Țara, octombrie 1943 (Anul 3, nr. 709-733)
1943-10-01 / nr. 709
ANUL nr. No. 709 / 10/4 Sill DIRECTOR - PROPRIETAR : Prof a Pr. POPA Legea noastră de veacuri Unitatea şi Libertatea Neamului de I. P. S. S. Mitropolit Nicolae Desigur, este nespus de semnificativ că dintre toate puterile europene membre ale Pactului Tripartit — în afară de republica italiană fascistă — singură România şi-a adus adeziunea spontană aniversării celor trei ani de legături scrise atât cu cerneală cât şi cu sânge pentru apărarea Europei noui. Faptul arată nu numai sinceritatea cea mai profundă, ci şi încrederea cea mai neclintită, şi în victoria finală a nouilor orânduiri continentale şi în drepturile veşnice ale românismului. Această atitudine este cu atât mai firească, cu cât suntem — după cum nespus de elocvent a arătatd. primministru prof. Mihai Antonescu. —O naţiune care nu a dispreţuit niciodată legile istoriei, ci a slujit istoria, un pământ care era sinteza seculară a două mii de ani de suferinţe româneşti şi care exprimă prin însăşi unitatea lui naturală o funcţiune europeană de echilibru, împlinind în acelaşi timp de veacuri aspra sarcină a teritoriiilor de margine ale Europei, un stat care nu aspira atunci decât la o conservare demnă şi dreaptă a independenţei sale naţionale, înfruntând toate vicisitudinile , a fost supus atunci celei mai mai grave erori istorice şi celei mai nedrepte părăsiri şi lovituri“. „Noi trăim şi pentru a împlini un rost istoric pe care l-au avut altădată Dacii şi legiunile bătrânei Rome, ca şi Principatele de mai târziu a Regatului, misiunea de popor *06 margine al Europei care de atâtea ori a primit pe trupul lui toate dramele prin care a trecut istoria bătrânului Continent. Pământul nostru este și pământ al Europei, iar sângele nostru pe care leam dat dealungul veacurilor, adesea tot pentru Europa a fost, oricât de scump l-am plătit noi. Noi nu suntem un teritoriu supus unor legi anonime de geografie universală ci o funcţiune care explică pentru ce împotriva tuturor cotrolor noi ne-am păstrat totuşi aci fânditorilor şi a tuturor imperialismenţa noastră renăscându-ne adesea din cenuşe prin puterea noastră nebiruită de viaţă ca şi prin înţelegerea Europei care a ut adesea în pământul nost adevărată chee de destine cu ori după catastrofa din bineînţeles că „nu puteam reta la funcţiunea noastră de viaţă, ex misiunea noastră de civilizaţie din această regiune europeană, dar mai ales nu puteam abdica de la dreptul de existenţă naţională care este sensul vieţii fiecărui român“. Iată de ce armatele Mareşalului Antonescu, ca şi ţara întreagă, a fost din primul moment alături de singura putere care reprezenta cel mai mare baraj anti-bolşevic. Este cu atât mai legitimă lupta noastră, cu cât luptând pentru noi luptăm pentru Europa. Şi suntem cu atât mai siguri de rezultatele jertfelor ‹’f»',care, cu cât ne deoparte „nu mai o să existe ordine internaţională fără respectul independenţei şi teritoriilor naţionale după cum nu poate să fie linişte în lume până când viaţa internaţională nu va fi din nou rezemată pe dreptul la viaţă, la libertate şi la onoare al fiecăruia“, iar pe de altă parte bine ştim că de „conştiinţa şi de puterea noastră depinde dacă prăvălim în moarte sau ridicăm spre veşnicie tezaurul forţelor spirituale şi bunurile civilizaţiei tehnice, clădite de veacuri, leagănul creştin al vieţii noastre europene pentru ca să le ştim merita azi. Noi românii avem conştiinţa că am făcut totul pentru a ne împlini datoria. Şi ne păstrăm cu acelaşi realism încrederea şi hotărîrea de a ne urma drumul până la capăt pentru libertate, pentru întregirea hotarelor şi independenţa noastră, căci dacă n'am face aşa, noi am trăda legile pământului românesc şi poruncile strămoşilor noştri, prăvălind temelia de viaţă a acelora care trebue să ne urmeze şi care trebue să stăpânească destinul românesc“. Deci nu calculul, ci însuşi imboldul fiinţei noastre ne-a dus acolo unde ne-am găsit întotdeauna, pe meterezele Europei. Iată din ce cauză adeziunea României la Pactul Tripartit departe de a fi numai un act politic, a fost rodul firesc al istoriei noastre, al misiunii noastre, împlinirea legii noastre de veacuri. BERLIN, 1 (Rador). — De la cartierul general al Fuehrerului înaltul comandament al forţelor armate germane comunică: La Capul de pod Cuban puternice acţiuni de recunoaştere ale sovieticilor au rămas fără rezultat. In sectorul de luptă de la Zaiporoje trupele noastre au fost angajate în lupte grele dar încununate de succes. Prin contraatacuri a fost recucerit teren care fusese vreme biie pierdut. Noui încercări inamice de a ajunge în câteva locuri pe malul apusean al Niprului, în sectorul mijlociu al fluviului au dat greş. In sectorul Central al frontului sovieticii şi-au continuat atacurile cu toate condiţiile atmosferice neprielnice. Prin rezistenţa îndârjită a trupelor noastre şi prin contraatacuri energice atacurile inamice au fost oprite şi străpungeri izolate au fost zăvorâte. Intre 26 şi 28 Septemvrie au fost nimicite 209 tancuri şi 155 avioane sovietice. Artileria antiaeriană germană a doborât 4 avioane sovietce din care şase încercau să atace portul românesc Constanţa. Pe frontul din Italia de Sud ploile necontenite au împiedecat operaNe-am întrunit din nou sub steagul culturii noastre naţionale purtat de venerabila „Asociaţiune pentru literatura şi cultura poporului român“. Ne-am întrunit tot atât de spontan şi de bucuros ca şi înaintaşii noştri fiind vorba de steagul acelei culturi care, izvorând din adâncimile sufleteşti ale neamului, ne-a trezit conştiinţa naţională, a luminat-o şi ridicat-o pe culmile celor mai avântate aspiraţiuni ale noastre. Sub faldurile ■ui, Asodiapunea a luptat în tot trecutul ei cu un succes necontestat pentru idealul nostru naţional şi pentru înălţarea neamului sub toate raporturile. In întrunirile ei s’a considerat totdeauna ca un lucru firesc să se dea gravi celor mai înalte şi mai binefăcătoare gânduri pentru neamul nostru, împrejurările grele prin care trece neamul şi ţara azi ne obligă şi mai mul ca în mijlocul acestei adunări care concentrează tot ce are neamul nostru din Ardeal mai ales şi mai vibrant ca suflet şi, ca simţire românească, să ne manifestăm toate gândurile nădejdile şi hotărârile pe care le nutrim pentru neamul nostru şi pentru viitorul lui. Iar aceste gânduri, dorinţe şi hotărâri aleargă toate spre o ţintă pe care o pot exprima două cuvinte: unitate şi libertate naţională. (Aplauze furtunoase). Pentru cugetul nostru al tuturor, această dorinţă este cea mai adâncă ţimi de amploare mai mare. Mişcările noastre au fost continuate metodic cu toată starea rea a drumurilor ce izolate au sburat de deasupra regiunii de Vest a Reichului. Cele câteva bombe aruncate au pricinuit numai pagube neînsemnate la clădiri. + « BERLIN, 1 (Rador). — La invitaţia d-rului Ley, şeful organizaţiei muncii Reichului, conducătorii de servicii, de educaţie politică ai partidului şi organizaţiilor secundare ale partidului naţional socialist german din toate provinciile germane s'au întrunit la Berlin într’o conferinţă de mai multe zile. S’a dat cu acest prilej directivele de intensificare a muncii în sânul partidului. D. dr. Ley a vorbit în mai multe rânduri iar la sfârşitul conferinţei a constatat că poporul german este convins de necesitatea acestei lupte şi e gata de a duce răsboiul până la victoria finală a armelor germane. Inamicii noștri, — a spus d. dr. Ley, — fac o mare greşală sperând în surprinderea unui singur ceas de slăbiciune a poporului german. In Germania ,vorbim nu de pace ci de victorie, și cea mai firească. Intr’adevăr, ce poate fi mai firesc decât ca fiii aceluiaş neam să tindă spre desăvârşita unitate politică între graniţele Ţării lor? Şi ce poate fi mai natural decât să spunem că vrem libertate pentru a ne împlini destinul încredinţat nouă de Dumnezeu prin desfăşurarea nestingherită a tuturor puterilor cu care suntem înzestraţi ca neam? Dreptul la libertate nu poate fi un privilegiu al naţiunilor mari, ci el este acordat de Dumnezeu tuturor neamurilor. De aceea urmând pilda marilor naţiuni cari şi-au eluptat prin grele şi îndelungate străduinţe libertatea şi unitatea lor, dăm şi noi expresiune nestrămutatei noastre viţe de fine reîntregi hotarele Ţării pentru a cuprinde între ele pe toţi fiii neamului. (Aplauze furtunoase). Mărturisim în faţa lumii întregi, fără temere, această cea mai arzătoare aspiraţiune a sufletelor noastre. Şi sunt convins că odată ce toţi Românii sunt hotărâţi să urmărească cu toată fiinţa lor acest ideal şi sa aducă orice jertfă pentru înfăptuirea lui, el va fi necondiţionat realizat. Dumnezeu n’a preiat neamurile şi pe oameni spre robie, ci spre libertate, iar noi manifestându-ne dorinţa de a ajunge la libertate, suntem străbătuţi de certitudinea că împlinim voia Lui. Nu-mi pot închipui că s’ar putea încheia acest răsboi altfel decât prin acordarea libertăţii pe seama tuturor naţiunilor. Jertfele fără de număr carii s’au adus, râurile de sânge şi de lacrimi cari au curs în timpul acestui crâncen război, nu şi-ar putea găsi o cinstire şi o încoronare dreaptă decât prin încheerea lui cu o pace care să pună bazele unei orânduiri de dreptate pentru toate neamurile. Se pare că ne găsim în faza ultimă a răsboiului. Sunt semne că toate neamurile cari îl poartă se gândesc tot mai mult la pace. Noi încă tânjim după o pace care să pună capăt grelelor suferinţe ale războiului, dar după o pace dreaptă, care să curme toate tensiunile ce ar putea să tulbure colaborarea rodnică a neamurilor. Dar această pace nu va putea aşezată între popoare decât prin ascultarea de voia Celui de sus. Fără o supunere a Statelor şi neamurilor sub voia lui Dumnezeu, nu se va putea sălăşlui o pace durabilă şi adâncă în lume. Omenirea fără Dumnezeu nu e capabilă de pace, ci numai de războiu. Dar războiul este semnul unei mari slăbiciuni morale a omenirii. Ca dovadă a unei asemenea slăbiciuni trebue să interpretăm şi pustiitorul război actual, odată ce Statele n’au fost în stare să înlăture pe calea înţelegerii pacinice motivele cari le-au împins la încăierare. Astfel acest războiu întăreşte încă odată cuvânul Mântuitorului: „Vedeţi, fără de Mine nu puteţi face nimic“. Să avem nădejdea că după atâtea amare experienţe omenirea s’a cuminţit şi va aşeza viitoarea conferinţă (Continuare în pag. 6-a) In regiunea Niprului apusean atacurile sovietice au fost înfrânte — Avioane comuniste îndreptate spre Constanța . Mv Biblioteca Județeană ASTRA *P21430* Vineri 1 Octomvrie 1943 Inscris la Trib. Sibiu, S. N Nr. 147/1941 O O REDACTIA: Sibiu, Strada Regele Mihai L Nr 16 TELEFON 746 ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Avram Iancu Nr. 29 TELEFON 524 O O ABONAMENTE: La sate: anual 500 Lei; jum. an 250 Lei. — La oraşe: anual 600 Lei; jum. an 300 Lei. — Instituții și intreprinderi 5000 Lei O O Taxa poștală plătită în numerar conf. aprob. Dir. Gen. P. T. T. Nr. 29664/1941