Țara, august 1941 (Anul 1, nr. 96-120)

1941-08-01 / nr. 96

ANUL I, No. 96 8 pagini 2 Lei Sibiu, Vineri 1 August 1941 înscris la Tribunalul Sibiu, Secţia II-a sub Nr 1470,1941 O O REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Regele Mihai L Nr. 16 TELEFOANE: Direcţiunea Nr. 746; Redacţia 746; Administraţia 747 O O ABONAMENTE: anual 500 Lei; jum. an 250 Lei; 3 luni 150 Lei - Pt. preoţi, în­văţători, muncitori, ţărani 400 Lei - Pt. autorităţi, instituţiuni 1000 Lei O O Taxa poştală plătită în numerar conf. aprob. Dir. Gen. PTT Nr. 29664­ 941 Porunca ceasului de-acum: muncă şi linişte In aprigul războiu modern, succe­sul operaţiunilor militare depinde într’o măsură covârşitoare de com­portarea grosului populaţiei din spatele frontului. Mijloacele meca­nizate de luptă, au anulat zonele de securitate de altă dată. Căci dacă plumbii armelor de infanterie şi ar­tilerie nu pot depăşi o anumită dis­tanţă, apoi nu se poate spune acelaş lucru despre arma aeriană, a cărei întinsă rază de acţiune permite transportarea bombelor şi a paraşu­­tiştilor, precum şi deslănţuirea fo­cului ucigător al armelor de bord, la sute şi mii de kilometri în spatele liniilor frontului. Cum reacţionează populaţia civilă faţă de prăpădul care cade din cer? Cum ştie să-şi stăpânească ner­vii, să-şi continue munca de ajuto­rare a luptătorilor din tranşee, de pe ape şi din văzduh şi cu câtă promptitudine purcede la diregerea pagubelor pricinuite de inamicul care loveşte ori de câte ori poate în punctele vitale, cu intenţia de-ai de­zorganiza producţia şi de-a semăna panică? De răspunsul pe care-l dă ţara an­gajată în războiu atârnă succesul operaţiunilor militare. Căci dacă victoriile se câştigă pe câmpul de luptă, apoi pregătirea lor se face în spatele frontului. Cel mai neîn­semnat mădular al naţiei, poate contribui în măsură apreciabilă la sporirea isbânzilor. Cu această în­doită condiţie: să aibă încredere în ziua de mâine şi să muncească din răsputeri. Această poruncă a vremii p care o străbatem, ţara cea mare a celor rămaşi la vatră a înţeles-o şi a ur­mat-o cu o cuminţenie pilduitoare, din prima clipă a deslănţuirii sfân­tului nostru războiu. Masivă ca un munte şi senină ca un surâs, ea cre­de şi munceşte cu o hărnicie de al­bină. S’au stins toate patimile; au amuţit toate urile; gândurile tutu­ror se întâlnesc în acelaş punct: izbânda. Nici o jertfă nu este prea mare pentru grăbirea acestei biruinţă şi nici o sforţare nu-i cu neputinţă de făcut dacă pune umărul toată sufla­rea. Ne-am arătat demni de pilda care ne grăieşte din tranşee — şi vom rămânea aşa până la sfârşit: muncitori, liniştiţi, ascultători şi în­crezători în ajutorul lui Dumnezeu şî în înţelepciunea Generalului­ Con­­ducător. „ Pentru bravii cari întind hotarele României acolo unde le este locul, colaborarea noastră neprecupeţită este cel mai frumos omagiu pe care îl putem aduce vitejiei lor, iar pen­tru Neam — datorie curată. GRIGORIE T. MARCU DIRECTOR: GRIGORE O noapte în Chişinăul incendiat Cu Generalul Antonescu pe front Drumul până la Chişinău duce nu- l mai prin sate. Iaşul a fost ultimul­­ oraş. Drumul se îngustează din ce în­­ ce mai mult, dar cu maşina puternică , în care călătoresc cu un coleg al meu , şi un foto-reporter, înghite cu de­stulă uşurinţă distanţele. Numai un singur sat s’a putut menţine bine dea- i lungul drumului, restul sunt fără ex-­­ cepţie distruse de bombardamente şi incendiate. Flăcări se ridică din ruine­­ şi un fum înnecăcios pluteşte deasu-­­ pra străzilor. Pentru două din aceste sate s’a dus încă ieri o luptă crân­cenă şi îndârjită. La marginea drumului zărim pri-­­ mele morminte de soldaţi germani. Pe crucile de lemn se poate citi data zilei de ieri. Soldaţii ne povestesc mijloacele mişelnice şi necinstite de luptă ale sovieticilor, dintre care mulţi se îmbracă în haine civile şi se luptă ca franctirori, atacând soldaţii germani din câmpurile de porumb, sau din sate. Localităţile şi câmpiile deschise sunt pline de pericole, dar înaintarea trupelor noastre este con­tinuată fără stănjenire. Ajungem si întrecem diferitele unităţi şi străba­tem până la primele linii. In această seară când poposim la comandamen­tul frontului, la o distantă de 5 km se­­ dau încă lupte. In ziua următoare s’a­­ înaintat mult. Divizia germană, care se află aici flancată de două divizii românești, are misiunea de a urmări pe ruși într’un ritm vioi. Divizia de infanterie, care este sus­ţinută de o divizie de artilerie, se află într’o situaţie excelentă. Cu toate că a avut de luptat în Franţa şi Grecia, cât şi de făcut lungul drum de la strâmtorile Termopilei până la fron­tul din Basarabia, nu se constată nici o oboseală. Dimpotrivă. Aceşti tineri, în cea mai mare parte doar de 20 ani, de abia sunt de oprit. La rândul nostru înaintăm şi noi, civili. In sfârşit răsbatem până în pri­mele linii. Numai o colină împădurită de Walter Habiger ne împiedecă să vedem oraşul Chi­şinău. Generalul ne întrece cu maşina sa şi îl urmăm la postul său înaintat, sub câţiva copaci pe o câmpie. Acolo sus pe înălţime se află doar ruşi şi acum trebuiesc atacate aceste înăl­ţimi din faţa Chişinăului. In adăpos­turi şi tranşee aşteaptă oameni cu re­volverele încărcate, iar la cotitura de deal drumul nostru se vede ca o ban­dă lungă şi albă. Dacă observăm că prin nori de praf au pornit coloanele de vehicule, putem porni din nou la drum. Generalul se îndreaptă spre postul său de comandă în pădurea din dreapta. Noi suntem în aşteptare. Ve­dem şi la stânga cum puncte negre se pun în mişcare, atacul porneşte şi de acolo. Un timp este linişte, apoi se porneşte o răpăială de gloanţe şi bu­buitul unui tun, ca după scurtă vreme să se facă din nou linişte. Apoi, mult mai curând de cum am fi crezut, ve­dem nori de praf sus pe drum şi por­nim mai departe. In curând am ajuns şi noi sus. Doar acum un ceas se aflau aci sovietici, iar acum se pun în poziţie bateriile grele germane în câmpurile de po­rumb. Jos în oraş, lupta se duce din greu. In faţa noastră se află oraşul incendiat şi fumegând. Artileria de lângă noi trage la distanţe mari, îfi poziţiile nicopfi situate la Nord de om­­ Subit se apropie în mare grabă o ma­şină cu un ofiţer român de legătură, şi imediat asistăm la o mare bucurie. Ge­neralul Antonescu a sosit. Nu departe de noi vedem un grup stând de vorbă şi ne grăbim încolo. In mijlocul unui grup de ofiţeri români, însoţit de un ge­neral german, se află Generalul Anto­­nescu. Comandantul suprem al trupelor aliate româno-germane, observând prin­­tr’un binoclu acest punct culminant al luptei din şi pentru Basarabia. Este clipa în care Chişinăul revine definitiv în mâinile românilor. După aceea schimbă Generalul Antonescu şi cu noi cuvinte amicale, strânge mâna gene­ralilor germani, le exprimă bucuria şi recunoştinţa sa. „Divizia X va trece ia istoria României" spune dânsul. După scurt timp Generalul Antonescu pleacă. Dar noi rămânem să observăm lucrurile şi mai departe. Se apropie un motociclist şi între timp focul artileriei a amuţit. Totul se întâmplă neverosimil şi repede, înainte ca omul să-şi dea seama trupele au şi trecut mult înainte. Cu locotenentul cu care luăm contact în lipsa generalului de divizie ne permite să înaintăm până la mahalalele Chişi­­năului. Trebue să întrebăm acolo de dânsul, dar şi acolo nu rămânem decât scurtă vreme. De abia a încetat focul mai violent, de abia s-au luat primele măsuri de siguranţă în oraşul ocupat, că pornim mai departe, înainte de a a­­junge trupele de ocupaţie. Vedem cum se fixează pe singura clădire adminis­trativă rămasă intactă tabla „Comandan­­tura oraşului". Peste noapte toate clădirile din Chişi­nău au fost dinamitate de către ruşi şi ele mai sunt doar grămezi de ruine. In mijlocul străzilor cai morţi, care au intrat repede în putrefacţie din cauza căldurii, acoperiţi cu mii de muşte, înaintăm cu prudenţă prin străzi, fiind­că mai e mult minat. Nici frumoasa Ca­tedrală n’a scăpat şi a căzut pradă flă­cărilor. Dar luptele pe străzi con­tinuă şi tocmai am nimerit într’o astfel de luptă. Doi soldaţi germani care au vrut să salveze un camarad rănit, au fost atacaţi în mod mişelnic din spate. Intr’un moment de linişte ne grăbim din nou în maşină şi ne întoarcem la co­­mandantură. Generalul român se urcă tocmai într’o maşină, ordonă ridicarea flamurilor şi cu revolverul încărcat, porneşte prin oraş. BOMBARDAMENT DE NOAPTE Oraşul este închis peste noapte, încât trebue să ne decidem dacă dormim în afară sau înăuntru. De­riziunea nu este prea uşoară. Dar rămâne. S’a şi făcut prea târziu ca să mai putem părăsi oraşul fără lumină, şi împrejurimile sunt des­tul de nesigure. Dar de abia nu a­­ cuprins oboseala, în liniştea desă­vârşită, care n’a fost întreruptă de cât de câte un foc, abia m’am ins­talat în camera rusească de servi­ciu pe o masă de scris, că se aude sgomotul­­unor motoare. Sgomotul avioanelor ruseşti se aude tot mai mult. Undeva o bubuitură surdă — o bombă. Şi iar se aude sgomotul motoarelor. In timp ce se afla dea­supra noastră, aud pentru prima dată d­ar şi cu putere flueratul pu­ternic al bombei, şi în momentul ur­mător toată clădirea se cutremură, din cauza bombei căzută în apro­piere, urmată la scurt interval de alte şapte. In casă totul răm­­ase li­nişti şi nimeni nu și-a părăsit ca­mera. Generalul Antonescu pe frontul din Basarabia. (PK­Db)

Next