Țara, octombrie 1943 (Anul 3, nr. 709-733)

1943-10-01 / nr. 709

ANUL nr. No. 709 / 1­0/4 Sill DIRECTOR - PROPRIETAR : Prof a Pr. POPA Legea noastră de veacuri Unitatea şi Libertatea Neamului de I. P. S. S. Mitropolit Nicolae Desigur, este nespus de semnifi­cativ că dintre toate puterile euro­­pene membre ale Pactului Tripartit — în afară de republica italiană fas­cistă — singură România şi-a adus adeziunea spontană aniversării ce­lor trei ani de legături scrise atât cu cerneală cât şi cu sânge pentru apărarea Europei noui. Faptul arată nu numai sincerita­­tea cea mai profundă, ci şi încrede­rea cea mai neclintită, şi în victoria finală a nouilor orânduiri continen­tale şi în drepturile veşnice ale ro­­mânismului. Această atitudine este cu atât mai firească, cu cât suntem — după cum nespus de elocvent a arătat­­d. prim­­ministru prof. Mihai Antonescu. —­­O naţiune care nu a dispreţuit nici­odată legile istoriei, ci a slujit isto­ria, un pământ care era sinteza se­culară a două mii de ani de suferin­ţe româneşti şi care exprimă prin însăşi unitatea lui naturală o func­­ţiune europeană de echilibru, împli­nind în acelaşi timp de veacuri as­pra sarcină a teritoriiilor de margi­ne ale Europei, un stat care nu as­pira atunci decât la o conservare demnă şi dreaptă a independenţei sale naţionale, înfruntând toate vi­cisitudinile , a fost supus atunci celei mai mai grave erori istorice şi celei mai nedrepte părăsiri şi lovi­turi“. „Noi trăim şi pentru a împlini un rost istoric pe care l-au avut altă­­dată Dacii şi legiunile bătrânei Rome, ca şi Principatele de mai târ­ziu a Regatului, misiunea de popor *06 margine al Europei care de atâ­tea ori a primit pe trupul lui toate dramele prin care a trecut istoria bătrânului Continent. Pământul nostru este și pământ al Europei, iar sângele nostru pe care leam­ dat dealungul veacurilor, adesea tot pentru Europa a fost, oricât de scump l-am plătit noi. Noi nu suntem un teritoriu supus unor legi anonime de geografie uni­versală ci o funcţiune care explică pentru ce împotriva tuturor cotro­­lor noi ne-am păstrat totuşi aci fân­­ditorilor şi a tuturor imperialismen­ţa noastră renăscându-ne adesea din cenuşe prin puterea noastră ne­­biruită de viaţă ca şi prin în­ţelegerea Europei care a ut a­­desea în pământul nost adevă­­rată chee de destine cu ori după catastrofa din­­ bine­înţeles că „nu puteam re­­ta la funcţiunea noastră de viaţă, ex mi­­siunea noastră de civilizaţie din a­­ceastă regiune europeană, dar mai ales nu puteam abdica de la dreptul de existenţă naţională care este sensul vieţii fiecărui român“. Iată de ce armatele Mareşalului Anto­nescu, ca şi ţara întreagă, a fost din primul moment alături de singura putere care reprezenta cel mai mare baraj anti-bolşevic. Este cu atât mai legitimă lupta noastră, cu cât luptând pentru noi luptăm pentru Europa. Şi suntem cu atât mai siguri de rezultatele jertfelor ‹’f»',care, cu cât ne deopar­­te „nu m­ai o să existe ordine inter­­naţională fără respectul indepen­denţei şi teritoriilor naţionale după cum nu poate să fie linişte în lume până când viaţa internaţională nu va fi din nou rezemată pe dreptul la viaţă, la libertate şi la onoare al fiecăruia“, iar pe de altă parte bine ştim că de „conştiinţa şi de puterea noastră depinde dacă­ prăvălim în moarte sau ridicăm spre veşnicie tezaurul forţelor spirituale şi bunu­rile civilizaţiei tehnice, clădite de veacuri, leagănul creştin al vieţii noastre europene pentru ca să le ştim merita azi. Noi românii avem conştiinţa că am făcut totul pentru a ne împlini datoria. Şi ne păstrăm cu acelaşi realism încrederea şi hotărîrea de a ne urma drumul până la capăt pentru liber­­tate, pentru întregirea hotarelor şi independenţa noastră, căci dacă n'am face aşa, noi am trăda legile pământului românesc şi poruncile strămoşilor noştri, prăvălind teme­lia de viaţă a acelora care trebue să ne urmeze şi care trebue să stă­pânească destinul românesc“. Deci nu calculul, ci însuşi imboldul fiinţei noastre ne-a dus acolo unde ne-am găsit întotdeauna, pe mete­rezele Europei. Iată din ce cauză adeziunea Ro­mâniei la Pactul Tripartit departe de a fi numai un act politic, a fost rodul firesc al istoriei noastre, al misiunii noastre, împlinirea legii noastre de veacuri. BERLIN, 1 (Rador). — De la car­tierul general al Fuehrerului înaltul comandament al forţelor armate germane comunică: La Capul de pod Cuban puternice acţiuni de recunoaştere ale sovieti­cilor au rămas fără rezultat. In sectorul de luptă de la Zaiporo­­je trupele noastre au fost angajate în lupte grele dar încununate de succes. Prin contraatacuri a fost recucerit teren care fusese vrem­e b­iie pierdut. Noui încercări inamice de a ajun­ge în câteva locuri pe malul apu­sean al Niprului, în sectorul mijlo­ciu al fluviului au dat greş. In sectorul Central al frontului sovieticii şi-au continuat atacurile cu toate condiţiile atmosferice ne­prielnice. Prin rezistenţa îndârjită a trupe­lor noastre şi prin contraatacuri e­­nergice atacurile inamice au fost oprite şi străpungeri izolate au fost zăvorâte. Intre 26 şi 28 Septemvrie au fost nimicite 209 tancuri şi 155 avioane sovietice. Artileria antiaeriană ger­­mană a doborât 4 avioane soviet­­­ce din care şase încercau să atace portul românesc Constanţa. Pe frontul din Italia de Sud ploi­le necontenite au împiedecat opera­Ne-am întrunit din nou sub stea­gul culturii noastre naţionale purtat de venerabila „Asociaţiune pentru li­teratura şi cultura poporului român“. Ne-am întrunit tot atât de spontan şi de bucuros ca şi înaintaşii noştri fiind vorba de steagul acelei culturi care, izvorând din adâncimile sufle­teşti ale neamului, ne-a trezit con­ştiinţa naţională, a luminat-o şi ridi­cat-o pe culmile celor mai avântate aspiraţiuni ale noastre. Sub faldurile ■ui, Asod­iapunea a luptat în tot tre­cutul ei cu un succes necontestat pentru idealul nostru naţional şi pen­tru înălţarea neamului sub toate ra­porturile. In întrunirile ei s’a consi­derat totdeauna ca un lucru firesc să se dea gravi celor mai înalte şi mai binefăcătoare gânduri pentru nea­mul nostru, împrejurările grele prin care trece neamul şi ţara azi ne obligă şi mai mul ca în mijlocul acestei adunări care concentrează tot ce are nea­mul nostru din Ardeal mai ales şi mai vibrant ca suflet şi, ca simţire româ­nească, să ne­ manifestăm toate gân­durile nădejdile şi hotărârile pe care le nutrim pentru neamu­l nostru şi pentru viitorul lui. Iar aceste gân­duri­, dorinţe şi hotărâri aleargă toate spre o ţintă pe care o pot ex­prima două cuvinte: unitate şi libe­r­­tate naţională. (Aplauze furtunoase). Pentru cugetul nostru al tuturor, această dorinţă este cea mai adâncă ţim­i de amploare mai mare. Miş­­cările noastre au fost continuate metodic cu toată starea rea a dru­murilor c­e izolate au sburat de deasu­pra regiunii de Vest a Reichului. Cele câteva bombe aruncate au pri­cinuit numai pagube neînsemnate la clădiri. + « BERLIN, 1 (Rador). — La invi­taţia d-rului Ley, şeful organizaţiei muncii Reichului, conducătorii de servicii, de educaţie politică ai par­tidului şi organizaţiilor secundare ale partidului naţional socialist ger­man din toate provinciile germane s'au întrunit la Berlin într’o con­ferinţă de mai multe zile. S’a dat cu acest prilej directivele de intensificare a muncii în sânul partidului. D. dr. Ley a vorbit în mai multe rânduri iar la sfârşitul conferinţei a constatat că poporul german este convins de necesitatea acestei lupte şi e gata de a duce răsboiul până la victoria finală a armelor germane. Inamicii noștri, — a spus d. dr. Ley, — fac o mare greşală sperând în surprinderea unui sin­gur ceas de slăbiciune a poporului german. In G­ermania ,vorbim nu de pace ci de victorie, și cea mai firească. Intr’adevăr, ce poate fi mai firesc decât ca fiii ace­­luiaş neam să tindă spre desăvârşita unitate politică între graniţele­ Ţării lor? Şi ce poate fi mai natural decât să spunem că vrem libertate pentru a ne împlini destinul încredinţat nouă de Dumnezeu prin desfăşurarea nestingherită a tuturor puterilor cu care suntem înzestraţi ca neam? Dreptul la libertate nu poate fi un privilegiu al naţiunilor mari, ci el este acordat de Dumnezeu tuturor neamurilor. De aceea urmând pilda marilor naţiuni cari şi-au eluptat prin grele şi îndelungate străduinţe libertatea şi unitatea lor, dăm şi noi expresiune nestrămutatei noastre viţe de fi­ne reîntregi hotarele Ţării pentru a cuprinde între ele pe toţi fiii neamului. (Aplauze furtunoase). Mărturisim în faţa lumii întregi, fără temere, această cea mai arzătoare aspiraţiune a sufletelor noastre. Şi sunt convins că odată ce toţi Ro­mânii sunt hotărâţi să urmărească cu toată fiinţa lor acest ideal şi sa a­­ducă orice jertfă pentru înfăptuirea lui, el va fi necondiţionat realizat. Dumnezeu n’a preiat neamurile şi pe oameni spre robie, ci spre liber­tate, iar noi manifestându-ne dorinţa de­ a ajunge la libertate, suntem stră­bătuţi de certitudinea că împlinim voia Lui. Nu-mi pot închipui că s’ar putea încheia acest răsbo­i altfel decât prin acordarea libertăţii pe seama tuturor naţiunilor. Jertfele fără de număr carii s’au adus, râurile de sânge şi de lacrimi cari au curs în timpul acestui crâncen război, nu şi-ar putea găsi o cinstire şi o înco­ronare dreaptă decât prin încheerea lui cu o pace care să pună bazele unei orânduiri de dreptate pentru toate neamurile. Se pare că ne găsim în faza ultimă a răsboiului. Sunt semne că toate neamurile cari îl poartă se gândesc tot mai mult la pace. Noi încă tân­jim după o pace care să pună capăt grelelor suferinţe ale războiului, dar după o pace dreaptă, care să curme toate tensiunile ce ar putea să tul­bure colaborarea rodnică a neamu­rilor. Dar această pace nu va putea aşezată între popoare decât prin as­cultarea de voia Celui de sus. Fără o supunere a Statelor şi neamurilor sub voia lui Dumnezeu, nu se va pu­tea sălăşlui o pace durabilă şi adân­că în lume. Omenirea fără Dumnezeu nu e capabilă de pace, ci numai de războiu. Dar războiul este semnul unei mari slăbiciuni morale a ome­nirii. Ca dovadă a unei asemenea slăbiciuni trebue să interpretăm şi pustiitorul război actual, odată ce Statele n’au fost în stare să înlăture pe calea înţelegerii pacinice motivele cari le-au împins la încăierare. Ast­fel acest războiu întăreşte încă odată cuvânul Mântuitorului: „Vedeţi, fără de Mine nu puteţi face nimic“. Să avem nădejdea că după atâtea a­­mare experienţe omenirea s’a cumin­ţit şi va aşeza viitoarea conferinţă (Continuare în pag. 6-a) In regiunea Niprului apusean atacurile sovietice au fost înfrânte — Avioane comuniste îndreptate spre Constanța . Mv Biblioteca Județeană ASTRA *P21430* Vineri 1 Octomvrie 1943 Inscris la Trib. Sibiu­, S. N­ Nr. 147­/1941 O O REDACTIA: Sibiu, Strada Regele Mihai L Nr 16 TELEFON 746 ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Avram Iancu Nr. 29 TELEFON 524 O O ABONAMENTE: La sate: anual 500 Lei; jum. an 250 Lei. — La oraşe: anual 600 Lei; jum. an 300 Lei. — Insti­tuții și intreprinderi 5000 Lei O O Taxa poștală plătită în numerar conf. aprob. Dir. Gen. P. T. T. Nr. 29664/1941

Next