziei, pentru instituirea puterii sovietice pe întreaga pla­netă. Vom întrona acea putere ale cărei contururi străluciau înaintea luptătorilor Comunei din Paris, când ei cucereau din mâinile burgheziei tunurile de pe Montmartre și ridicau pe stră­zile Parisului revoluționar bari­cadele lor“. Prin urmare, arma­ta roșie ca „armata proletaria­tului eliberat“ din Rusia este destinată răsturnării burgheziei și întronării puterii Sovietice pe întreaga planetă. Este — ca să întrebuințăm un termen sovietic —o armată „planetară“. La con­gresul din anul trecut al Inter­naționalei Comuniste s’a vorbit îndeajuns despre armata roșie, care urmărește revoluția mon­dială. Desigur, o armată este, „marele mut“. Ea tace întotdea­una când este disciplinată, și nu se știe ce va spune ea atunci când intră în acțiune. Dar dacă în zilele acestea, armata roșie a­­pără numai „patria noastră so­cialistă“ — cum puteți citi regu­lat în presa sovietică — faptul se explică prin primejdia ger­mană și japoneză, o dublă pri­mejdie, care — după cum se știe și după cum a arătat mare­șalul Tuhacevschi la discuția bu­getului militar în Ianuarie tre­cut, nu este deloc o primejdie i­­maginară. Așa încât, prin desti­nația sa, armata roșie este ar­mata Internaționalei comuniste in măsura în care se urmărește un act planetar, adică revoluția universală ; dar armata roșie ca­pătă imediat o destinație strict rusească și deci națională în clipa în care primejdiile reale vin să atingă teritoriul Rusiei. Armata roșie este singura arma­tă din lume cu dublă destinație: cu destinație națională în fața primejdiilor și destinație inter­națională când aceste primejdii ar putea fi prin politică sau di­plomație — înlăturate. Și încă ceva foarte important: cu cât primejdiile militare externe cresc concentrându-se în­spre U. R. S. S., cu atât acest U. R. S. S. devi­ne o Rusie națională, și — con­comitent armata sovietică devi­ne o armată națională. Este cu­rios dar, poate și foarte îmbucu­rător, că o armată internaționa­listă devine automat și necesar o armată națională, când exis­tența Internaționalei Comuniste este periclitată în privința teri­­torului, pe care ea l’a cucerit. Vreau să spun, că Rusia fiind statul pe acre l’a cucerit Inter­naționala comunistă în luptă ci­vilă pentru scopurile revoluției mondiale și transformată în pa­tru litere care exprimă o victorie internaționalistă, tot la această Rusia națională se face apel în zile grele pentru a salva prin naționalismul și rasismul său pe eroii revoluției mondiale, cari o stăpânesc și o conduc. Dacă am admite că nu ar exista nici o pri­mejdie germano-japoneză, dacă am admite că toate statele și-ar desființa armatele lor, atunci, imediat, armata roșie intră în funcția sa marxistă și interna­­ționalistă , să dea ajutor prole­tariatului mondial și a țărăni­mii sărace pentru răsturnarea (Unire în pag. II-a)

Next