Țara, februarie 1943 (Anul 3, nr. 517-539)

1943-02-02 / nr. 517

ANUL HI. Pp. 517 DIRECTOR - PROPRIETAR : Profi- PS. D. Frimministru Mihai Antonescu a asistat Acolo, la Stalingrad la inaugurarea sediului Asociaţiei româno—germane Deunăzi s’a făcut inaugurarea se­diului Asociaţiei Româno-Germane, în prezenţa d-lui Prof. Mihai An­tonescu, preşedinte ad interim al con­siliului de miniştri şi a d-lui Man­fred von Killinger, ministrul Ger­maniei la Bucureşti. Cu acest prilej de prim-ministru a rostit următoarea cuvântare: Domnilor Miniştri, Domnilor Membri, Sunt mulţumit că putem da azi Asociaţiei Germano-Române cămi­nul în care membrii săi îşi vor pu­tea întâlni gândurile. In viaţa oamenilor, ca şi în viaţa popoarelor, pentru a dura o legă­tură statornică, trebue întâi să te cunoşti, trebue apoi să te respecţi şi trebue în sfârşit să te înţelegi. Acest cămin deschis membrilor Asociaţiei Germano-Române, va pri­lejui cunoaşterea, respectul şi înţe­legerea. Deschidem această casă azi, în pragul unei mari sărbători a Popo­rului German. Mâine, Naţiunea Germană cinste­şte împlinirea a zece ani de când Fuehrerul Adolf Hitler, şi Partidul Naţional Socialist au luat conduce­rea Marii Germanii. Evocarea a zece ani de gând şi de faptă germanică însemnează depă­­narea unei adevărate istorii. Pentrucă, în acest popas de zece ani, Fuehrerul Adolf Hitler şi Na­­ţional-Socialismul au izbutit să facă veacurile nu izbutiseră să-i aducă. Niciodată istoria germană n’a fost străbătută într’un popas atât de scurt de un fior atât de puternic, însufleţită de o credinţă atât de fa­natică, exaltată într’o luptă atât de neobişnuită. Niciodată Marea Naţiune Germa­nică n’a închinat unui om şi unei credinţe atâta unitate şi atâta pu­tere ca în aceşti zece a­ni dăruiţi cu fanatism lui Adolf Hitler şi crezu­lui naţional-socialist german. Este nefolositor şi lipsit de mă­sură ca să încerci o evocare a ace­stor împliniri. O NOUA AŞEZARE A STA­TULUI GERMAN ^ Aparţine mai curând neînţelesului şi în orice caz neobişnuitului, mis­terul cu care un om singur — fără familie, fără clasă, fără sprijin, să­rac şi contestat — a izbutit totuşi să se ridice din valurile anonime ale veacurilor de aşteptare germanică, pentru ca să poată, într’o sclipire de fulger să­­ilumineze Naţiunea Germanică, de o singură credinţă, să deslănţuie o renaştere socială şi o nouă aşezare a Statului; şi, trecând peste dogme, călcând în picioare aşezări străvechi, tradiţii şi legende, învrăjbind­u-se cu puteri văzute şi nevăzute, să poată totuşi uni sub o singură conducere pe Germanii de pretutindeni, să le dea o organizare unitară, o disciplină de muncă, un fanatism de împliniri naţionale, a­­şezări sociale noui şi o armată cum niciodată n’a cunoscut istoria ger­manică. Duşman sau prieten, nu poţi să fii orb şi să nu-ţi dai seama că ceea ce a făcut Adolf Hitler şi Na­ţional-Socialismul pentru reclădirea naţională a massei germanice, pen­tru disciplinarea muncii şi vieţii so­ciale, pentru o nouă ordine politică şi pentru trăirea prin luptă a unui nou destin, este un mare exemplu pe care trebue să-l priveşti cu ui­mire şi respect. O MARE LECŢIE DE ÎM­PLINIRE NAŢIONALA Doresc Neamului meu, Românilor de pretutindeni, inimei şi conştiin­ţei româneşti să ia din această mare trăire de fanatism naţional şi de jertfă pentru Patrie, pildă vie de credinţă şi de faptă. (Aplauze.­ Să nu trăeşti decât cu gândul la gloria neamului tău; Să-ţi simţi sângele clocot de viaţă, gata de jertfă şi împlinire pentru Ţara ta; Să-ţi simţi braţele brâu de putere cu care să încingi pământul Ţării tale şi oţelul uzinei în îmbrăţişarea cinstită a muncii pentru ca să scoţi dintr’însa rodul vieţii naţionale; Să-ţi priveşti familia, clasa, ca pe feleaptă pe care urci cu încre­dere spre viitor pe cei care te ur­mează; Să nu crezi decât în Patria ta şi în puterea ei, în drepturile ei veş­nice şi în datoria de a le sluji; Să fii gata de orice sacrificiu şi să te liberezi de orice trufie şi de orice interese, atunci când închina­rea fanatică pentru Ţară îţi cere să munceşti sau să mori — tot una, — pentru ca Neamul să trăiască. lată o mare lecţiune de împlinire naţională pe care trebue s’o privim în propria noastră conştiinţă. O MARE FORŢA MILITARĂ Cinstirea întemeierii celui de al Ill-lea Reich, are însă azi o însem­nătate cu totul deosebită. Reichul Naţional-Socialist a re­prezentat o cetate de ordine în care poporul german şi-a găsit coheziu­­nea naţională şi un echilibru social, atunci când frământările şi greută­ţile economice trecuseră deasupra Naţiunei Germanice flamura comu­nismului. Reichul Naţional Socialist a în­semnat, în acelaş timp, împlinirea unei ordine militare care a ridicat în mijlocul Europei o mare forţă militară. Azi, când, în spatele cuvintelor de ademenire a maselor proletare se vede limpede cum slavii din Ră­sărit pregăteau, prin cel mai mili­tarist imperialism, stăpânirea Eu­ropei, ne putem da seama că Na­­ţional-Socialismul a împiedecat in­stalarea comunismului în miezul Europei, iar armata germană a fost pavăza europeană fără de care po­topul slav din Răsărit ar fi înecat Europa. Altădată, imperialismul rus a în­tâlnit în setea lui de expansiune — în această sete care vrea să ajungă cu orice preţ la Atlanticul Scandi­nav, la Adriatică şi la Bosfor — re­zistenţa Imperiului turc, a popoare­lor de margine ale Europei, Impe­riului Habsburgic. Prin aşa zisa protecţiune a creş­tinilor din Imperiul Otoman, ruşii şi-au alăturat altă dată lupta lor de alte forţe europene, pentru ca, sub flamura creştină şi la adăpos­tul simbolului crucii, să dărâme Im­periul turcesc cu gândul de a stă­pâni popoarele europene, din acea­stă regiune. Ca să spargă zidul sobru, dar te­nace al micilor popoare, aşezate de Providenţă din Nordul Scandinav al Finlandei, Norvegiei şi Suediei, pe coasta Baltică până la Marea Neagră au lovit fără cruţare şi au înfipt cisma moscovită, fie în nu­mele creştinătăţii şi al protecţiei or­­todoxilor, fie în numele echilibrului Europei. Ca să dărâme Imperiul Habsbur­gic au desfăşurat stindardul pan­­slavist, încercând să seducă popoa­rele neo-slave din centrul şi Sud- Estul Europei — care nu aveau în realitate nimic comun cu popoarele Rusiei — să le transforme în avan­garda europeană a unui imperialism ocult, măcinând astfel surd sistemul politic al Europei Centrale şi pre­­gătindu-şi drumul spre Baltică, Adriatică şi Dardanele. ANTICRIST AL COMUNIS­MULUI încurajând doctrine cosmopolite şi profitând de universalismul ge­neros al unor credinţe civilizate europene, agitând sărăcia proletară şi simulând idealul, prin iluzia so­lidarităţii proletare imperialismul rus pregătea de data aceasta, în nu­mele anticrist al comunismului, nu numai invazia asupra popoarelor europene, dar prăbuşirea bisericii, a familiei, a proprietăţii şi a tuturor aşezărilor fără de care Europa nu poate să mai fie. Cel de al IlI-lea Reich s’a zidit în mijlocul Europei, tocmai în cea­sul când Rusia arunca asupra Con­tinentului seducţia unei ordine so­ciale de pace, pentru ca în spatele acestui Canaan de iluzii şi de ador­mirea credinţelor naţionale euro­pene, să organizeze cea mai impe­rialistă şi mai sălbatecă dintre in­vaziile militare cunoscute de istorie. (Continuare in pag. 4) D. MIHAI A. ANTONESCU Vicepreşedinte al consiliului de miniştri Ostaşii români înscriu o neperi­­toare pagină de istorie. Legenda va purta din conştiinţă, în conştiinţă, din suflet în suflet, toată bogăţia şi toată măreţia faptei şi a morţii lor. Eroul singur are hărăzit dar­ul celei mai mari biruinţi: vremurile nu-i pot prăfui amintirea şi nici seca is­­vorul emoţiei ce, totdeauna, îi va întovărăşi rezurecţia. Prin una din acele întorsături, inerente războiului, dar care nu pot dovedi nici puterea unora şi nici slăbiciunea celorlalţi, cele mai îna­intate trupe de pe frontul bolşevic, se găsesc angajate într’o crâncenă luptă la Stalingrad. Comunicatele ne vestesc şi uriaşa presiune exer­citată de soviete şi admirabila re­zistenţă a trupelor germane şi ro­mâne aflate acolo. Pe măsură ce a­­tacul devine mai strâns — cu extra­ordinar de mari pierderi pentru ar­mata roşie, în aceeaş măsură rezis­tenţa trupelor aliate devine mai ho­tărâtă şi mai acerbă, graţie acestei îndărătnicii de a nu ceda, restul tru­pelor germane şi române au fost salvate de la o situaţie mai gravă. Este minunat acest gest de abne-­­ gaţie şi sacrificiu şi tot atât de mi­nunată este rezistenţa eroică ce se­­ continuă în condiţii vitrege şi într’o tragică izolare pot pierde totul; pot pierde darul de preţ al vieţii lor tinere, dar nu le­­ va putea răpi nimeni nici cinstea de­­ soldat şi nici onoarea. Prin rezis­tenţa lor încordată, prin refuzul­­ mândru de a nu ceda o luptă dusă în temeiul convingerilor şi credinţei,­­ ei urcă — într’un cuvânt de super- : ba mândrie — pe cele mai înalte­­ trepte ale onoarei. Sunt victorii care aparţin celor­­ învinşi. Sunt învinşi care, ei, şi nu învingătorii capătă laurii admira­ţiei şi dreptul de-a intra în legendă. Căci ceea ce, într’adevăr, contează , dincolo de sbuciumul clipei, ceea ce ■ impune judecăţii imparţiale şi re- : cunoaşterii generale, ceea ce conso- : lidează bazele morale ale unei bi- : ruinţe drepte, este puterea sacrifi- : ciului şi tăria rezistenţei într’o con- : tinuitate neştirbită de credinţă şi­­ ţinută. Războiul din răsărit se duce pen-­ tru un ideal, — aşa îl înţelegem noi, românii. Şi pentru un ideal, pentru biruinţa lui deplină, nu se pot con­cepe nici comprom­isiuni şi nici ca­pitulări. Pentru luptătorii adevăra­ţi ai unui ideal, nu pot să existe mo­mente când lupta este inutilă şi poţi să abdici. Trebue să lupţi şi să mori; a face altfel înseamnă să nu mai crezi. Luptătorul ştie că gestul străbate vremea şi determină biruinţa pe care dacă nu o ai tu, o are cel care vine. Gestul de eroism şi de onoare de la Stalingrad este un testament scris cu litere de foc, şi dăruit con­ştiinţei lumii întregi. Ceea ce se întâmplă la Stalingrad trebue să usuce lacrimile celor ce îşi plâng fraţi, părinţi sau fii. Aceştia făuresc o legendă de mân­drie şi se cuvine să privim cu res­pect şi reculegere, clipa când fapte­le lor îi transformă din oameni în zei. VIRGIL I. MANESCU 3 m Marti 2 Februarie, 1943 O o Inscris la Trib. Sibiu, S. UT Nr. 14700941 I­­ O O J REDACTIA SI ADMINISTRATIA: Sibiu, Strada Regele Mihai L Nr. 16 TELEFON 746 ABONAMENTE: La sate: anual 500 Lei; jum. an 250 Lei. — La orase: anual 600 Lei; jum. an 300 Lei. — In­­ctitatii 2000 Lei anual. O o taxa poștală plătită in numerar conf aprob. Dir. Gen. P. T. T. Nr. 29664/1941

Next