Țara, ianuarie 1943 (Anul 3, nr. 493-516)

1943-01-01 / nr. 493

ANUL III. No. 493­3 SEB Acoperiţi de glorie şi lăudaţi de o lume întreagă, ostaşii României, în ca­­denţa aspră a războiului, deschid por­ţile unui nou an. Departe de ţară, pe pământuri străine şi duşmănoase, şi în 1943, ca şi în 1942 şi 1941, ostaşii noştri sunt certitudinile supreme ale Patriei. Din încleştările cumplite ale Răsăritu­­lui ei apără şi cuceresc, în acelaş timp, hotarele de la Apus ale ţării. Această convingere, pe care cei de pe front o trăiesc cu pasiunea martirilor pentru credinţă, este una din tainele luminoase ale războiului sfânt. Este una din ma­sivele linii de forţă în jurul căreia se condensează elanurile ofensivei şi vite­jia de Făt-Frumos ale soldaţilor ro­mâni. Ei ştiu, prin puterea vijelioasă a instinctului naţional şi prin amintirea măreaţă a nesfârşitelor legiuni de eroi cari le circulă în sânge, că se bat pen­tru o ţară întreagă, mândră şi liberă. 31 mai ştiu că cei de acrsă, părinţi şi­ copii, fraţi şi surori, orfani şi văduve, nutresc aceeaşi credinţă. Ei sunt arhan­ghelii răzbunători ai neamului crucifi­cat, umilit şi tâlhărit de sfintele lui drepturi asupra pământului strămoşesc. Astăzi, când începem un an nou, pe care-l dorim mai bun, mai îmbelşugat şi mai senin decât cel trecut­, gândurile noastre cele mai curate şi rugăciunile noastre cele mai fierbinţi se îndreaptă spre ostaşii cari sângerează departe pentru a vindeca toate rănile Patriei. Oastea Ţării, a Regelui Mihai I şi a Mareşalului Desrobitor a ridicat nea­mul pe creştet de veac, tăindu-i pârtii de lumină printre răsturnările furtu­noase ale istoriei pe care o trăim. Ea este marea şi suprema noastră certitu­dine în ceasul de faţă. Am mai spus-o, tara este şi trebue să fie acolo unde este armata ei victorioasă. Cei ce nu înţeleg acest comandament al sânge­lui românesc se exclud din sânul comu­niunii naţionale, trăind satelitie şi mes­chin la periferia elanurilor comunitare şi a neamului. Aceşti indivizi cu orizon­turi de cârtiţă, care trăesc din satis­facţia minoră a defetismului şi a imun­delor firii, n’au înţeles niciodată că mă­duva de foc a istoriei naţionale, nimbul ei de glorie şi perenitate, îl formează legiunile de tineri cari se jertfesc pen­­tru ca Patria să trăiască. Ei n’au fost niciodată cutremuraţi de freamătul spontaneităţii or comunitare, care fac dintr’un neam mutilat şi obidit cheză­şia nezdruncinată a propriilor sale drepturi imprescriptibile şi contrafortul de susţinere a unui continent. Suntem aici şi vom fi totdeauna aici, nu datorită flecarilor din cafenele, ci datorită exclusiv puterilor de viaţă ale neamului, ai cărui flăcăi luptă departe pentru a birui răul şi duşmăniile, toate de GRIGOIE POPA Prezenţa ostaşului român pe frontul răsăritean însemnează prezenţa euro­peană a României, pe care nici prieteni, nici duşmanii nu o mai pot diminua. Am mai spus acest lucru, şi-l repetăm ca să între în capetele tuturora, CĂ NOI N’AM FOST ŞI NU SUNTEM UN NEAM CERŞITOR ŞI PETIŢIONAR» Şi azi, ca şi ieri şi ca totdeauna în veac, ne cucerim cu sânge şi ne răscumpă­­răm prin moarte de eroi drepturile noastre la viaţă. Nu cunoaştem un alt argument mai decisiv pentru legitima­rea istorică a unui popor. Desigur, pe traectoria istoriei noastre bimilenare războiul de azi, considerat în adâncimea dimensiunilor lui ofen­sive, însemnează o culme de afirmare panromânească. Şi nu trebue să uităm că această Detunată de mândrie şi glo­rie a neamului este opera indiscutabilă a ostaşului român, blazonul de nobleţe eroică a naţiunii. De aceea, în pragul unui nou an de luptă, de eforturi, de privaţiuni şi de victorii, dragostea noastră neţărmurită şi admiraţia noastră întreagă le închi­năm ostaşilor, cari sângerează, departe de vetre, pentru Țară, pentru Rege și pentru Conducător. M. S. REGELE MIHAI I. Voevodul din stemă Haina copilăriei a rămas jos lângă basmele spuse frumos. De-acum pe umeri vor creşte păduri malte, vânjoase, înalte. Se-aude ca un cântec, tot mai des, numele celui ales. Inima, lui, stea din baladă, mâna,, lumină de spadă, vorba lui, apă de lună, tremură, sună numai măreţie şi har. Nu e cântec şi nici sunet nu e frumuseţea toată să i-o spue dar într’o zi toţi îl vor vedea: va purta pe sabie o stea şi orice cuvânt ce-i va spune va fi curcubeu şi minune. Cu mâna pe rana ţării stând, în inimă de flăcări trecând, nu vor f­­ani şi nu va fi vreme să-i şteargă şoimii din steme. “ * * * Haahm« Dan« Biblioteca Județeană ASTRA III III *P 20127* vineri 1 Ianuarie 1943 Şef-Redactor: ION CHISALITA SEVEREANU o o REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Regele Mihai I. Nr. 16 TELEFON 746 O O înscris la Trib. Sibiu, S. N­ Nr.1470­ 1941 O o Taxa poștală plătită în numerar conf aprob. Dir. Den. P. T. T. Nr 59664/1941 Din biruinţă în biruinţă S’a scurs încă un an de glorie ro­mânească, pe care istoria o va pecetlui cu litere de aur la timpul său. In­­tr’adevăr trupele M. S. Regelui Mihai I reorganizate şi îndrumate de Mareşalul­ Desrobitor au mers din victorie în vic­torie, din biruinţă în biruinţă ca şi în anul precedent. Realitatea acestei afir­maţii o recunosc nu numai aliaţii şi prietenii noştri, ci întreagă lumea. In cursul anului, viteaza noastră armată a cules în misiunile ce i s’au încredin­ţat pe frontul de răsărit, laurii celor­ mai strălucite biruinţe. Mărturie ne sunt comunicatele de răsboi ale Mare­lui Cartier german, elogiile presei străine şi înaltele distincţii cari îm­podobesc piepturile brave ale coman­danţilor şi ostaşilor noştri. Cu preţul unui sânge curat românesc, care s’a vărsat în valuri uriaşe, nu în mod »simbolic" — cum am spus şi altă dată — s’au cucerit localităţi şi poziţii strategice de o importanţă covârşitoare, hotărî­toare pentru soarta şi bunul mers al răsboiului nostru sfânt. In­­cepând cu Feodosia (8 Ianuarie), până în zilele noastre, armata noastră a ar­met cu umi semeţe de glorie. Harpov, Don, Stalingrad, Sevastopol, Crimeea, Kerci, întregite an: Voronej, Voroşilov­, grad, Rostov, Temrjuk, Anapa, Nalcik, etc„ sunt puncte de foc, prin care nea­mul acesta trece în vecinicia univer­sală. Iar generalii: Dragalina, Lascar, Avram­escu, Manoliu, Carlaonţ, Petre Dumitrescu, Dumitrache, Tătărinu, Constantinescu, Sion, Dăscălescu, si­­bianul Radu Băldescu, maiorul Răşcă­­nescu, etc, decoraţi cu Mihai Viteazul, Crucea de Fier, Crucea de Fier în gradul de Cavaler, cu Frunze de Ste­jar, etc., cari au dat dovadă nu numai de curaj personal, ci şi de o strategie­­lipitoare, sunt pionerii ziditori de neam şi de patrie cu hotare fireşti. Iată biruinţe şi biruitori, cari în frunte cu Mareşalul-Conducător for­mează sufletul neamului românesc de pretutindeni, obintezenţa unei puter­nice armate, ce se confundă cu Ţara însăşi. Dacă mai adăugăm la aceasta, excelentul spirit răsboinic al ostaşului nostru, îşi poate închipui oricine că România păşeşte cu încredere pe dru­mul victoriei finale, în istoria unei noui şi juste orânduiri europene, care se clădeşte cărămidă de cărămidă, în­cepând cu 1943, pe fundamentul beto­nat al anilor 1942 şi 1941, ... cu demni­tatea şi sinceritatea acestui popor de harnici ţărani şi de bravi ostaşi, cari nu cunosc margini de suferinţă, cu sufletul mare al unui neam întreg, care dăinueşte de la începuturile lui, aci la graniţa civilizaţiei bătrânului continent al Europei, în calea hoarde­lor năvălitoare barbare, creindu-şi sin­gur destinul şi dreptul la viaţă. — Căci să se ştie odată pentru tot­deauna, românul nu uită! N’a fost ni­ciodată laş şi nici perfid, a răspuns în­totdeauna loviturilor pe cari le-a pri­mit, cel puţin cu aceiaş monedă. Aşa cum a răspuns vecinului de la Răsărit, va răspunde tuturor duşmanilor sai. Să dea Dumnezeu ca această confir­mare să o avem chiar în 1913. Nicolae D. Găvozdea

Next