Țara, iunie 1941 (Anul 1, nr. 41-66)

1941-06-01 / nr. 41

ANUL I, No. 41 8 pagini 2 Lei SIBIu, Duminecă 1 Iunie 1941 înscris la Tribunalul Sibiu, Secţia II-a sub Nr. 1470/1941 O O REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Regele Mihai L Nr. 16 TELEFOANE: Direcţiunea Nr. 745; Redacţia 746; Administraţia 747 O O ABONAMENTE: anual 500 Lei; jum. an 250 Lei; 3 luni 150 Lei - Pt. preoţi, în­văţători, muncitori, ţărani 400 Lei - Pt. autorităţi, instituţiuni 1000 Lei O O Taxa poştală plătită in numerar conf. aprob. Dir. Gen. PTT Nr. 29664/941 SOCIAL NAŢIONAL Socialul e internaţional; naţiona­lul ecumenic. Socialul e orizontal; naţionalul e abisal, e vertical. So­cialul dus la extrem dizolvă naţio­nalul: e ferment de destrămare, de anarhie; naţionalul încadrează so­cialul, îi dă un sens, îl luminează cu o funcţie. El nu poate face ab­stracţie de social, dar nu este do­minat de acesta. Fiind orizontal şi internaţional socialul nu poate fi absolutizat, el nu poate constitui axa vieţii. Când e absolutizat — cazul comunismului — iese nu lu­mină, ci întunerec, nu bucurie, ci chin, nu fericire, ci mizerie. Pentru simplul motiv că orice axă este ver­ticală, vorbesc de axa vieţii umane. Omul nu se organizează decât sub­­ zările înalte ale cerului: în orizon­tala pământului se dizolvă întreg omenescul creator de istorie din el. Prin aceasta nu negăm importanţa socialului, ci mimai îl încadrăm, îi fixăm poziţia: el trebue să fie do­minat de naţional. Naţionalul e or­ganizator, e lumină şi putere toc­mai pentru că e tensiune spre ideal, idealul care arde în zenitul daruri­lor româneşti. El e dinamismul creator de istorie, el e seva, e axa dăinuirii noastre. Bine­înţeles, în caz că se conformează energiilor sale specifice, cari se cer crescute sub zariştea cerului creştin. In această dinamizare a statului prin naţionalul organizator de so­cial, sau socialul dominat, infuzat de naţional, este rezervorul energe­tic al marilor popoare ce deschid sub ochii noştri zările unui nou veac în isterie. Nu socialism pur, nici naţionalism care ignorează so­cialul, ci naţional-socialism. Aceasta e formula politico-socială a noului veac: socialul sub toate aspectele lui, devine o funcţie a naţionalului; clasele sociale dispar, spre a fi în­locuite cu profesiunile de muncă; ura de clasă e înlocuită cu armonia profesiunilor naţionale, care toate se ştiu necesare una alteia şi se simt solidare într’un singur ideal. Împăcarea aceasta dintre social şi naţional, sub egida aceluiaş ideal, spre dinamizarea naţiunii şi spre încărcarea socialului cu semnifica­ţii mai înalte, este o cucerire, pe care d­iscursurile kilometrice ale de­mocraţiei plutocratice n'o mai pot înăbuşi. Să nu se înşele nimeni: vremea de robotire a muncii naţio­nale, de robire a ca­banului şi stă­pânului capitalist venetic a trecut. Chiar dacă sistemul exploatator se dă greu bătut, el va fi spulberat cu siguranță de presiunea gigan­tică a veacului ce ne surâde, ca o viziune, din durerile sbuciumului actual. N. Mladin SI Darul şi scrisoarea unui cetăţean român­ grec adresată dlui general Ion Antonescu Conducătorul Statului BUCUREŞTI, 1.­­ D. general An­tonescu. Conducătorul Statului a pri­mit următoarea scrisoare: Subscrisul George Gigantes, cetă­ţean grec, ortodox creştin, născut şi crescut în ţară, am fost internat ca suspect politic timp de două luni de zile în lagărul din Tg. Jiu. Constatându-se nevinovăţia mea am fost eliberat pe data de 21 Mai. In tot timpul internării mele am fost tratat cu cea mai deplină curtoa­zie atât de organele de siguranţă cât şi de cele militare. Vă rog să acceptaţi micul dar de 10.000 lei, act anexat pentru soldaţii din regimentul însărcinat cu paza la­gărului drept expresie a recunoştin­ţei mele. Vă declar totodată că vă stau la dispoziţie oricând, în măsura cuno­ştinţelor mele pentru orice serviciu, sau misiune şi că aş fi fericit să am prilejul de a da dovadă pozitivă a loialităţii mele faţă de ţară. Primiţi Vă rog d-le general, expre­sia respectuosului meu devotament. George Gigantes Răspunsul dlui general adjutant I. Iacobici — Ministrul apărării naţionale Ca răspuns d. George Gigantes a primit următoarele: Domnule Gigantes, D. General Ion Antonescu m’a însărcinat a vă aduce la cunoştinţă că domnia sa a luat act cu multă satisfacţie de dauna în valoare de 10.000 lei ce aţi făcut pentru ostaşii ce asigură paza lagărului dela Tg.­­Jiu. Acest gest face dovada că os­taşii români sunt la înălţimea mi­­siunei ce li s’a încredinţat. Domnia Sa Vă mulţumeşte pen­tru frumoasele Dvs. sentimente a­­vând însă în vedere că soldaţii ce asigură paza lagărului dela Târgu- Jiu nu şi-au făcut decât datoria, nu li se poate acorda sub nici o formă donaţia. Asemenea daruri ar putea primi numai societăţile d­e binefacere. Vă înapoiez deci darul pentru a dispune cum veţi aprecia. Primiţi Vă rog asigurarea consideraţiei ce vă păstrez. Ministrul Apărării Naţionale, General de Corp de Armată Adjutant General I. Iacobiei HORIA S­I­M­A şi ceilalţi capi ai rebeliunii vor fi judecaţi la 5 Iunie BUCUREŞTI, 1 (Rador). — Curtea militară de justiţie şi casaţie publică următoarele: Persoanele de mai jos: Hori­i Sima, profesor secundar, cu ultimul domiciliu in Bucuresti Par­cul Jianu str. W. colt cu str. X. Vasile Iasinschi, farmacist, cu ul­timul domiciliu în Bucureşti str. O1­­tarului Nr. 12. Nicolae Pătraşcu, prof. secundar, cu ultimul domiciliu în Bucureşti str. Gutenberg Nr. 3. Constantin Papanace, licenţiat al Academiei Comerciale, cu ultimul do­miciliu în Bucureşti str. Porumbaru Nr. 32. Viorel Trifa, absolvent al facultăţii de teologie, cu ultimul domiciliu în Bucureşti Calea Plevnei-Casa Studen­ţească. .." . .... Dumitru Groza, desenator , tehnic, cu ultimul domiciliu în Bucureşti str. Popa Petre Nr. 22. Uie Gârneaţă, avocat, cu ultimul domiciliu în Bucureşti. ,­r . Gheorghe Sârbu, fost director al Institutului Naţional al Cooperaţiei, cu ultimul domiciliu în Bucureşti. T­raian Borobaru, funcţionar comu­nal, cu ultimul domiciliu în Bucu­reşti str. Gutenberg Nr. 3 şi Corneliu Georgescu, cu ultimul do­miciliu în Bucureşti, au fost invitaţi prin ziare şi Monitorul Oficial Nr. 108 din 9 Mai 1941 ca în conf. cu disp. art. 29 al. 1 din legea Nr. 236 din 6 Februarie 1941 să se prezinte la Parchetul militar al Capitalei, in termen de trei zile libere de la data acest­e publicări sub sancţiunea de­­claraţiei de culpabilitate pentru fap­tele ce li se pun în sarcină, întrucât, numiţii nu au răspuns in­vitaţiei făcute, sunt încunoştiinţaţi prin publicaţia de faţă că vor fi ju­decaţi de Curtea militară de Casaţie şi justiţie ca instanţă de fond pe ziua de 5 iunie a. c. ora 8 şi că judecata se va face în conformitate­ cu dispozițiu­­nile Decretului lege Nr. 236 din 6 Fe­bruarie 1941 pentru faptele pentru care au fost declaraţi culpabili prin încheierea sus zisului parchet. București, 28. Mai 1941. Duminecă Am citit cu deosebit interes ini­mosul apel al d-lui prof. Ioan Sandu, Ministru Subsecretar de Stat al Culte­lor şi Artelor, prin care preoţimea este chemată să colaboreze la forti­ficarea rezistenţei naţionale în faţa crizei economice. Nu suntem înfometaţi, cum şop­­tesc anumiţi răuvoitori, dar trebue să fim prevăzători, impunându-ne mai multă cumpătare în consumul de fiecare zi, ca să preîntâmpinăm o eventuală sporire a lipsurilor. Bel­şugul Cancanului românesc, cu toată faima lui, are şi el o limită. Majoritatea populaţiei româneşti este alcătuită din pătura rurală. Ea produce mai multe alimente, dar tot ea şi consumă majoritatea roadelor pământului. Avertismentul acesta o priveşte, deci, în primul rând pe ea. De aceea d. Ministru Sandu apelează la preoţimea Bisericii româneşti, ce­rând­u-i concursul, pentru a face în­ţeleasă de toţi porunca ceasului de cumpănă pe care-l străbatem. Criza, dacă se va accentua ,va fi de scurtă durată, spune d-sa. Preoţii, aceşti paznici treji ai datinilor­ noastre sfint sunt poftiţi să pregătească po­porul să „înfrunte greul cu voinicie tradiţională a străbunilor noştri“ şi să-l ferească „de apele tulburi ale de­fetismului disolvant şi al desnâdejdii pulverizatoare de credinţa în mai bine“. Un optimism de cea mai pură ca­litate creştină şi românească trans­piră din mişcătorul fragment cu care se închee apelul: „Poporul nostru tre­bue să fie încredinţat, că dacă Dum­nezeu ne-a păstrat 2000 de ani, în­tregi ca fiinţă şi ca structură naţio­nală, împotriva tuturor viforniţelor uraganice ale istoriei noastre, cu cer­titudine n’a făcut-o aceasta pentru a ne pierde astăzi, ci pentru că are anumite planuri dumnezeeşti cu noi, în concertul popoarelor europene.“ Cu câtă înţelegere a fost întâm­pinat mesajul ministerial de cercurile bisericeşti, se poate deduce din ati­tudinea luată faţă de el de către I. P. Sf. Mitropolit Nicolae al Ardea­lului, care i-a scris d-lui Ministru­ Sandu cele ce urmează:„Vă felicităm pentru optimismul sănătos, cu care ne inspiraţi încredere în viitorul neamului. Biserica Vă aprobă şi spri­­jineşte din toate puterile.“ Căci aşa a fost totdeauna Biserica strămoşească, alăturea de Neam, la bucurii şi mai ales la dureri. Că go­spodarii vremelnici ai treburilor pu­blice uită Biserica ori de câte ori Ţara merge bine, asta-i altă chestie. Dar ingratitudinea, acestor politicieni de iarba importată, pe cari azi nări m­ai vedem cocoţaţi la cârmă, nu de­sfiinţează adevărul zicalei care­ spune: „Prietenul adevărul la nevoie se Cu­noaşte!“ Grigorie T. Maren

Next