Țara, iunie 1941 (Anul 1, nr. 41-66)
1941-06-01 / nr. 41
ANUL I, No. 41 8 pagini 2 Lei SIBIu, Duminecă 1 Iunie 1941 înscris la Tribunalul Sibiu, Secţia II-a sub Nr. 1470/1941 O O REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Regele Mihai L Nr. 16 TELEFOANE: Direcţiunea Nr. 745; Redacţia 746; Administraţia 747 O O ABONAMENTE: anual 500 Lei; jum. an 250 Lei; 3 luni 150 Lei - Pt. preoţi, învăţători, muncitori, ţărani 400 Lei - Pt. autorităţi, instituţiuni 1000 Lei O O Taxa poştală plătită in numerar conf. aprob. Dir. Gen. PTT Nr. 29664/941 SOCIAL NAŢIONAL Socialul e internaţional; naţionalul ecumenic. Socialul e orizontal; naţionalul e abisal, e vertical. Socialul dus la extrem dizolvă naţionalul: e ferment de destrămare, de anarhie; naţionalul încadrează socialul, îi dă un sens, îl luminează cu o funcţie. El nu poate face abstracţie de social, dar nu este dominat de acesta. Fiind orizontal şi internaţional socialul nu poate fi absolutizat, el nu poate constitui axa vieţii. Când e absolutizat — cazul comunismului — iese nu lumină, ci întunerec, nu bucurie, ci chin, nu fericire, ci mizerie. Pentru simplul motiv că orice axă este verticală, vorbesc de axa vieţii umane. Omul nu se organizează decât sub zările înalte ale cerului: în orizontala pământului se dizolvă întreg omenescul creator de istorie din el. Prin aceasta nu negăm importanţa socialului, ci mimai îl încadrăm, îi fixăm poziţia: el trebue să fie dominat de naţional. Naţionalul e organizator, e lumină şi putere tocmai pentru că e tensiune spre ideal, idealul care arde în zenitul darurilor româneşti. El e dinamismul creator de istorie, el e seva, e axa dăinuirii noastre. Bineînţeles, în caz că se conformează energiilor sale specifice, cari se cer crescute sub zariştea cerului creştin. In această dinamizare a statului prin naţionalul organizator de social, sau socialul dominat, infuzat de naţional, este rezervorul energetic al marilor popoare ce deschid sub ochii noştri zările unui nou veac în isterie. Nu socialism pur, nici naţionalism care ignorează socialul, ci naţional-socialism. Aceasta e formula politico-socială a noului veac: socialul sub toate aspectele lui, devine o funcţie a naţionalului; clasele sociale dispar, spre a fi înlocuite cu profesiunile de muncă; ura de clasă e înlocuită cu armonia profesiunilor naţionale, care toate se ştiu necesare una alteia şi se simt solidare într’un singur ideal. Împăcarea aceasta dintre social şi naţional, sub egida aceluiaş ideal, spre dinamizarea naţiunii şi spre încărcarea socialului cu semnificaţii mai înalte, este o cucerire, pe care discursurile kilometrice ale democraţiei plutocratice n'o mai pot înăbuşi. Să nu se înşele nimeni: vremea de robotire a muncii naţionale, de robire a cabanului şi stăpânului capitalist venetic a trecut. Chiar dacă sistemul exploatator se dă greu bătut, el va fi spulberat cu siguranță de presiunea gigantică a veacului ce ne surâde, ca o viziune, din durerile sbuciumului actual. N. Mladin SI Darul şi scrisoarea unui cetăţean român grec adresată dlui general Ion Antonescu Conducătorul Statului BUCUREŞTI, 1. D. general Antonescu. Conducătorul Statului a primit următoarea scrisoare: Subscrisul George Gigantes, cetăţean grec, ortodox creştin, născut şi crescut în ţară, am fost internat ca suspect politic timp de două luni de zile în lagărul din Tg. Jiu. Constatându-se nevinovăţia mea am fost eliberat pe data de 21 Mai. In tot timpul internării mele am fost tratat cu cea mai deplină curtoazie atât de organele de siguranţă cât şi de cele militare. Vă rog să acceptaţi micul dar de 10.000 lei, act anexat pentru soldaţii din regimentul însărcinat cu paza lagărului drept expresie a recunoştinţei mele. Vă declar totodată că vă stau la dispoziţie oricând, în măsura cunoştinţelor mele pentru orice serviciu, sau misiune şi că aş fi fericit să am prilejul de a da dovadă pozitivă a loialităţii mele faţă de ţară. Primiţi Vă rog d-le general, expresia respectuosului meu devotament. George Gigantes Răspunsul dlui general adjutant I. Iacobici — Ministrul apărării naţionale Ca răspuns d. George Gigantes a primit următoarele: Domnule Gigantes, D. General Ion Antonescu m’a însărcinat a vă aduce la cunoştinţă că domnia sa a luat act cu multă satisfacţie de dauna în valoare de 10.000 lei ce aţi făcut pentru ostaşii ce asigură paza lagărului dela Tg.Jiu. Acest gest face dovada că ostaşii români sunt la înălţimea misiunei ce li s’a încredinţat. Domnia Sa Vă mulţumeşte pentru frumoasele Dvs. sentimente având însă în vedere că soldaţii ce asigură paza lagărului dela Târgu- Jiu nu şi-au făcut decât datoria, nu li se poate acorda sub nici o formă donaţia. Asemenea daruri ar putea primi numai societăţile de binefacere. Vă înapoiez deci darul pentru a dispune cum veţi aprecia. Primiţi Vă rog asigurarea consideraţiei ce vă păstrez. Ministrul Apărării Naţionale, General de Corp de Armată Adjutant General I. Iacobiei HORIA SIMA şi ceilalţi capi ai rebeliunii vor fi judecaţi la 5 Iunie BUCUREŞTI, 1 (Rador). — Curtea militară de justiţie şi casaţie publică următoarele: Persoanele de mai jos: Horii Sima, profesor secundar, cu ultimul domiciliu in Bucuresti Parcul Jianu str. W. colt cu str. X. Vasile Iasinschi, farmacist, cu ultimul domiciliu în Bucureşti str. O1tarului Nr. 12. Nicolae Pătraşcu, prof. secundar, cu ultimul domiciliu în Bucureşti str. Gutenberg Nr. 3. Constantin Papanace, licenţiat al Academiei Comerciale, cu ultimul domiciliu în Bucureşti str. Porumbaru Nr. 32. Viorel Trifa, absolvent al facultăţii de teologie, cu ultimul domiciliu în Bucureşti Calea Plevnei-Casa Studenţească. .." . .... Dumitru Groza, desenator , tehnic, cu ultimul domiciliu în Bucureşti str. Popa Petre Nr. 22. Uie Gârneaţă, avocat, cu ultimul domiciliu în Bucureşti. ,r . Gheorghe Sârbu, fost director al Institutului Naţional al Cooperaţiei, cu ultimul domiciliu în Bucureşti. Traian Borobaru, funcţionar comunal, cu ultimul domiciliu în Bucureşti str. Gutenberg Nr. 3 şi Corneliu Georgescu, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, au fost invitaţi prin ziare şi Monitorul Oficial Nr. 108 din 9 Mai 1941 ca în conf. cu disp. art. 29 al. 1 din legea Nr. 236 din 6 Februarie 1941 să se prezinte la Parchetul militar al Capitalei, in termen de trei zile libere de la data aceste publicări sub sancţiunea declaraţiei de culpabilitate pentru faptele ce li se pun în sarcină, întrucât, numiţii nu au răspuns invitaţiei făcute, sunt încunoştiinţaţi prin publicaţia de faţă că vor fi judecaţi de Curtea militară de Casaţie şi justiţie ca instanţă de fond pe ziua de 5 iunie a. c. ora 8 şi că judecata se va face în conformitate cu dispozițiunile Decretului lege Nr. 236 din 6 Februarie 1941 pentru faptele pentru care au fost declaraţi culpabili prin încheierea sus zisului parchet. București, 28. Mai 1941. Duminecă Am citit cu deosebit interes inimosul apel al d-lui prof. Ioan Sandu, Ministru Subsecretar de Stat al Cultelor şi Artelor, prin care preoţimea este chemată să colaboreze la fortificarea rezistenţei naţionale în faţa crizei economice. Nu suntem înfometaţi, cum şoptesc anumiţi răuvoitori, dar trebue să fim prevăzători, impunându-ne mai multă cumpătare în consumul de fiecare zi, ca să preîntâmpinăm o eventuală sporire a lipsurilor. Belşugul Cancanului românesc, cu toată faima lui, are şi el o limită. Majoritatea populaţiei româneşti este alcătuită din pătura rurală. Ea produce mai multe alimente, dar tot ea şi consumă majoritatea roadelor pământului. Avertismentul acesta o priveşte, deci, în primul rând pe ea. De aceea d. Ministru Sandu apelează la preoţimea Bisericii româneşti, cerându-i concursul, pentru a face înţeleasă de toţi porunca ceasului de cumpănă pe care-l străbatem. Criza, dacă se va accentua ,va fi de scurtă durată, spune d-sa. Preoţii, aceşti paznici treji ai datinilor noastre sfint sunt poftiţi să pregătească poporul să „înfrunte greul cu voinicie tradiţională a străbunilor noştri“ şi să-l ferească „de apele tulburi ale defetismului disolvant şi al desnâdejdii pulverizatoare de credinţa în mai bine“. Un optimism de cea mai pură calitate creştină şi românească transpiră din mişcătorul fragment cu care se închee apelul: „Poporul nostru trebue să fie încredinţat, că dacă Dumnezeu ne-a păstrat 2000 de ani, întregi ca fiinţă şi ca structură naţională, împotriva tuturor viforniţelor uraganice ale istoriei noastre, cu certitudine n’a făcut-o aceasta pentru a ne pierde astăzi, ci pentru că are anumite planuri dumnezeeşti cu noi, în concertul popoarelor europene.“ Cu câtă înţelegere a fost întâmpinat mesajul ministerial de cercurile bisericeşti, se poate deduce din atitudinea luată faţă de el de către I. P. Sf. Mitropolit Nicolae al Ardealului, care i-a scris d-lui Ministru Sandu cele ce urmează:„Vă felicităm pentru optimismul sănătos, cu care ne inspiraţi încredere în viitorul neamului. Biserica Vă aprobă şi sprijineşte din toate puterile.“ Căci aşa a fost totdeauna Biserica strămoşească, alăturea de Neam, la bucurii şi mai ales la dureri. Că gospodarii vremelnici ai treburilor publice uită Biserica ori de câte ori Ţara merge bine, asta-i altă chestie. Dar ingratitudinea, acestor politicieni de iarba importată, pe cari azi nări mai vedem cocoţaţi la cârmă, nu desfiinţează adevărul zicalei care spune: „Prietenul adevărul la nevoie se Cunoaşte!“ Grigorie T. Maren