Țara, ianuarie 1944 (Anul 4, nr. 779-800)
1944-01-01 / nr. 779
INUL IV. NOU 779 5 LEI DIRECTOR . PROPRIETAR ! QI. POPA ANUL NOU: 1944 de Grigore Popa Noul an al totalelor împliniri de Col. Constantin Atanasiu Neamul românesc de pretutindeni, în- viforat de aceeaşi credinţă şi oţelit în luptele aceluiaş ideal, intră cu fruntea sus şi cu conştiinţa liniştită pe poarta de vrăjmăşii a Noului An. Fr ră a râvni la ceea ce nu este al nostru, am dus şi ducem încă un războia de legi- timă apărare şi de dreaptă refacere a unităţii noastre naţionale. Apărân- du-ne fiinţa istorică, apărăm în ace- laş timp patrimoniul de cultură şi civilizaţie al Europei. In această privinţă, România eroică de ieri şi de azi este, fără posibilitate de răstălmăcire, un sprijin moral al continentului nostru. I Spre deosebire de vecinii noştri, noi, Românii, am intrat în istorie ca fii ’ ai lui Hristos şi ca europeni. Noi n’am venit din stepele vinete ale Răsăritului, ci am crescut aici unde suntem de două mii de ani din binecuvântarea cerului creştin şi din belşugul pământului .* traco-dac. De aceea, prezenţa europea- nă a României, nu de acuma, ei din * veacurile de glorie voevodală, este o evidentă. Noi ne-am născut deodată . Români, creştini şi europeni. • Aşa stând lucrurile în matca noastră ‘ istorică, n’a trebuit să facem penibile * eforturi de adaptare la stilul de vieaţă • al continentului european, în care ne încadrăm organic şi pe care ne spriji- nim puterea morală şi vitalitatea et- nică. Sângele românesc, vărsat dealun- gul veacurilor pe toate câmpurile de bătălie ale Europei, ne stă dreaptă şi neclintită mărturie în această privinţă. Anul 1944 ne găseşte iarăşi la luptă, în cel mai cumplit război, pe care-l cunoaşte istoria. Vitejii noştri ostaşi I împlinesc din nou aceeaşi înnaltă func- ’ţiune etică: apărarea României şi a pararea Europei. Alături de Germania ! România este astăzi singura dintre ţă- r rile aşa zise mici care suportă cu ade- I vărat toate greutăţile războiului de asigurare a viitorului european. Stă-1 pâniţi de legile aspre ale onoarei şi ale eroismului, noi nu ne batem de dragul războiului — ceea ce bunul simţ al Neamului românesc numeşte nebunie curată — ci de dragul păcii, pe care o vrem dreaptă şi bine cumpără nită, după cuvântul Evangheliei. Fireşte, ca toate neamurile pămân- tului, neamul românesc, greu şi nedrept încercat, aşteaptă şi el pacea a- I ducătoare de seninătate şi, de încre- dere între oameni. Dar pacea, pentru a se evita anarhia, trebue să fie dreaptă, I adică neîntinată de ură, de răzbunare, I de pismă şi de tendinţe acaparatoare. Să fie la fel pentru cei mari şi pen- tru cei mici, respectăndu-se drepturile fireşti şi graniţele etnice ale fiecărei I naţiuni. Dacă acest război vrea să-şi . realizeze finalitatea — adică o pace I dreaptă — factorii de răspundere din cele două tabere trebue să renunţe la I ameninţări şi la teroare. Numai o min- I te senină și o inimă caldă pot construi temelii de durată istorică pentru pacea I viitoare. Dar astăzi, pacea este doar un deziderat, iar războiul o realitate crudă, pe care o simt popoarele și indivizii singuratici. Anul 1944 poate să fie demar cîsiv. De aceea, trebue să fim pregătiţi trupeşte şi sufleteşte. Nu ne trebue nimic din avutul altora, dar nu renunţăm la nicio brazdă din pământul nostru strămoşesc. Nu trebue să uităm nicio clipă că pumnalul unei graniţe nedrepte stă înfipt în inima României. Iar dacă în hora vijeliei crunte am intrat cu tot ce-am avut mai scump, nimeni nu ne poate cere ca la sărbătoarea învierii să ne prezentăm cu trupul sfâşiat. Fraţii din robie ne aşteaptă. Decât pace fără ei, mai bine luptă veşnică pentru ei şi cu ei Moş Crăciunul aducerilor aminte a zăbovit şi anul acesta lângă vetrele celor cu bucurii puţine şi cu răbdare multă. Moş Crăciunul celui de al 4-lea an de război ne-a dat să înţelegem că în desaga lui nu poate avea decât jucării pentru viaţa efemeră. Căci, lucrurile şi ideile mari nu pot sta laolaltă cu nimicurile unor plăceri aşa de uşoare. Crăciunul pentru cei îmbelşugaţi a însemnat poate veselie, pentru cei ce nu au nimic de râvnit linişte, pentru cei setoşi de dreptate însă el a însemnat reculegere pentru luptă. O singură luptă nu încetează niciodată a Neamului. La ce ne-a mai putut servi Moş Crăciunul jucăriilor strălucitoare, dacă întregul gând ne este la dreptatea ce o aşteptăm de atâta timp. Deci nici jucării, nici brad frumos, nici măcar cetină verde, ci dreptate. Aşteptam ca Moş Crăciun să ne aducă măcar o veste pentru potolirea neliniştilor sufletului românesc, şi curmarea îndoelilor, spre a încolţi speranţa. Din sacul lui, Bătrânul să fi lăsat peste câmpia transilvană porunca grea a pornirilor spre alte orizonturi pe cari le aşteptăm cu pilda dăruirii soldaţilor de pe frontul de Răsărit. Asta pentru că soldaţii Neamului nu sunt oameni a ai resemnării, virtute minoră, car şi îndrăzneţe, virtute ! Istoria dovedeşte aşteptărilor n’a înse pagini de împliniri şi discuţii şi pasivitate n mânia Mare, în 1918. gerând al Neamului nostru cere înfăptuitori, adică oameni tari, dispunând de o etică fundată pe virtuţi majore. Ea cere luptători mereu pregătiţi de jertfa, ce întăreşte ideea pentru care se luptă. Istoria ne învaţă că de ea se ţine seama, căci luptătorii ne-au deschis porţile istoriei şi nu cei ce aşteaptă. De aceea, în prag de An Nou este bine să ne aplecăm gândul asupra legăturii între ce a fost şi ce vrem să fie. Să mergem mână în mână cu trecutul — potur de aur pentru împărtăşaniile de azi. Din pilda lui trebue să tragem mereu învăţăminte. Să ne oprim aducerile aminte la Avram Iancu. Pentru unii oameni comozi el reprezintă chitesenţa luptei naţionale. Dar lupta lui e umbrită de resemnarea sfârşitului. Conştiinţa naţională a mobilizat toate forţele ei sufleteşti punând în mişcare şi străfundurile psihice, dar sfera acestei conştinţe n’a fost depăşită spre a fi dominată de un sens metafizic, eroic. Când Avram Iancu, sătul de discuţiile celor adunaţi la Blaj, lea spus „vă las să discutaţi, eu plec în munţi să fac revoluţie“, aceasta a fost licărirea conştiinţei eroice, din nefericire înăbuşită în cele din urmă în labirintul petiţiilor. Conştiinţa eroică este deci ceva mai profund decât cea naţională. De aceea, istoria va judeca dacă a fost bine sau nu, că predecesorii s’au oprit la conştiinţa naţională şi nu au căutat să cultive şi conştiinţa eroică Conştiinţa eroică a trăit în cea mai mare intensitate în Decebal, isvor de dârzenie bărbătească şi de onoare legendară, care trebue să influenţeze educarea generaţiilor în epoca tinereţii lor. Decebal şi Avram Iancu... Două drumuri! Două atitudini! Din ele se desprinde luminozitatea drumului de acum. (Continuare în pag. 3-a) k Biblioteca kátém ASTRA Euiiiiiiiiiiiiii *P21431* lt. PLUGUŞOR ’44 de I. Ch. Severeanu Ahoi, ahoi! E vremea să urăm şi noi Ca mai ’nainte. Din inimi şi flinte Cu scrâşnete de măsele Dreptăţi şi oţele. Uraţi, uraţi fraţilor, Ca altădată pe culmea Carpaţilor! Ahoi, ahoi! In curând norii-vom şi noi Cu Mihai Domn Şi Viteazul Ion Să trecem Dealul Durerii Şi pragulvierii. Uraţi, măi uraţi: S’ajungem la fraţi! Ahoi, ahoi! Să fulgerăm acuma şi noi In nedreptăţi şi rele Spre ţările-acele Din care-am fost goniţi Şi robiţi. Urafi, măi flăcăi: Să pedepsim pe cei răi! Ahoi, ahoi! întoarcem vremile’napoi La matca lor firească Şi vinem pecetea domnească A Regelui Mihai Pe 'ntregul nost' plai. Uraţi, măi frăţie, Pentru vecie! Sâmbătă 1 Ianuarie 1944 inscris la Trib. Sibiu, S. I. Nr. 14701941 O O REDACTIA: Sibiu, Strada Regele Mihai L Nr. 16 TELEFON 746 ADMINISTRATIA: Sibiu, Strada Avram Iancu Nr. 29 TELEFON 524 O O ABONAMENTE: La sate: anual 500 Lei; jum. an 250 Lei. — La oraşe: anual 600 Lei; jum. an 300 Lei. — Instituţii și întreprinderi 5000 Lei p o Taxa poștală plătită in numerar conf aprob. Dir. Gen. P. T. T. Nr. 29664/1941