Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-09-26 / nr. 76
294 Groziloru de astăzi încă posede întăia recerință pentru a se ami înpruruiască îngrijirea porții în privința notei vieneze. După psiune, adecă credința în aceeea. Elu domnește, ca și căndu i suri ai făcutu o descoperire supranaturale, cum că elu și casa a domni peste Franția ani, ci vecuri întregi. Fiecare zi ulterniului seu se deosebește prin vreo faptă, care trăindu mai multe generațiuni, va păstra a lui suvenire la poporu. Parisulu celu vechiu astăzi se preface într'unu Parisu nou, Franția cea vechiă primește în toată ziua căte o impresiune din timpulu celu nou, care va percluta. Drumuri, căli ferecate, porturi sau schele, clădiri de monumente se facu în toată ziua cu o energiă demnă de admirațiune. Așezăminte, care prindu rădăcine adânci, și eserceză o înfluință puternică asupra viieței economice a națiunei franțuzești, vedemu, că să rădică în tote părțile. Decă Napoleone al treile, împeratulu franțoziloru de astăzi va fi încetatu odată de a domni, atunci, chiaru astăzi de s'aru întempla una ca aceea fiăcare despărțămătu alu Franției încă și peste sute de ani totu va mai pote arăta vr'unu semnu doveditoriu, că acela a domnitu căndva. Acesta este misteriulu seu taina urmăriloru dinastiei napoleonide, și în acele zace garanția pentru însemnătatea istorică a acestei vite subt toate schimbățiunile norocului. (după N. Doud.) ci Monarhia Austriacă Transilvania. sibii 26 Sep. Poșta ne sosi tocmai acuma și ne aduce următoria însemnată știre, cum că adecă Divanulu aru fi sfătuitu Sultanului să dechlare Rusului resboiu. Aceasta știre se repețește cu atătă precisiune, cătu avemu temeiu a nu ne îndoi mai multu despre adeverulu ei. Ziurnalele de Francfortu face precum se vede din izvoru oficiosu următoarea înpărtășire: „Rusia nu va deșerta Principatele danubiane, pănă căndu se va afla o corabiă franțuzescă seu englezescă la strajă naintea Bosforului. Însă noi săntemu convinși că de locu cum se va primi proiectulu vienezu de înpăciuire, și cum voru părăsi flotele aliate pusețiunea loru despăgubirei cugetă mai voru deșerta și principatele”. În priviința de acuma, de locu se susu pomenitulu ziuruale, că poate da sigurațiă, cum că Rusia va cere dela Turcia numai aceea, ce aceasta poate înplini ușoru. Să poate dară ca împeratulu Nicolau să nu ceră bani ci active și energice mesure în contra emigranțiloru, carii în Turcia află așia roditoriu pămăntu pentru năzuințele loru. Corespondintele Timesului din Parisu ne încredințează, că Franția și Anglia s'a hotărătu să dee Turciei unu ajutoriu energicu și că și aru fi făcutu de problemă ca după , avingerea greotățiloru de față să pună în lucrare unu tractatu, care să mărginească viitoriele pretensiuni ale Rusiei. Dreit-Zeitung din Berlinu, ne înpărtășește ca unu resultatu alu conferințeloru din Olomuțu, cum că între cele trei poteri nordice mari domnește cea mai bună înțelegere, și că aceste s'au înțelesu deplinu atătu în priviința causei orientali, cătu și în alte cause din afară. Către internundulu Austriei mersu de la Olomuțu unu curieru cu noue instrucțiuni, care de bună a semă sună în priviința neprimirei notei vieneze din partea sultanului. Ambasadorele turcescu din Viena, Arif Efendi a avutu în 1 Oc. e. n. o conferință cu ministrulu Austriacu Bud. Se cugetă că acesta aru fi înpărtășitu aceluia mai multe lucruri din Olomuțu. Arif Efendi să fie zisu, că pe lăngă caracterulu Sultanului celu iubitoriu de pace, mai că nu aru fi de cugetatu la bătae, și că la toată întășplarea aru preferi sultanulu a sugruma fanatismulu supușiloru sei și cu însuși ajutoriulu floteloru străine decătu acesta să'lu întrebuințeze asupra rușiloru. Austria. Viena 1 Oct c.n. O. D. Pe zice: Și înpregiurarea aceea, cum că împeratulu Nicolau nu s'a dusu la Odesa, ci la Varșovia, este unu semnu, cum că conferințele în Olomuțu au fostu împăciuitoarie, și nu voru avea nemijlocite urmări resbelice. Ce se aude acuma în cercurile diplomatice despre Olomuțu, aceea arată într'acolo, cum că Austria 'șia pusu toată influința, ca să împedece unu conflictu europeanu. Spre acestu scopu întreruptele conferințe vieneze ale ambasadoriloru se voru începe iarăși în altă formă. Austria a făcutu unu proiectu nou, ca să cesta totuși va urma unufeliu de declarațiune colectivă a celoru patru puteri, care precum se vorbește, se va întinde pănă acolo, ca din ocuparea de acuma a principateloru să nu crescă nici unu prejudiciu pe viitoriu. Precum se pare despre învoirea Franției la acesta, săntu diplomații mai securi decătu despre a Angliei, fiindcă este îndoială, că Aberdeen va remănea la cărmă. Cum că acestu planu s'a proiectatu în Olomuțu înaintea ochiloru Țarului, este negreșitu o dovadă apriată, că nice Rusiei însăși nu'i vine la socotelă, să se lapede pe ea și pe totă Europa în bătie. Rusia nu vrea, și nu mai poate a se lăsa de pretensiunea sea pentru perfecta primire a notei vieneze, însă dechlarațiunea, carea a dat'o contele Neselrode de mai dăună și zice espresa, că trupele rusești voru părăsi delocu principatele, cum va primi porta nota vieneză, și în copcetele negoțiațiuni din partea Austriei, adeverescu de nou ceea ce s'a zisu de atătea ori, că adecă Rusia bucurosu s'aru lăsa de cugetele resboiose, decă aru potea numai eși din acestu conflictu cu îndestulire. Se nu uitămu că întrarea floteloru aliate în Dardanele a fostu în Olomuțu cunoscută, fiindu încă împeratulu Nicolau acolo, fără să se fie făcutu vreo hotărâre ofensivă, pentru aceasta faptică stricare a tractateloru. Negreșitu că Rusia va ști la timpulu seu a da valoarea acestei vătămări de tractate, deocamdată se pare însă că va primi fapta neîntărâtată. Generalele franțuzescu Goian, care a representatu miliția franțuzească în Olomuțu, a fostu și de împeratulu Nicolau cu distincțiune tractatu, și a căpătatu inviațiune a petrece pe Tarulu la Varșovia spre privirea oștiriloru ce săntu adunate acolo, ce a și primitu generalele cu mare plăcere, după ce șia dobănditu mai nainte voe de la Parisu prin Telegrafu. De va succede, ca proiectulu din Olomuțu să se primească de toate poterile, atuncea totuși p te că va fi cu putință o concesiune a porții. Scrisorile din Constantinopole aducu vești pănă la 22 Sep. fără să se fie întămplatu pănă atunci vreunu escesu acolo. Totu în acestu înțelesu vorbește și corespundința austriacă. Îmtămplări de zile. Gazetele franțuzești zicu că flotele voru părăsi atătu de puținu bosforulu, ca și trupele rusești principatele, apoi adaogă „și noi vremu să avemu o garanțiă materiale pentru pace”. Heraldulu zice: Noi avemu temeiu a crede, cum că ambasadorele Angliei și alu franției au fostu înputerniciți a chiema flotele loru la Constantinopole spre securitatea poporațiunei în casa de s aru rescula poporulu. În 26 Sent. e. n. s'a ținutu în Stafari o adunare de poporu, în care miniștrii Angliei s'au învnuitu de unealtele ruseți, carii înșelă poporulu englesescu, și s'a cerutu, ca regina să facă întrebuințare de prerogativele sele și să scoată pe miniștrii, carii stau subt influința rusescă și carii au perdutu totu caracterulu și onorea. Presentănduse Lordului Palmerston diplomele unoru cetăți de cetățenu onorariu, ținu acesta mai multe cuvântări către cetățeni; într'una lăudă istețimea Lordului Clarendon, care posede aceea agerime a minții, ca să cunoscă interesele Angliei și să o ducă la cele mai doritorie resultate, numai să fie spriginitu de poporu, pe Rusetu îlu numi de acelu bărbatu, alu cărui nume va remănea la poporu în mulțumito artă aducere aminte. Se spune că unu banchieru din Viena, care are multu a face cu poarta în priviința baniloru și are între cei mai mari turci ai sei prietini aru fi căpătatu pe subt mănă o admonițiune a fi cu mare băgare de semă pentru viitoriu, și a căuta că nu poate mai în grabă să se desfacă de trebile aceste. - De aci vreu unii să deducă, că partida aru fi căștigatu supremația în Constantinopole. Din castrele dela Olomuțu se scrie unui ziaruale următoarea șire interesante: Mareșalului Niujan a fostu pe vremea castreloru bolnavu; într'o zi vine unu colonelu c. r. de chiurasiri la cuarticulu dănsului și provoacă pe elugitoriulu, ca să lu înștiin-