Țara, septembrie 1943 (Anul 3, nr. 685-708)
1943-09-01 / nr. 685
ANUL III. No. 685 5 IEI DIRECTOR - PROPRIETAR : DR. GRIGORE POPA Miercuri 1 Septemvrie 1943 înscris la Trib. Sibiu S I Nr. 070/1941 O O REDACŢIA: Sibiu, Strada Regele Mihai L Nr 16 TELEFON 746 ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Avram Iancu Nr. 29 TELEFON 524 O O ABONAMENTE: La sate: anual 500 Lei; jum. an 250 Lei. — La oraşe: anual 600 Lei; jum. an 300 Lei. — Instituții 2000 Lei anual. O o Taxa poștală plătită în numerar conf aprob. Dir. Gen. P. T. T. Nr. 29664/1941 Ardealul: Alcazarul României Plumbul înfierbântat al aşteptării ne apasă zilele şi nopţile vieţii. Aşteptăm mereu, veghem cu tărie, nu ne abatem niciun moment gândurile de la drumul mântuirii româneşti. In acest popas de înflora- Iar noi locului ne ţinem, Cum am fost aşa rămânem. Mihail Eminescu lă aşteptare nu suntem singuri. Ne împrejmue, ca o cetăţuie inexpugnabilă, duhurile mari ale Neamului, Larii şi Penaţii altarelor strămoşeşti. De aceea, orice laşitate, orice abdicare sau dezertare din rândurile de bătălie — bătălie cu sens unic şi cu mare accent patriotic — va fi pedepsită, la plinirea vremii, care de altfel se apropie, cu blestemul neamului întreg. Nimeni nu va scăpa de sentinţa implacabilă a acestei judecăţi din urmă. i -o crede altfel, se înşală amar. Pentru că un neam poate sa ierte, mai ales când dovedeşte generozitatea şi omenia neamului românesc, dar nu poate şi nu are voie să uite. Are, în schimb, dreptul să pedepsească fără cruţare pe toţi aceia care i-au pătat onoarea şi nobleţea suferinţei. Şi neamul nostru este astăzi în cumplită suferinţă. Golgotha veacurilor de urgie şi-a întins fricul până în zilele noastre. Dar conştiinţa noastră de creştini ne spune că după Golgotha urmează învierea. Şi noi credem în înviere pentru că am trecut şi trecem încă prin durerile amare ale Golgothei. Credem în învierea neamului, aşa cum credem cu convingerea de două mii de ani formată în destinul românesc al Ardealului. Şi credem cu atât mai vârtos, cu cât, în ceasurile noastre de meditaţie asupra românismului, icoana Transilvaniei, înlăcrimată din veac şi revoltată din veci vecilor, ne apare ca întruparea rezistenţei şi a eroismului românesc. Ardealul este, după masiva lui vitalitate istorică, Alcazarul României! Mai mult chiar: Alcazarul, titlul de mândrie şi certificatul de eroism al Spaniei contemporane a rezistat săptămâni şi luni, Ardealul a rezistat veacuri şi milenii. Războiul lui, după expresia îndurerată a cântăreţului pătimirii noastre, ţine de două mii de ani. Acestei existenţe de Detunată bimilenară a Ardealului ro- de Grigore Popa mânesc, îi închinăm gândurile cerenite ale acestui popas îndoliat. Rând pe rând, Ardealul a fost supranumit Castilia României, Prusia României, Elveţia României. Noi, în zilele de cumpănă pe care le trăim, am botezat Ardealul grădina rădăcinilor româneşti, vatra graiurilor noastre, pământul izvoarelor de început şi de vieaţă fără de moarte ale românismului. Semnele binevestitoare pentru întoarcerea la cuib se arată din toate părţile. Nimeni şi nimic de pe această lume nu ne va putea smulge din rărunchii fiinţei noastre această credinţă. Dintre sute de catarge Care lasă malurile Câte oare le vor sparge Vânturile, valurile. Mihail Eminescu Ieri am îngenunchiat şi ne-am rugat. In fiecare clipă trebue să ne rugăm şi să priveghem pentru a fi gata cu trupul şi cu sufletul pentru marele ceas al izbăvirii, ce pare a se apropia cu paşi mai repezi decât credem. Se apropie scadenţa aşteptărilor. ALCAZARUL ROMÂNIEI va tresări din nou sub cadenţa glorioasă a dorobanţului, care cunoaşte drumul dorurilor româneşti. Chiar când se bate vijelios în răsărituri, steaua dorobanţului român străluceşte pe iconostasul îndurerat al, Apusului, înspre acolo merg dorurile, visurile şi nădejdile mântuirii noastre. Ardealul, Alcazarul mândriei şi dârzeniei româneşti, freamătă de la un capăt la altul şi odată cu el, cuprinsă de viforniţa dreptei restaurări, freamătă Ţara cea mare a Romanilor. De aceea astăzi, încrezători în puterea combativă a celor ce au răpus Odesa şi Sevastopolul, încrezători în steaua neamului şi în Dumnezeul strămoşilor noştri, împresurăm cu trupurile şi sufletele noastre făptura de legendă şi baladă a Ardealului, Alcazarul mândriei şi al gloriei româneşti. Funeraliile Mareşalului Prefart s’au desfăşurat în prezenţa funerasiu iuî a Mareşalului Conducător şi a înalţilor demnitari BUCUREŞTI, 31. S. P. P. trans- traite: Ieri dimineaţă s’au desfăşurat la Schineta (Vaslui) funeraliile naţionale I ale Mareşalului Prezan. La trista ceremonie au asistat: Suveranul, Mare- ! şalul Conducător, Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri şi membrii guvernului. La Patriarhie a fost oficiat un serviciu divin pentru odihna sufletului Mareşalului Prezan , BUCUREŞTI 31. — Ieri a avut loc la Patriarhie un serviciu divin pen- • tru odihna sufletului aceluia care a fost gloriosul ostaş Mareșalul Con- stantin Prezan. Au asistat dnii gene- ral de corp de armată, Dumitru Popescu, Ministrul de Interne, general de corp de armată Petre Dumitrescu, general Victor Iliescu,, Ministru Sub- secretar de Stat la Pregătirea extra- şcolară, general de divizie V. David .Edescu, Secretar general la Ministerul Apărării Naţionale, amiral Gheorghiu, Secretar general la Ministerul înzestrării şi Producţiei de război, general Petre Cameniţa Secretar general pentru armata de uscat la Ministerul Apărării Naţionale, general Arhip, sub-şeful Marelui Stat Major, general Stănescu de la Comandamentul militar al Capitalei, Genata, general de escadră, aviator, general de brigadă Marinescu, colonel Gh. Tomescu, şeful protocolului militar. Din partea misiunii germane în România au mai fost de faţă dnii colonel de Stat Major von Schaewen şi maiorul Prinţ de Hohenzollern. Au mai luat parte dnii: prof. univ. I. SimionescuPreşedintele Academiei Române, Ministru plenipotenţiar Frednann Ralf Georman, Secretar general al Prefecturii poliţiei Capitalei, Nicolae Cristescu,, Secretar general la Primăria Municipiului Bucureşti, precum şi reprezentanţii autorităţilor civile şi militare. Serviciul divin a fost oficiat de P. S. S. Episcopul Gala Cordun, asistat de un sobor de preoţi. Regele George a! Grece!, bolnav ISTAMBUL, 1 (Rador). — Corespon dentul agenţiei Ştefani comunică: Se află din Cairo că Regele George al Greciei este bolnav de o săptămână şi silit să stea în pat. AUREL VLAICU Se împlinesc 30 de ani de când Aurel Vlaicu, înfruntând crestele Carpaţilor, pe atunci despărţitori de fraţi, se dăruia văgăunilor munţilor ca un semn ceresc de dreaptă împlinire românească. Vlăjganul din Bintinţi care se dorea aripă întinsa în ocolişul cerului românesc, a fost sortit din leagăn ca realizându-şi visul năstruşnic, să-l întreacă şi pe Blériot şi pe Parman, cari cu toată pregătirea lor tehnică, n’au realizat performanţele de sbor ale lui Vlaicu, pitit în umbra unei păsări flamâm de de zarişte românească. Aurel Vlaicu avea o singură tentaţie: a înălţimilor. Pe cea a banilor a dispreţuit-o, altfel nu ar fi trudit lângă neînţelegerile legate de o viaţă de om, în Arsenalul de la Cotroceni ad-hoc improvizat în uzină aviatică. De o naivitate primitivă, de o sinceritate angelică şi de o perseverenţă rurală, Aurel Vlaicu trebuia să-şi biruie viaţa, înălţând-o pe altitudinile luminate de peisagiul românesc, care de acolo de sus, se vedea rotundă şi unită. La adunarea din Mai 1848 de la Blaj, Aurel Vlaicu scria pe cer, în văzul unei Europe încremenite de mirare geniul naţiei noastre, capabil de acte demiurgice şi în domeniul tehnic. Atunci s’a exprimat Caragiale: Omul acesta va muri pentru că e mai mult al cerului decât al ţărânei! Tot de atunci Românii ardeleni au rămas cu ochii aţintiţi spre slavă, aşteptând de acolo rânduiala vrerilor Domnului, cărora cutezanţa lui Vlaicu le solicita, din pragul uşei, o mai bună chezăşuire. Omul care şi-a biruit viaţa şi-a legat definitiv numele de începuturile glorioasei noastre aviaţii. Azi la cei 30 de ani de la prăbuşirea lui Vlaicu din înălţimea cerului, aviaţia românească şi naţia întreagă pornită spre drumul de mare împlinire a ctitoriei sale, poposeşte în umbra memoriei Maisteraşului Aurel, care a fost şi „Ucenicul lui Dumnezeu“ dar şi plenipotenţiarul neamului care din totdeauna şi-a dorit ţara aşa cum lui i se arătase în albastrul orelor sale de sbor. „ŢARA“ Veniţi, Români, Căci adevăr zic vouă: Ori vă mutati Hotarul mai departe Ori veti muri Cu trupul frânt in două! Octavian Goga :___