Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-10-07 / nr. 79
Ș6 Telegrafuluese de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe aflată la C.R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Preținsu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. d. m. c., iar pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provințiele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirulu cu slove mici. Depeșe telegrafice. Constantinopole 3 Octom. c.n. După scrisori din gazeta de Triestu Divanulu a remasu cu statorniciă pe lăngă modificațiunile notei, și unu consiliu mai înaltu alu porții a decisu, ca Omer Pașa să ceră deșertarea principateloru într'unu terminu de 15 zile. Șeic-ul-islam a declaratu că resvoiulu nu aru fi în contra religiunei. Sudiții rusești se voru subpune în eventualitate sub o scutință străină, amploiații rusești se voru pofti să părăsească Turcia. Se cugetă însă că la erumperea unui resbelu va remănea Dunărea și Marea negră steaguriloru neutrali deschise. Constantinopole 5 Octom. 10 ore dimineța. Unui curieru turcescu aduce manifestulu porții, și o scrisore, ce va îndrepta Omer Pașa către principele Gorceacof. Prochiemățiunea către poporulu turcescu va urma. Manifestulu este o justificațiune a porții, în care se repețește, ce de atătea ori s'a zisu, sore întră casulu resbelului 15 zile după primirea ei, decă nu se voru deșerta principatele. Marea neagră nu se va închide pentru strugurile rusești. Pe corăbiele rusești nu se va pune embargo (nu se voru confisca.) Amploiații rusești și consulii se voru iețe a se părăsescă 31 turcești. Flota turcescă va lua posețiunea Balcicu, comerciu, afară numai pentru s După scri e Împerăția turcească. . Reformele aceste era menite să pună fundamentulu la renașerea împerăției osmane. Pănă în minutulu de față însă încă nu s'a vezutu lucrarea cea estraordinariă, ce se așteptă cu atăta sete dela acele întocmiri, neînșelătorie, care arată, Ba din contră se rezură multe semne că acele reforme voru remănea fără de ispravă. Causa pentru care încercările aceste n'au pututu produce resultatulu ce se aștepta, o vomu afla în următoria desfășurare. Cea mai d'aprope împregiurare împedecătoriă zace în amesteculu și diversitatea poporeloru, ce întipuescu acestă împĕrățiă atătu în privința originei limbei, năravuriloru și religiunei, cătu și mai vârtosu în privința gradului de cultură și a referințeloru de dreptu, în care stau între sine aceste popoare, și care prin reformele, ce se întreprinseră pănă acum, nu se vindecară de locu. Dintre cele douăsprezece milioane locuitori, ce se află în Turcia europenă, 8 milione se ținu de religiunea greco-răsăritenă, pe lângă care se mai află și puțini catolici, protestanți, evrei, țigani ș. a. După origine patru miliune săntu turci, trei milione treci, car în țerele vasale Moldavo-Romănia, romăni, în Serbia sârbi; pe lângă aceștia se mai află în Turcia tătari, arnăuți, armeni, evrei, țigani și alți europeni de tote națiunile, carii pe lăngă limba turcescă, ce este domnitoriă, vorbescu limbele loru. În Turcia asiatică amesteculu de popire este pote și mai mare, căci acolo pe lângă unele din poporele ce le amu numeratu, se mai află: siri, curzi, arabi, persiani și alte vite caucasice. Religiunea domnitoriă în împerăția turcescă este cea Mahomedană, alu cărei capu este marele Mufti, sau căpetenia statului preoțescu. Creștinii și evreii săntu numai suferiți, și plătescu din privința și întru recunoștința aceasta o racșă de capu. Diversitatea staturiloru în poporu se află mai cu semă în Moldova-Romănia, unde boierimea face o preponderanță, fiinducă poporu cetățeanu seu clase de mijlocu între boerime și țeranu este forte puținu, apoi țeranii partea cea mai mare trăiescu în atărnare dela proprietarii boeri. Poporățiunea turcescă nu cunosc turcomani, altă boemă sau pabilitate de cătu pe cea de slujbă, a cărei influință nu este de moștenire și atărnă de la bună plăcerea sultanului. Asemenea și în Serbia nu se pomenesc boemă, nici reporteri urbariali, ci toți locuitorii formează numai o clasă de dmeni liberi. Din privințe religiose în Turcia următorii profetului precum și ceia ai vezirilor: Ibraimu-Can-Oglu și Ahmedu Chiuperli se bucură de nescari privilegie deosebite. Starea culturei și a perfecțiunei științifice în împorțita turciască se află încă pe o treptă forte apusă, deși se află așezeminte de cultură de totu soiulu. Dintre poporele Turciei săntu mai naintați grecii și armenii în cultură; pe turci încă totu ni mai reține mai multu seu mai puținu coranulu dela înaintarea în cultură. Ei de prețuitu prețuescu învățetura și pe emenii învățați, și le deschidu calea la tote dregătoriele bisericești și de statu afară de cele militari, dar cu toate aceste ei se află încă în acelu gradu alu culturei, în care îi lăsară arabii, seu pate că și dela acela mai deviață cultură ale turciloru stau în strănsă legătură cu moșeele seu cu bisericele. Cele mai multe așezăminte de mai multe scile tradiționali seu de cititu, ori că suplinescu loculu acelora. Așia de esemplu în Constantinopole și în suburbiele ei se află 1653 de scole elementari seu începătoarie, 515 colegie seu scoale mai înalte. În timpurile mai noue în urmarea reformeloru se croiseră și solie militari și de nautică, ba încă și una medicinale. Sultanulu mai trimise și cățiva tineri turci pe la deosebite căpitani europtene spre a se cultiva pe acolo de ajunsu, însă partida reacționariă știu afla mai multe pedece însemnătorie, încătu scopulu sultanului se zădărnici și tinerii trimiși se rechiămară în patriă. Ce se aghipge de cultivarea pământului, puține provincie nordice se află unde se semănă numai secară, iar în celelalte peste totu grâu, orezu și mălaiu. Cele mai multe grânațe se scotu de pe țermii mărei marmore și din Arhipelagu. În năuntrulu Turciei se lenevescu holdele cu totulu, fiinducă grăulu din pricina greutății și a scumpetei transportului nu află cumpărători de ajunsu. Apoi de îndreptarea și clădirea drumuriloru bune, de corăbierea pe apele cele mari cu vapori și de înființarea drumuriloru de feru Turcia pănă în minutulu de față a cugetatu forte puținu. Mălaiulu și orezulu este productulucelu de căpeteniă în Turcia, care dacă lu are turculu de ajunsu, este mulțumitu. În Anatolia se află păduri întregi de nuci, alu căroru productu vine pănă și în părțile nostre. Turiii cultivă în unele ceri ale împerăției forte tare maculu, din care apoi scotu opiumu seu afinulu, celu întrebuințeză prea multu la ciubucu. Tăbaculu încă este o plantă, care se cultivă în totă Turcia nu arăta pentru comerciu, cătu mai vârtosu pentru trebuința cea de tote zilele, căci turculu fără de ciubucu nu plătește nimicu. Tăbaculu seu tutunulu celu mai bunu se produce în Rumelia. tasa încă se ținu de productele, cu care se coprindu turcii cu deosebire. Cea mai bună mătasă se căștigă în cetatea Brusa, care coprinde alu doile locu după mătasa italiană. Cănepa și inulu încă se cultivă în unele părți ale monarhiei, însă nu în aceea extindere, ca să se poată esporta și în alte țere străine. Prăsirea viteloru este unu ramiu de coprindere forte însemnătoriu pentru unele popore nomadice ale Turciei. Caii turcești nau vreo precelință, vitele cornute săntu peste totu mărunte, numai vidiolii din Armenia au o mărime înspăimăntătoară. Asinii, mulți Bumbaculu și mă-