Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-11-25 / nr. 93
371 Acestu casu are locu acuma, căndu se întămplă tănguitoaria certă cu poterniculu țaru. Întorcă certulu certa acesta spre bunulu Maiestății Vostre! Însă guberniulu sărbescu nu poate lua parte la o certă, ce a eruptu între ambele poteri protectrice ale Serbiei. Elu se poate deciara numai pentru o politică, care nici pentru una dintre partitele certătoarie poate lua parte, ci păzește străniu neutralitatea. De aci urmease de sine, că guberniulu Sărbescu nu poate îngădui nici în trupa casa, ca oareșcare trupe să calce granița ținutului lui. Elu nu aru pote aceasta concede fără să va teme politica, ce i se avere de înpregiurări. Guberniulu Maiestății Voastre va cumpăni acesta, mi va trebui să recunoască, cum că guberniulu Sărbescu urmează numai porunciloru moderațiunei, și totudeuna va lucra după ele. Elu însă, ca să de politicei sele neutrali o apăsare, a ordinatu, ca toți oamenii principatului carii săntu în stare să poarte arme, să se țină pregătiți a urma chrămării guberniului loru, decă momentulu va cere acesta. Primiți Maiestatea Voastră ca totudeuna încredințarea subpunerei mele pline de stimă. Graguevațu G Noemv. 1853 Alecsandruheorghievic. Frumoasă limbă dela unu vasalu, care nu vre să'și calce detorințile sele coiau către principele Gorcea cor totu în privința aceasta, care comoda la aceea, ce elu nu va afla cuviințiosu cu datorința lui, le împărtășimu și noi întocmai: Către Sfatulu administratis al Valahiei. Mărirea Sa Împăratulu, Augustul Meu stăpân, priimind demisiea ce au dat de sinele Ospodarii Valahii și al Moldavii, a bine-voit a încredința ale lor funcții, subt a mea direcție superioară, adjutantului general, locotenentu general de Buchberg, numit în calitate de Comisar estraordinar și plenipotentu cu împuternicirile și atribuțiile trebuincoase, de a întruni în mâinile sale înalta Administrație a amândurora Prințipatelor, și a privegea, în înțelegere cu Sfaturile administrative și cu divanurile, pentru urnirea regulată a trebilor din năuntru, civile și judecătorești, pentru buna petrecere a făcutorilor și pentru trebuințele armiei Împărăteți. Tot într'o vreme, din porunca Măririi Sale împăratului, Consilierul de Stat actual Halcinschi, s'a numit viceprezident al Sfatului administrativ al Valahii. Încunoștiințând aceste dispoziții ale Împărătești Sale Măriri, am cinste a împărtăși asemenea Săratului administrativ, traduceiea aici alăturată a rescriptului, prin care Împăratul, Augustul meu stăpân, a bine-voit a mă onora cu acest prilej. Descălit) Adjutantul general al Mărirei Sale Împăratului tuturor Roșiilor. Prințul Mihail Gorceacov. Nr. 208, București 13 Noemvrie 1853. Traducția unui rescript adresat de Mărirea Sa Împăratul tuturor Roșiilor către generalul adjutant al Său, general de artilerie Prințulu Gorceacov. Dat la Țarecoe-Zelo, în 27 Octomvrie 1853. Raporturile Voastre supuind la a Nostră cunoștință că în urma declarației de răsboiu ce a făcut Rusiei Poarta Otomană, și începerii ostilităților de către Turci pe Dunăre, Ospodarii, Prinți Știrbei și Ghica manifestaseră dorința de a se lepăda din administrație a Prinținatelor Valahii și Moldaviei. Noi N'am voit să Ne împrotivim aceștii hotărâri de sine luată din partele, pe de altă parte mișcați de părinteasca îngrijire ce avem pentru paza bunei orândueli și fericirea unui pământ pus sub protecția Rusiei. Am cunoscut de trebuință de a orândui, după pilda trecutului, un gubernator special cu numire de Comisar extraordinar și plenipotent pentru amăndoă Prințipatele, care va fi subt a Voastră comandă superioară. Spre acest sfârșit alegând pe general adjutantul Nostru Budberg. Noii am poruncit să între în lucrarea funcțiilor sale în Prințipate. Cât despre îndeplinirea îndatoririlor sale, a cărora țintă prințipală este de a păzi liniștea, buna-orânduială și fericire a țării, precum și de a priveghea ca toate cererile pentru trebuințele oștirilor Noastre să se întâmpine, generalul Budberg va avea a se conforma cu instrucțiile ce i se vor da după ale Noastre porunci, și după care vi să va împărtăși copie. În cunoștiințăndu-Vă cele de mai sus zise, rude rămâne decât a dori ca noua stare a lucrurilor care se va întroduce vremelnicește în Prințipate subt a Voatră priveghere superioară, să conrăspunză cu a Noastră așteptare, și ca părinteasca îngrijire pentru binele oștirilor Noastre să fie într'o unire cu aceea ce Noi avem pentru lăcuitorii Valahii și Moldavii ce se află subt a Noastră înnaltă protecție. Despre pusețiunea Serbiei în privința Turciei și Rusiei, și despre păzirea neutralității armate din partea ei arătarămu și noi în numerii trecuți vreo căteva corespondințe interesanți. Aceste însă nu ne puseră despre ținerea Serbiei afară de totă îndoiala. Dreptu aceea, ca să vedemu apriatu ce va face Serbia împărtășimu Scrisorea principelui însuși ce a dat'o la poftirea sultanului ca să se dechlare asupra tinerei sele în certa cu Rusia. Ea sună asta: „Maiestate! La înalta scrisore a Escelenției sele Ministrului din afară alu Maiestății Vostre din 28 l. t. me aflu îndemnatu a respunde precum urmeze: Guberniulu Sărbescu a vrutu totudeuna a servi înaltei porți imtratătu, încătu îlu îngăduescu tractatele de pănă acuma, însă nici nu se va a Aceasta aru fi ce a hotărâtu Serbia să facă. Să vedemu acuma, ce a cerutu Rusia dela Serbia, căci și despre aceasta au fostu mai multe conjuncture, fără să fie pututu pănă acum a ști cineva misiunea consiliariului de legațiune Fontonu. În privința acesta înpărtășește „Drevniculu sărbescu, cu data din 14 Noem. Scrisoarea contelui Neselio de către Principele stăpănitoriu alu Serbiei, carea varsă destulă lumină și sună asia. Principele meu înștiinținduse ministeriulu împerătescu despre bolnăvirea și moartea D. Tomanschi, a aflatu de lipsă a trimite unu amploiatu de statu cu rangu mai înaltu în Sărbia, ai face de detorință inspecțiunea consulatului, și să ia notițiă despre acele treburi ale sudițiloru rusești, ce se află nesăvărșite, apoi a lua și alte mesuje pentru acelu punctu alu timpului, care nn saru vede amesuratu pentru denominarea unui consule nou. Acesta misiune timporaneă s'a încredințatu după însărcinarea împeratului consiliariului de legațiune în Viena D. de Fonton, care spre acestu sfărșitu va purcede la Belgradu, și va avea onoare a presenta acestă scrisoare Înălțimei Voastre. Elu mai are însărcinare a Ve enunta, Principele meul adănca părere de zeu, ce amu simțitu la știrea despre neîndestulirea și neodihna, ce se arată în Serbia, și ce ducu spre neînvoire între poporu și stăpănirea lui mai cu semă dela acelu timpu decănd stăpănirea urmează unui svatu, și publică fapte ce nu se potrivescu cu opiniunea publică, și pumai compromitu atătu presentulu cătu și viitoriulu țerei. Relațiuni, ce pe viniră nu de multu dela Viena din izvoare oficiose, adeverescu pe deplinu aceste faime, ele însă nici nu ascundu că atătu Înălția Voastră cătu și cea mai mare parte a amploiațiloru, carii împartu gingea administrațiunei țerei cu Duna Voastră, cunoscu acuma pericolulu aceloru momele, de care s'au lăsatu a se răpi, și că ei acuma dorescu cele trecute a le îndrepta, și a duce patria sea către unu viitoriu mai securu și mai fericitu, de cătu ce este acela, ce li s'a făgăduitu de unii mai puținu vezuți agenți, de propagandiști revoluționari, și de puținii loru atămători. Decanta, principele meuești în adeveru însuflețitu despre aceasta convingere, atunci ți se va da ocasiune a primi și dela noi unele fericitorie sfaturi. Rusia, acesta Dta ști Principele meu mai bine ca oricine, nu a cerutu nici odată dela Serbia, seu dela gubernialu jertfă, seu ori ce altu servițiu, și aceste nu le va term1 ce odată; însă noi nu putemu destulu repeți cum că împeratulu, care prin tractare, ce stau între elu și poartă, a garantisatu Sărbiei independința de statu cetățeană și alte foloase, de care ea se bucură, nu poate suferi, ca Serbia subt protecțiunea înperatului să se facă loculu adunării revoluționariloru, ce săntu goniți din alte state, și neîncetata vatră a resculării și a intrigeloru poltice,