Țara, ianuarie 1943 (Anul 3, nr. 493-516)
1943-01-01 / nr. 493
ANUL III. No. 4933 SEB Acoperiţi de glorie şi lăudaţi de o lume întreagă, ostaşii României, în cadenţa aspră a războiului, deschid porţile unui nou an. Departe de ţară, pe pământuri străine şi duşmănoase, şi în 1943, ca şi în 1942 şi 1941, ostaşii noştri sunt certitudinile supreme ale Patriei. Din încleştările cumplite ale Răsăritului ei apără şi cuceresc, în acelaş timp, hotarele de la Apus ale ţării. Această convingere, pe care cei de pe front o trăiesc cu pasiunea martirilor pentru credinţă, este una din tainele luminoase ale războiului sfânt. Este una din masivele linii de forţă în jurul căreia se condensează elanurile ofensivei şi vitejia de Făt-Frumos ale soldaţilor români. Ei ştiu, prin puterea vijelioasă a instinctului naţional şi prin amintirea măreaţă a nesfârşitelor legiuni de eroi cari le circulă în sânge, că se bat pentru o ţară întreagă, mândră şi liberă. 31 mai ştiu că cei de acrsă, părinţi şi copii, fraţi şi surori, orfani şi văduve, nutresc aceeaşi credinţă. Ei sunt arhanghelii răzbunători ai neamului crucificat, umilit şi tâlhărit de sfintele lui drepturi asupra pământului strămoşesc. Astăzi, când începem un an nou, pe care-l dorim mai bun, mai îmbelşugat şi mai senin decât cel trecut, gândurile noastre cele mai curate şi rugăciunile noastre cele mai fierbinţi se îndreaptă spre ostaşii cari sângerează departe pentru a vindeca toate rănile Patriei. Oastea Ţării, a Regelui Mihai I şi a Mareşalului Desrobitor a ridicat neamul pe creştet de veac, tăindu-i pârtii de lumină printre răsturnările furtunoase ale istoriei pe care o trăim. Ea este marea şi suprema noastră certitudine în ceasul de faţă. Am mai spus-o, tara este şi trebue să fie acolo unde este armata ei victorioasă. Cei ce nu înţeleg acest comandament al sângelui românesc se exclud din sânul comuniunii naţionale, trăind satelitie şi meschin la periferia elanurilor comunitare şi a neamului. Aceşti indivizi cu orizonturi de cârtiţă, care trăesc din satisfacţia minoră a defetismului şi a imundelor firii, n’au înţeles niciodată că măduva de foc a istoriei naţionale, nimbul ei de glorie şi perenitate, îl formează legiunile de tineri cari se jertfesc pentru ca Patria să trăiască. Ei n’au fost niciodată cutremuraţi de freamătul spontaneităţii or comunitare, care fac dintr’un neam mutilat şi obidit chezăşia nezdruncinată a propriilor sale drepturi imprescriptibile şi contrafortul de susţinere a unui continent. Suntem aici şi vom fi totdeauna aici, nu datorită flecarilor din cafenele, ci datorită exclusiv puterilor de viaţă ale neamului, ai cărui flăcăi luptă departe pentru a birui răul şi duşmăniile, toate de GRIGOIE POPA Prezenţa ostaşului român pe frontul răsăritean însemnează prezenţa europeană a României, pe care nici prieteni, nici duşmanii nu o mai pot diminua. Am mai spus acest lucru, şi-l repetăm ca să între în capetele tuturora, CĂ NOI N’AM FOST ŞI NU SUNTEM UN NEAM CERŞITOR ŞI PETIŢIONAR» Şi azi, ca şi ieri şi ca totdeauna în veac, ne cucerim cu sânge şi ne răscumpărăm prin moarte de eroi drepturile noastre la viaţă. Nu cunoaştem un alt argument mai decisiv pentru legitimarea istorică a unui popor. Desigur, pe traectoria istoriei noastre bimilenare războiul de azi, considerat în adâncimea dimensiunilor lui ofensive, însemnează o culme de afirmare panromânească. Şi nu trebue să uităm că această Detunată de mândrie şi glorie a neamului este opera indiscutabilă a ostaşului român, blazonul de nobleţe eroică a naţiunii. De aceea, în pragul unui nou an de luptă, de eforturi, de privaţiuni şi de victorii, dragostea noastră neţărmurită şi admiraţia noastră întreagă le închinăm ostaşilor, cari sângerează, departe de vetre, pentru Țară, pentru Rege și pentru Conducător. M. S. REGELE MIHAI I. Voevodul din stemă Haina copilăriei a rămas jos lângă basmele spuse frumos. De-acum pe umeri vor creşte păduri malte, vânjoase, înalte. Se-aude ca un cântec, tot mai des, numele celui ales. Inima, lui, stea din baladă, mâna,, lumină de spadă, vorba lui, apă de lună, tremură, sună numai măreţie şi har. Nu e cântec şi nici sunet nu e frumuseţea toată să i-o spue dar într’o zi toţi îl vor vedea: va purta pe sabie o stea şi orice cuvânt ce-i va spune va fi curcubeu şi minune. Cu mâna pe rana ţării stând, în inimă de flăcări trecând, nu vor fani şi nu va fi vreme să-i şteargă şoimii din steme. “ * * * Haahm« Dan« Biblioteca Județeană ASTRA III III *P 20127* vineri 1 Ianuarie 1943 Şef-Redactor: ION CHISALITA SEVEREANU o o REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Regele Mihai I. Nr. 16 TELEFON 746 O O înscris la Trib. Sibiu, S. N Nr.1470 1941 O o Taxa poștală plătită în numerar conf aprob. Dir. Den. P. T. T. Nr 59664/1941 Din biruinţă în biruinţă S’a scurs încă un an de glorie românească, pe care istoria o va pecetlui cu litere de aur la timpul său. Intr’adevăr trupele M. S. Regelui Mihai I reorganizate şi îndrumate de Mareşalul Desrobitor au mers din victorie în victorie, din biruinţă în biruinţă ca şi în anul precedent. Realitatea acestei afirmaţii o recunosc nu numai aliaţii şi prietenii noştri, ci întreagă lumea. In cursul anului, viteaza noastră armată a cules în misiunile ce i s’au încredinţat pe frontul de răsărit, laurii celor mai strălucite biruinţe. Mărturie ne sunt comunicatele de răsboi ale Marelui Cartier german, elogiile presei străine şi înaltele distincţii cari împodobesc piepturile brave ale comandanţilor şi ostaşilor noştri. Cu preţul unui sânge curat românesc, care s’a vărsat în valuri uriaşe, nu în mod »simbolic" — cum am spus şi altă dată — s’au cucerit localităţi şi poziţii strategice de o importanţă covârşitoare, hotărîtoare pentru soarta şi bunul mers al răsboiului nostru sfânt. Incepând cu Feodosia (8 Ianuarie), până în zilele noastre, armata noastră a armet cu umi semeţe de glorie. Harpov, Don, Stalingrad, Sevastopol, Crimeea, Kerci, întregite an: Voronej, Voroşilov, grad, Rostov, Temrjuk, Anapa, Nalcik, etc„ sunt puncte de foc, prin care neamul acesta trece în vecinicia universală. Iar generalii: Dragalina, Lascar, Avramescu, Manoliu, Carlaonţ, Petre Dumitrescu, Dumitrache, Tătărinu, Constantinescu, Sion, Dăscălescu, sibianul Radu Băldescu, maiorul Răşcănescu, etc, decoraţi cu Mihai Viteazul, Crucea de Fier, Crucea de Fier în gradul de Cavaler, cu Frunze de Stejar, etc., cari au dat dovadă nu numai de curaj personal, ci şi de o strategielipitoare, sunt pionerii ziditori de neam şi de patrie cu hotare fireşti. Iată biruinţe şi biruitori, cari în frunte cu Mareşalul-Conducător formează sufletul neamului românesc de pretutindeni, obintezenţa unei puternice armate, ce se confundă cu Ţara însăşi. Dacă mai adăugăm la aceasta, excelentul spirit răsboinic al ostaşului nostru, îşi poate închipui oricine că România păşeşte cu încredere pe drumul victoriei finale, în istoria unei noui şi juste orânduiri europene, care se clădeşte cărămidă de cărămidă, începând cu 1943, pe fundamentul betonat al anilor 1942 şi 1941, ... cu demnitatea şi sinceritatea acestui popor de harnici ţărani şi de bravi ostaşi, cari nu cunosc margini de suferinţă, cu sufletul mare al unui neam întreg, care dăinueşte de la începuturile lui, aci la graniţa civilizaţiei bătrânului continent al Europei, în calea hoardelor năvălitoare barbare, creindu-şi singur destinul şi dreptul la viaţă. — Căci să se ştie odată pentru totdeauna, românul nu uită! N’a fost niciodată laş şi nici perfid, a răspuns întotdeauna loviturilor pe cari le-a primit, cel puţin cu aceiaş monedă. Aşa cum a răspuns vecinului de la Răsărit, va răspunde tuturor duşmanilor sai. Să dea Dumnezeu ca această confirmare să o avem chiar în 1913. Nicolae D. Găvozdea