Țara, noiembrie 1942 (Anul 2, nr. 448-471)

1942-11-01 / nr. 448

ANUL II. No. 44. 8 Pagini 3 Lei DIRECTOR - PROPRIETAR: pr©f. Dl­. GREGORE POPA Sibiu, Duminecă 1 Nov. 1942 DARUL NOSTRU pentru Oştire Colectele instituite periodic — şi totuşi la intervale destul de re­spectabile — de către Consiliul de Patronaj al operelor sociale, în folosul ostaşilor de pe front şi al fraţilor noştri dela vatră pe cari norocul îi ocoleşte mereu, au fost de fiecare dată tot atâtea prilejuri de verificare a solidari­tăţii noastre naţionale şi cutre­murătoare mărturisiri de recu­noştinţă faţă de bravii cari sân­gerează pe întinsurile nesfârşite ale Rusiei, pentru ca să ne asi­gure celor din Patrie bucuriile unui traiu tihnit şi liniştea abso­lut trebuincioasă pentru durarea măririlor viitoare ale celeilalte Românii. Rezultatele pe care le-au dat a­ceste colecte, de fiecare dată su­perioare celor precedente, au ară­tat cum nu se poate mai clar că obştea românească sporeşte în în­ţelegerea tâlcului acestui act de supremă frumuseţe etică. Ca creş­tini şi ca români, dăm bucuros din prisosul nostru celor ce nu au ni­ci strictul necesar pentru un traiu câtuş de cât de suportabil. Au fost însă tot mai număroşi aceia cari au dăruit cu dragă ini­mă pentru ostaşii şi pentru să­racii ţării nu din belşugul pe care poate că nu l-au avut nicio­dată, ci din puţinul lor. Inimi mi­loase, dogorite de porunca milos­teniei cerştine, avem mai multe decât ne-am fi putut închipui înainte de instituirea „Ajutorului de Iarnă". Ele trebuiau ajutate ca să-și birue sfiala de-a oferi o­­bolul ce li se părea totdeauna ne­­îndestulitor. Cercetarea fiecărei gospodării de către echipele co­lectoare, a fost cel mai bun reme­diu pentru această inocentă pre­judecată. Acasă la el, dacă-i ceri, dacă știi cum să ceri, omul iți dă bucuros tot ce poate — şi uneori mai mult decât poate. Iti dă cu în­credere şi cu bucurie. El are con­ştiinţa că, de vreme ce-i solicitat să contribue la uşurarea nevoilor urgente pe cari le ridică răsboiul şi opera de potolire a suferinţelor sociale, participă la susţinerea e­­fectivă a edificiului nostru de stat. Şi asta, nu-i puţin lucru. Suntem siguri că echipierii cari vor purcede la lucru pentru strângerea nouilor ofrande ale cbiştei româneşti, vor face expe­rienţe din cele mai îmbucură­toare. Toată suflarea românească e conştientă că prin obolul ei are putinţă să se ridice la altitudinea jertfei celor ce luptă pentru Patrie. Redactor responsabil: ION GHISLUTA SEVEREANB O O REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Regele Mihai I. Nr. 16 TELEFON 746 O O înscrie la Trib. Sibiu, S. N­ Nr. 1470­1941 O O Taxa poştală plătită în numerar conf. aprob. Dir. Gen. P. T. T. Nr. 29664/1941 ajutorul de iarnă al României 1942-1943 Apelul I. P. S. Patriarh pentru Ajutorul de Iarnă Ajutorul de Iarnă,­­întemeiat de Consiliul de Patronaj, păşeşte în cel de al doilea an de existenţă. Având în vedere situaţia excepţională în care se află încă ţara noa­stră, — cu nevoia de a se îndeplini atâtea opere sociale, — Consiliul de Patronaj va întreprinde şi anul acesta colecte publice, pentru ca toţi bunii români, într’o însufleţire să-şi dea obolul lor la ajutorarea celor lipsiţi. La 1 Noemvrie are loc prima colectă. De aceea amintim tuturor prea cucernicilor preoţi datoria pe care o au, ca aşa cum au făcut în trecut, — tot aşa şi anul acesta să dea tot concursul şi sprijinul, pentru reuşita colectei , — astfel ca rolul Bise­ricii, în această operă de ajutorare, să apară pe primul plan, cu toată dragostea şi însufleţirea pe care o comportă o asemenea acţiune şi de care prea cucernicii preoţi, în primul rând,­­ trebue să dea dovadă ca slujitorii credincioşi ai altarului şi buni români. Sumele rezultate din colectă se strâng de către organele delegate de Consiliul de Patronaj.­­ NICODIM, Patriarh Cine are oare inima să lase flămânzi şi goi pe cei ai căror părinţi, soţi, fraţi şi copii ne asigură cu truda lor tihna noastră cu pe­ricolul vieţii lor siguranţa vieţii noastre, care ne nimbează di eroismul lor onoarea şi cu jertfa lor rezidesc temeliile dreptăţii noastre şi viitoarele graniţe ale ţării aşezate firesc ? 1 Noemvrie, ziua mobilizării înţelegerii creştine trebue să fie în acelaş timp dovada solidarităţii româneşti! Biruinţa românească de la Nalcik De VIRGIL MĂNESCU Ultimul comunicat al Coman­damentului german anunţă o nouă şi mare biruinţă a trupe­lor noastre: cucerirea oraşului caucazian Nalcik (la Vest de Te­rek). S’au luat cu acest prilej 7000 de prizonieri şi s’a capturat un considerabil material de răz­boia. Pătrunzând tot mai adânc în inima Caucazului, armatele ro­mâne au lovit cu tărie încă un important centru al apărării so­vietice, distrugându-l cu desă­vârşire. Ziarele germane, văd în această victorie „o nouă dovadă a puterii de luptă a armatelor române*. Drumul parcurs de oştirea noastră în imensele spatii ruseşti n’a făcut decât să incresteze bi­­ruinţi după biruinţi. Zi de zi, tru­pele române, indiferent de secto­rul în care luptă, dovedesc vite­jie, curajul şi neîntrecuta lor iscusinţă întru cele ale războiu­lui. Şi mai ales voinţa noastră dârză de a da o contribuţie cât mai eficace la marea misiune ce se împlineşte pe câmpurile răsă­ritene. Credinţa nesdruncinată în valoarea acestei misiuni, explică singură, entuziasmul zămislitor de continue biruinţi, ale armatei noastre. Cine oare ar putea con­testa sau trece cu vederea uriaşa contribuţie a soldatului român, la distragerea spiritului de nega­ţie şi anarhism al Rusiei sovie­tice. Contribuţia noastră a fost şi continuă să fie masivă şi fulge­rătoare. Rangul la care s’a ridi­cat armata română, între toate armatele care luptă pe frontul de răsărit este de primul ordin. A fost obţinut pe drept şi prin sa­crificii dureroase dar pline de folos. Este în firea neamului nostru, această aderenţă verificată şi sfinţită prin sacrificii de sânge - - la marile comandamente şi lupte ale Europei întregi. Fără intermitenţe, cu sbuciumul unor veacuri de suferinţă şi mândrie am combătut primejdia păgână în tendinţa ei de dominare a r­­u­sului. Noi n’am făcut cruciade în­tâmplătoare cu sute de ani de in­diferenţă între ele, ci am luptat zi de zi, clipă de clipă, adăugând sărăciei şi singurătăţii noastre, mizeriile unor războaie fără ră­gaz. Din rezistenţa noastră s’a hrănit forţele civilizatorii ale Europei. (Continuare in Damna 8)

Next