Țara, iulie 1941 (Anul 1, nr. 67-95)
1941-07-01 / nr. 67
ANUL I. No. 67 8 pagini 2 Lei Sibiu, Marti 1 Iulie 1941 înscris la Tribunalul Sibiu, Secţia II-a sub Nr. 1470/1941 O O REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Regele Mihai L Nr. 16 TELEFOANE: Direcţiunea Nr. 746; Redacţia 746; Administraţia 747 O O ABONAMENTE: anual 500 Lei; jum. an 250 Lei; 3 luni 150 Lei - Pt. preoţi, învăţători, muncitori, ţărani 400 Lei Pt. autorităţi, instituţiuni 1000 Lei O O Taxa poştală plătită în numerar conf. aprob. Dir. Gen. PTT Nr. 29664 941 »Luptăm lupta cea dreaptă pentru glia strămoşească« I. P. Sf. Mitropolit NICOLAE al Ardealului vorbeşte poporului — Textul Pastoralei înaltului Ierarh IUBIŢII MEI FII SUFLETEŞTI, Dumnezeul ocrotitor al părinţilor noştri şi-a întors din nou faţa Sa către noi. Nu s’a împlinit încă anul de când se sculaseră asupra noastră toate neamurile dimprejur ameninţând să ne înece ca un puhoi cutropitor. Vrăjmaşilor li se părea că suntem părăsiţi de Domnul şi că scăpare pentru noi nu va mai fi. Apăsată de durere era inima noastră şi suferinţă grea se abătuse peste fraţii noştri căzuţi sub robie străină. Dar n’am desnădăjduit şi nu ne-am pierdut încrederea în ajutorul Celui atotputernic. Adunânduşi din adâncurile sufletului toate puterile de credinţă, neamul nostru şi-a zis: „Tulburatu-s’au neamurile, plecatu-s’au împărăţiile... clătitos', pământul, Domnul puterilor cu noi, (Ps. 45, 7—8... Cei ce nădăjduesc în Domnul nu se vor clăti în veac” (Ps. 124, .1). In zilele când sufletul nostru era mai apăsat şi puterea neamului căzută la pământ, a ridicat Dumnezeu în luna Septemvrie anul trecut, pe un viteaz General în fruntea treburilor ţării. Acesta legând rănile neamului şi înzdrăvenindu-i puterile l-a pregătit pentru ziua izbăvirii. Ziua aceasta mare a vrut Domnul să fie Duminecă în 22 iunie, când armata română a primit ordin să treacă Prutul pentru a desrobi pe fraţii noştri basarabeni şi bucovineni de sub jugul crud al Huşilor bolşevici. Viteazul General Ion Antonescu, Conducătorul Statului, a păşit în fruntea armatei române şi germane, care luptă dinspre Bucovina şi Basarabia, aşa cun a păşit odinioară în războiul din 1877 Regele Carol I. Sufletul nostru dă laudă lui Dumnezeu că am ajuns să vedem atât de curând ziua izbăvirii fraţilor obidiţi şi începutul întregirii din nou a graniţelor pământului românesc. Dar lupta pe care o duce neamul nostru acum — alăturea de puternica armată germană — mai are o însemnătate neasemănat de mare pentru noi şi pentru toată omenirea. Prin jertfa feciorilor noştri, înfrăţită cu cea a tinerimii germane, lumea va fi scăpată de primejdia care stătea ca o negură la marginea ţării noastre gata să se năpustească întâi asupra noastră şi apoi asupra întregei lumi, ca un puhoi ce avea să smulgă din rădăcini toate rânduielile de viaţă. De un pătrar de veac încoace omenirea nu-şi putea găsi odihnă în suflet la gândul că adunarea vrăjmaşilor lui Dumnezeu, care se aşezase pe capul poporului rusesc, lucrează pe toate căile să ducă otrava în toate ţările şi că într’o bună zi ar putea să dea foc lumii întregi. De un pătrar de veac Satana dănţueşte pe spinarea Rusiei bătânduşi joc de Dumnezeu şi de sufletele oamenilor. Bisericile au fost arse sau prefăcute în săli de petreceri; oamenii cari îndrăzneau să pomenească numele Domnului Isus Hristos ucişi sau aruncaţi în ocne, copiii învăţaţi să râdă de cele sfinte. Lui Iuda vânzătorul Domnului i-au ridicat statue, de parcă el ar fi mântuit lumea. Nu s’a mai pomenit pe lume atâta nebunie, atâta, ură împotriva lui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Isus Hristos. Cu adevărat Satana era cel ce sufla în focul de nebunie care pustia viaţa în acea împărăţie. Dar Dumnezeu nu se lasă batjocorit până la sfârşit. Cine scoate pe Dumnezeu din sufletul său, pierde orice omenie, faţa lui se schimonoseşte şi tot ce face între oameni e spre răul lor. Ceata de nebuni şi de nemernici cari au crezut că pot conduce fără Dumnezeu un popor foarte număros, n’au reuşit să producă altceva decât vrajbă şi nesiguranţă în lume, nerânduială şi nemulţumire generală în ţară la ei. O astfel de ţară trebuia să cadă la cea mai mică suflare de dinafară. Ca un uriaş cu picioare de lut, aşa se prăbuşeşte azi această ţară a bolşevismului. Lumea va răsufla de aici înainte uşurată şi scăpată de o mare teamă. Şi poporul nostru în rândul întâi. Se va putea apuca de aici înainte să-şi chivernisească liniştit pământul şi ţara lui. Să ne rămână însă din acestea marea învăţătură că fără Dumnezeu nu poate să se întărească un popor şi nu-şi poate găsi liniştea şi mulţumire. Să fim recunoscători Majestăţii Sale Regelui Mihai I şi viteazului General Ion Antonescu pentru fapta lor plină de înţelepciune şi de curaj. Ei au dat neamului nostru putinţa să spele ruşinea care rămăsese înaintea lumii pe obrazul lui în urma întâmplărilor din vara trecută şi să-şi refacă deocamdată hotarele dinspre Răsărit ale Ţării. Cu toţii să stăm în jurul lor, iubiţii mei fii sufleteşti, gata de ajutor cu tot ce avem şi chiar cu viaţa noastră la recâştigarea drepturilor, la refacerea onoarei noastre şi la întoarcerea la credinţa în Dumnezeu în ţara unde nu i se mai dădea cinste şi mărire. Pe lângă aceasta Vă sfătuesc părinteşte, dragii mei, să faceţi să înceteze orice vrajbă şi pricină dintre Voi, să vă strângeţi rândurile şi să vă ajutaţi unul pe altul ca fraţii. E tocmai dricul lucrului la câmp, la sapă, la coasă, la uscatul fânului, la seceriş, la cărat şi la orice lucru să săriţi în ajutor unul altuia. ÎNDEOSEBI SĂ NU LĂSAŢI IN SUFERINŢĂ GOSPODĂRIILE ACELORA CARI IŞI FAC SLUJBA LOR IN OASTEA ŢĂRII. Cucernicii noştri preoţi şi comitetele parohiale să poarte de grijă şi să organizeze acest ajutor împrumutat prin parohiile noastre. Acum mai mult ca oricând trebue să se dovedească, că o parohie de oameni credincioşi e ca o familie străbătută de iubire, gata a sări într’ajutorul celor ce au nevoie de el. Nici unul din cei chemaţi la oaste să nu plece fără să se mărturisească şi cuminece la preotul din sac. Fiecare să fee cu el câte o cărticică de rugăciuni, căci rugăciunea e arma cea nedruna atac pentru ostaşi cât şi pentru cei rămaşi acasă. Aceştia din urmă să cerceteze regulat sfintele slujbe din biserică în Dumineci şi sărbători, dar şi în zilele de lucru, căci am dat Cucernicilor preoţi poveţe să ţină, unde este cu putinţă, bisericile deschise şi să facă rugăciuni şi în zilele de lucru ale săptămânii. La fiecare sfântă liturghie se vor face rugăciuni în genunchi anume pentru iubiţii noştri ostaşi şi pentru ca bunul Dumnezeu să încununeze lupta lor cu biruinţă. Pentru sufletele celor căzuţi la datorie, Cucernicii preoţi vor face parastas şi vor pomeni cu numele pe cei din parohiile lor. Un popor întreg în rugăciune e o armată nebiruită. Războiul pe care-l ducem noi acum e un război sfânt. Poporul român îl poartă cu conştiinţa curată şi împăcată şi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Nu lăcomim la nici un petec de pământ al altora şi nu purtăm gând de asuprire faţă de alte neamuri. Ci luptăm lupta cea dreaptă pentru glia strămoşească, pentru libertatea şi onoarea naţională, pentru viitorul copiilor şi urmaşilor noştri, pentru altarul sfintei noastre credinţe şi pentru împărăţia lui Dumnezeu în lume. Noi ascultăm de cuvântul Sf. Apostol Pavel: „Luptă-te lupta cea bună a credinţă”. Dumnezeu Sfântul şi Atotputernicul, care cunoaşte sufletele noastre, să fie cu noi, cu neamul nostru, cu viteaza noastră armată, în marea şi sfânta luptă la care am pornit în numele Crucii şi al Ţării! Trimiţând, binecuvântările Noastre scumpei noastre armate, precum şi grija şi inima Noastră părintească celor de acasă am rămas, Sibiu, la 27 Iunie 1941. Al Vostru al tuturora de tot binele voitor. (ss) Nicolae Arhiepiscop şi Mitropolit nm.. Biblioteca Metem ASTRA *P21421*