Țara, februarie 1943 (Anul 3, nr. 517-539)
1943-02-02 / nr. 517
ANUL HI. Pp. 517 DIRECTOR - PROPRIETAR : Profi- PS. D. Frimministru Mihai Antonescu a asistat Acolo, la Stalingrad la inaugurarea sediului Asociaţiei româno—germane Deunăzi s’a făcut inaugurarea sediului Asociaţiei Româno-Germane, în prezenţa d-lui Prof. Mihai Antonescu, preşedinte ad interim al consiliului de miniştri şi a d-lui Manfred von Killinger, ministrul Germaniei la Bucureşti. Cu acest prilej de prim-ministru a rostit următoarea cuvântare: Domnilor Miniştri, Domnilor Membri, Sunt mulţumit că putem da azi Asociaţiei Germano-Române căminul în care membrii săi îşi vor putea întâlni gândurile. In viaţa oamenilor, ca şi în viaţa popoarelor, pentru a dura o legătură statornică, trebue întâi să te cunoşti, trebue apoi să te respecţi şi trebue în sfârşit să te înţelegi. Acest cămin deschis membrilor Asociaţiei Germano-Române, va prilejui cunoaşterea, respectul şi înţelegerea. Deschidem această casă azi, în pragul unei mari sărbători a Poporului German. Mâine, Naţiunea Germană cinsteşte împlinirea a zece ani de când Fuehrerul Adolf Hitler, şi Partidul Naţional Socialist au luat conducerea Marii Germanii. Evocarea a zece ani de gând şi de faptă germanică însemnează depănarea unei adevărate istorii. Pentrucă, în acest popas de zece ani, Fuehrerul Adolf Hitler şi Naţional-Socialismul au izbutit să facă veacurile nu izbutiseră să-i aducă. Niciodată istoria germană n’a fost străbătută într’un popas atât de scurt de un fior atât de puternic, însufleţită de o credinţă atât de fanatică, exaltată într’o luptă atât de neobişnuită. Niciodată Marea Naţiune Germanică n’a închinat unui om şi unei credinţe atâta unitate şi atâta putere ca în aceşti zece ani dăruiţi cu fanatism lui Adolf Hitler şi crezului naţional-socialist german. Este nefolositor şi lipsit de măsură ca să încerci o evocare a acestor împliniri. O NOUA AŞEZARE A STATULUI GERMAN ^ Aparţine mai curând neînţelesului şi în orice caz neobişnuitului, misterul cu care un om singur — fără familie, fără clasă, fără sprijin, sărac şi contestat — a izbutit totuşi să se ridice din valurile anonime ale veacurilor de aşteptare germanică, pentru ca să poată, într’o sclipire de fulger săilumineze Naţiunea Germanică, de o singură credinţă, să deslănţuie o renaştere socială şi o nouă aşezare a Statului; şi, trecând peste dogme, călcând în picioare aşezări străvechi, tradiţii şi legende, învrăjbindu-se cu puteri văzute şi nevăzute, să poată totuşi uni sub o singură conducere pe Germanii de pretutindeni, să le dea o organizare unitară, o disciplină de muncă, un fanatism de împliniri naţionale, aşezări sociale noui şi o armată cum niciodată n’a cunoscut istoria germanică. Duşman sau prieten, nu poţi să fii orb şi să nu-ţi dai seama că ceea ce a făcut Adolf Hitler şi Naţional-Socialismul pentru reclădirea naţională a massei germanice, pentru disciplinarea muncii şi vieţii sociale, pentru o nouă ordine politică şi pentru trăirea prin luptă a unui nou destin, este un mare exemplu pe care trebue să-l priveşti cu uimire şi respect. O MARE LECŢIE DE ÎMPLINIRE NAŢIONALA Doresc Neamului meu, Românilor de pretutindeni, inimei şi conştiinţei româneşti să ia din această mare trăire de fanatism naţional şi de jertfă pentru Patrie, pildă vie de credinţă şi de faptă. (Aplauze. Să nu trăeşti decât cu gândul la gloria neamului tău; Să-ţi simţi sângele clocot de viaţă, gata de jertfă şi împlinire pentru Ţara ta; Să-ţi simţi braţele brâu de putere cu care să încingi pământul Ţării tale şi oţelul uzinei în îmbrăţişarea cinstită a muncii pentru ca să scoţi dintr’însa rodul vieţii naţionale; Să-ţi priveşti familia, clasa, ca pe feleaptă pe care urci cu încredere spre viitor pe cei care te urmează; Să nu crezi decât în Patria ta şi în puterea ei, în drepturile ei veşnice şi în datoria de a le sluji; Să fii gata de orice sacrificiu şi să te liberezi de orice trufie şi de orice interese, atunci când închinarea fanatică pentru Ţară îţi cere să munceşti sau să mori — tot una, — pentru ca Neamul să trăiască. lată o mare lecţiune de împlinire naţională pe care trebue s’o privim în propria noastră conştiinţă. O MARE FORŢA MILITARĂ Cinstirea întemeierii celui de al Ill-lea Reich, are însă azi o însemnătate cu totul deosebită. Reichul Naţional-Socialist a reprezentat o cetate de ordine în care poporul german şi-a găsit coheziunea naţională şi un echilibru social, atunci când frământările şi greutăţile economice trecuseră deasupra Naţiunei Germanice flamura comunismului. Reichul Naţional Socialist a însemnat, în acelaş timp, împlinirea unei ordine militare care a ridicat în mijlocul Europei o mare forţă militară. Azi, când, în spatele cuvintelor de ademenire a maselor proletare se vede limpede cum slavii din Răsărit pregăteau, prin cel mai militarist imperialism, stăpânirea Europei, ne putem da seama că Naţional-Socialismul a împiedecat instalarea comunismului în miezul Europei, iar armata germană a fost pavăza europeană fără de care potopul slav din Răsărit ar fi înecat Europa. Altădată, imperialismul rus a întâlnit în setea lui de expansiune — în această sete care vrea să ajungă cu orice preţ la Atlanticul Scandinav, la Adriatică şi la Bosfor — rezistenţa Imperiului turc, a popoarelor de margine ale Europei, Imperiului Habsburgic. Prin aşa zisa protecţiune a creştinilor din Imperiul Otoman, ruşii şi-au alăturat altă dată lupta lor de alte forţe europene, pentru ca, sub flamura creştină şi la adăpostul simbolului crucii, să dărâme Imperiul turcesc cu gândul de a stăpâni popoarele europene, din această regiune. Ca să spargă zidul sobru, dar tenace al micilor popoare, aşezate de Providenţă din Nordul Scandinav al Finlandei, Norvegiei şi Suediei, pe coasta Baltică până la Marea Neagră au lovit fără cruţare şi au înfipt cisma moscovită, fie în numele creştinătăţii şi al protecţiei ortodoxilor, fie în numele echilibrului Europei. Ca să dărâme Imperiul Habsburgic au desfăşurat stindardul panslavist, încercând să seducă popoarele neo-slave din centrul şi Sud- Estul Europei — care nu aveau în realitate nimic comun cu popoarele Rusiei — să le transforme în avangarda europeană a unui imperialism ocult, măcinând astfel surd sistemul politic al Europei Centrale şi pregătindu-şi drumul spre Baltică, Adriatică şi Dardanele. ANTICRIST AL COMUNISMULUI încurajând doctrine cosmopolite şi profitând de universalismul generos al unor credinţe civilizate europene, agitând sărăcia proletară şi simulând idealul, prin iluzia solidarităţii proletare imperialismul rus pregătea de data aceasta, în numele anticrist al comunismului, nu numai invazia asupra popoarelor europene, dar prăbuşirea bisericii, a familiei, a proprietăţii şi a tuturor aşezărilor fără de care Europa nu poate să mai fie. Cel de al IlI-lea Reich s’a zidit în mijlocul Europei, tocmai în ceasul când Rusia arunca asupra Continentului seducţia unei ordine sociale de pace, pentru ca în spatele acestui Canaan de iluzii şi de adormirea credinţelor naţionale europene, să organizeze cea mai imperialistă şi mai sălbatecă dintre invaziile militare cunoscute de istorie. (Continuare in pag. 4) D. MIHAI A. ANTONESCU Vicepreşedinte al consiliului de miniştri Ostaşii români înscriu o neperitoare pagină de istorie. Legenda va purta din conştiinţă, în conştiinţă, din suflet în suflet, toată bogăţia şi toată măreţia faptei şi a morţii lor. Eroul singur are hărăzit darul celei mai mari biruinţi: vremurile nu-i pot prăfui amintirea şi nici seca isvorul emoţiei ce, totdeauna, îi va întovărăşi rezurecţia. Prin una din acele întorsături, inerente războiului, dar care nu pot dovedi nici puterea unora şi nici slăbiciunea celorlalţi, cele mai înaintate trupe de pe frontul bolşevic, se găsesc angajate într’o crâncenă luptă la Stalingrad. Comunicatele ne vestesc şi uriaşa presiune exercitată de soviete şi admirabila rezistenţă a trupelor germane şi române aflate acolo. Pe măsură ce atacul devine mai strâns — cu extraordinar de mari pierderi pentru armata roşie, în aceeaş măsură rezistenţa trupelor aliate devine mai hotărâtă şi mai acerbă, graţie acestei îndărătnicii de a nu ceda, restul trupelor germane şi române au fost salvate de la o situaţie mai gravă. Este minunat acest gest de abne- gaţie şi sacrificiu şi tot atât de minunată este rezistenţa eroică ce se continuă în condiţii vitrege şi într’o tragică izolare pot pierde totul; pot pierde darul de preţ al vieţii lor tinere, dar nu le va putea răpi nimeni nici cinstea de soldat şi nici onoarea. Prin rezistenţa lor încordată, prin refuzul mândru de a nu ceda o luptă dusă în temeiul convingerilor şi credinţei, ei urcă — într’un cuvânt de super- : ba mândrie — pe cele mai înalte trepte ale onoarei. Sunt victorii care aparţin celor învinşi. Sunt învinşi care, ei, şi nu învingătorii capătă laurii admiraţiei şi dreptul de-a intra în legendă. Căci ceea ce, într’adevăr, contează , dincolo de sbuciumul clipei, ceea ce ■ impune judecăţii imparţiale şi re- : cunoaşterii generale, ceea ce conso- : lidează bazele morale ale unei bi- : ruinţe drepte, este puterea sacrifi- : ciului şi tăria rezistenţei într’o con- : tinuitate neştirbită de credinţă şi ţinută. Războiul din răsărit se duce pen- tru un ideal, — aşa îl înţelegem noi, românii. Şi pentru un ideal, pentru biruinţa lui deplină, nu se pot concepe nici compromisiuni şi nici capitulări. Pentru luptătorii adevăraţi ai unui ideal, nu pot să existe momente când lupta este inutilă şi poţi să abdici. Trebue să lupţi şi să mori; a face altfel înseamnă să nu mai crezi. Luptătorul ştie că gestul străbate vremea şi determină biruinţa pe care dacă nu o ai tu, o are cel care vine. Gestul de eroism şi de onoare de la Stalingrad este un testament scris cu litere de foc, şi dăruit conştiinţei lumii întregi. Ceea ce se întâmplă la Stalingrad trebue să usuce lacrimile celor ce îşi plâng fraţi, părinţi sau fii. Aceştia făuresc o legendă de mândrie şi se cuvine să privim cu respect şi reculegere, clipa când faptele lor îi transformă din oameni în zei. VIRGIL I. MANESCU 3 m Marti 2 Februarie, 1943 O o Inscris la Trib. Sibiu, S. UT Nr. 14700941 I O O J REDACTIA SI ADMINISTRATIA: Sibiu, Strada Regele Mihai L Nr. 16 TELEFON 746 ABONAMENTE: La sate: anual 500 Lei; jum. an 250 Lei. — La orase: anual 600 Lei; jum. an 300 Lei. — Inctitatii 2000 Lei anual. O o taxa poștală plătită in numerar conf aprob. Dir. Gen. P. T. T. Nr. 29664/1941