Țara, noiembrie 1942 (Anul 2, nr. 448-471)
1942-11-01 / nr. 448
ANUL II. No. 44. 8 Pagini 3 Lei DIRECTOR - PROPRIETAR: pr©f. Dl. GREGORE POPA Sibiu, Duminecă 1 Nov. 1942 DARUL NOSTRU pentru Oştire Colectele instituite periodic — şi totuşi la intervale destul de respectabile — de către Consiliul de Patronaj al operelor sociale, în folosul ostaşilor de pe front şi al fraţilor noştri dela vatră pe cari norocul îi ocoleşte mereu, au fost de fiecare dată tot atâtea prilejuri de verificare a solidarităţii noastre naţionale şi cutremurătoare mărturisiri de recunoştinţă faţă de bravii cari sângerează pe întinsurile nesfârşite ale Rusiei, pentru ca să ne asigure celor din Patrie bucuriile unui traiu tihnit şi liniştea absolut trebuincioasă pentru durarea măririlor viitoare ale celeilalte Românii. Rezultatele pe care le-au dat aceste colecte, de fiecare dată superioare celor precedente, au arătat cum nu se poate mai clar că obştea românească sporeşte în înţelegerea tâlcului acestui act de supremă frumuseţe etică. Ca creştini şi ca români, dăm bucuros din prisosul nostru celor ce nu au nici strictul necesar pentru un traiu câtuş de cât de suportabil. Au fost însă tot mai număroşi aceia cari au dăruit cu dragă inimă pentru ostaşii şi pentru săracii ţării nu din belşugul pe care poate că nu l-au avut niciodată, ci din puţinul lor. Inimi miloase, dogorite de porunca milosteniei cerştine, avem mai multe decât ne-am fi putut închipui înainte de instituirea „Ajutorului de Iarnă". Ele trebuiau ajutate ca să-și birue sfiala de-a oferi obolul ce li se părea totdeauna neîndestulitor. Cercetarea fiecărei gospodării de către echipele colectoare, a fost cel mai bun remediu pentru această inocentă prejudecată. Acasă la el, dacă-i ceri, dacă știi cum să ceri, omul iți dă bucuros tot ce poate — şi uneori mai mult decât poate. Iti dă cu încredere şi cu bucurie. El are conştiinţa că, de vreme ce-i solicitat să contribue la uşurarea nevoilor urgente pe cari le ridică răsboiul şi opera de potolire a suferinţelor sociale, participă la susţinerea efectivă a edificiului nostru de stat. Şi asta, nu-i puţin lucru. Suntem siguri că echipierii cari vor purcede la lucru pentru strângerea nouilor ofrande ale cbiştei româneşti, vor face experienţe din cele mai îmbucurătoare. Toată suflarea românească e conştientă că prin obolul ei are putinţă să se ridice la altitudinea jertfei celor ce luptă pentru Patrie. Redactor responsabil: ION GHISLUTA SEVEREANB O O REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Regele Mihai I. Nr. 16 TELEFON 746 O O înscrie la Trib. Sibiu, S. N Nr. 14701941 O O Taxa poştală plătită în numerar conf. aprob. Dir. Gen. P. T. T. Nr. 29664/1941 ajutorul de iarnă al României 1942-1943 Apelul I. P. S. Patriarh pentru Ajutorul de Iarnă Ajutorul de Iarnă,întemeiat de Consiliul de Patronaj, păşeşte în cel de al doilea an de existenţă. Având în vedere situaţia excepţională în care se află încă ţara noastră, — cu nevoia de a se îndeplini atâtea opere sociale, — Consiliul de Patronaj va întreprinde şi anul acesta colecte publice, pentru ca toţi bunii români, într’o însufleţire să-şi dea obolul lor la ajutorarea celor lipsiţi. La 1 Noemvrie are loc prima colectă. De aceea amintim tuturor prea cucernicilor preoţi datoria pe care o au, ca aşa cum au făcut în trecut, — tot aşa şi anul acesta să dea tot concursul şi sprijinul, pentru reuşita colectei , — astfel ca rolul Bisericii, în această operă de ajutorare, să apară pe primul plan, cu toată dragostea şi însufleţirea pe care o comportă o asemenea acţiune şi de care prea cucernicii preoţi, în primul rând, trebue să dea dovadă ca slujitorii credincioşi ai altarului şi buni români. Sumele rezultate din colectă se strâng de către organele delegate de Consiliul de Patronaj. NICODIM, Patriarh Cine are oare inima să lase flămânzi şi goi pe cei ai căror părinţi, soţi, fraţi şi copii ne asigură cu truda lor tihna noastră cu pericolul vieţii lor siguranţa vieţii noastre, care ne nimbează di eroismul lor onoarea şi cu jertfa lor rezidesc temeliile dreptăţii noastre şi viitoarele graniţe ale ţării aşezate firesc ? 1 Noemvrie, ziua mobilizării înţelegerii creştine trebue să fie în acelaş timp dovada solidarităţii româneşti! Biruinţa românească de la Nalcik De VIRGIL MĂNESCU Ultimul comunicat al Comandamentului german anunţă o nouă şi mare biruinţă a trupelor noastre: cucerirea oraşului caucazian Nalcik (la Vest de Terek). S’au luat cu acest prilej 7000 de prizonieri şi s’a capturat un considerabil material de războia. Pătrunzând tot mai adânc în inima Caucazului, armatele române au lovit cu tărie încă un important centru al apărării sovietice, distrugându-l cu desăvârşire. Ziarele germane, văd în această victorie „o nouă dovadă a puterii de luptă a armatelor române*. Drumul parcurs de oştirea noastră în imensele spatii ruseşti n’a făcut decât să incresteze biruinţi după biruinţi. Zi de zi, trupele române, indiferent de sectorul în care luptă, dovedesc vitejie, curajul şi neîntrecuta lor iscusinţă întru cele ale războiului. Şi mai ales voinţa noastră dârză de a da o contribuţie cât mai eficace la marea misiune ce se împlineşte pe câmpurile răsăritene. Credinţa nesdruncinată în valoarea acestei misiuni, explică singură, entuziasmul zămislitor de continue biruinţi, ale armatei noastre. Cine oare ar putea contesta sau trece cu vederea uriaşa contribuţie a soldatului român, la distragerea spiritului de negaţie şi anarhism al Rusiei sovietice. Contribuţia noastră a fost şi continuă să fie masivă şi fulgerătoare. Rangul la care s’a ridicat armata română, între toate armatele care luptă pe frontul de răsărit este de primul ordin. A fost obţinut pe drept şi prin sacrificii dureroase dar pline de folos. Este în firea neamului nostru, această aderenţă verificată şi sfinţită prin sacrificii de sânge - - la marile comandamente şi lupte ale Europei întregi. Fără intermitenţe, cu sbuciumul unor veacuri de suferinţă şi mândrie am combătut primejdia păgână în tendinţa ei de dominare a rusului. Noi n’am făcut cruciade întâmplătoare cu sute de ani de indiferenţă între ele, ci am luptat zi de zi, clipă de clipă, adăugând sărăciei şi singurătăţii noastre, mizeriile unor războaie fără răgaz. Din rezistenţa noastră s’a hrănit forţele civilizatorii ale Europei. (Continuare in Damna 8)