Teatrul azi, 2020 (Anul 21, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 1-2 - 1

TGATM* Femfimt, aminte Mircea MORARIU \ii* 'tjl'Ccfac#^ *4* XcA*- jpi/ifaACA CAM/jA^^AaIaa^ Necruțător portretul făcut lui Bertolt Brecht de Paul Johnson în celebra lui carte Intelectualii. Autorul Operei de trei parale este acolo supus unui interminabil, dur, cum­plit tir de acuzaţii, al căror principal temei este reprezentat de demisia morală a drama­turgului, de colaboraţionismul acestuia, comis, zice Paul Johnson, contra cost, cu regi­mul comunist instaurat cu forţa de tancurile sovietice, în postbelica nou creata Republică Democrată Germană. Brecht a legitimat şi cauţionat situaţia, s-a străduit să îi garanteze o credibilitate de faţadă, iar pentru aceasta a fost recompensat cu onoruri, privilegii, onorarii fabuloase, trai pe picior mare, cu dreptul de a călători oricând voia el peste hotare. Şi cu toate acestea, surpriză de proporţii, pătrunderea scrierilor sale în reperto­riul teatral românesc s-a făcut cu o oarecare dificultate. O posibilă explicaţie aflăm în cartea Mirunei Runcan, Teatrul în diorame. Discursul criticii teatrale în comunism - Fluctuantul dezgheţ- 1956-1964, apărută în anul 2019, la Editura Tracus Arte. „Era... de-a dreptul imposibil de armonizat perspectiva brechtiană [asupra teatrului] cu realis­mul socialist, arhetipal, propagandistic, al directivelor Jdanov”. Au fost mai întâi un arti­col de prezentare publicat în numărul 5 din 1956 al recent înfiinţate reviste Teatrul, articol semnat de Alfred Margul Sperber, un spectacol cu Mutter Courage, montat la Secţia germană a Teatrului de Stat din Sibiu, şi, în fine, magistralul spectacol cu Domnul Puntila şi sluga sa, Matti, pus în scenă de Lucian Giurchescu, la Teatrul Muncitoresc CFR Giuleşti, care, după mărturia regizorului, aşa cum este ea înregistrată într-una din­tre ediţiile de colecţie ale emisiunii Oameni, destine, istorie a Europei Libere, a benefi­ciat de însăşi binecuvântarea entuziastă a Helenei Weiggel. Desigur, am citit marea majoritate a textelor scrise de Brecht, mai exact ceea ce s-a publicat din creaţia lui cu traducere în limba română. Am văzut şi aproape tot ceea ce a fost reprezentat din pie­sele lui pe scenele din România în ultimele două-trei decenii. Am urmărit şi salutat, adesea chiar împotriva opiniei generale, spectacolele în cheie brechtiană care au repre­zentat scenic, de pildă, chiar și una dintre cele mai controversate piese shakespeariene. E vorba despre Măsură pentru măsură, montată de Matthiass Langhoff în anul 2010, unde altundeva decât pe scena magică a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Adică exact acolo unde acum, în deschiderea celei de-a XVIII-a ediţii a Festivalului Uniunii Teatrelor Europene, regizorul Armin Petraş şi consistenţa, omogena şi atent de performanta lui echipă (scenografia: Olaf Altmann; costumele: Cinzia Fossati; dramatur­gia: Schmitz Katrin; coregrafia: Denis Koone Kuhnert; aranjament muzical: Thomas Kürstener, Sebastian Vogel; light design: Norman Plathe-Narr; conducerea muzi­cală: Katalin Incze G.), precum şi excepţionala trupă a instituţiei-gazdă au pus în scenă Mutter Courage şi copiii ei, o coproducţie a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca şi a Staatsschauspiel Dresden. Brecht a scris Mutter Courage şi copiii ei, piesă cunoscută şi sub titlul Anna Fierling şi copiii ei, în fatidicul an 1939. An în care războiul devenise deja o certitudine, an în care Hitler invada Polonia cu complicitate sovietică. Inspirată de I Biblio ii., i .li M­­ IC

Next