Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)

1853-05-16 / nr. 38

38. îtelegrasulu ese de doe ori pe, ggo septemănă: Mercurea și Sămbăta.­­ Prenumierațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe afla­­tă la C.R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Sibiiu 10. d­au 4853. Prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. .. ear. N pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru probințiele; din Monarhiă pe unu anu 8. fl var pe o jumătate de anu 4. ol. șseratele șirulu se plătescu cu 4. cr­­cu slove mii­. ul Sumi Depeșe telegrafice. Administratorele episcopiei canoniculu 19 nain­tre. Feorster s'a alesu astăzi de Principe episcopu în Vra­­tislavia. Turinu 18 Maiu. Contele Marian Carail ofițeru de or­­donanță alu Ducelui de Genua s'a dusu la Parisu, ca să aștepte pe acesta din călătoria sea dela Dresda. Camera deputațiloru se ocupă cu unu proiectu de lege pentru înființarea drumuriloru în Comitatulu Nisa. Parisu 20 Maiu. Proiectulu Guberniului în privința văduvei Nai s'a luatu înderăptu. Vaporele „J Humboldu” a adusu în Ha­­vre din New-lorcu știre din 7 Maiu, că pe drumulu ferecatu între Nev-lorcu și Bostonu s'au surupatu trei vagone cu pasageri din o dălmă naltă de 60 pieitre. Praga 23 Maiu. Maiestatea Sea regele Belgiului și înăl­­țimea sea regească duca de Brabantu au sositu astăzi aicea la 7 oare 34 minute în cea mai bună sănetate, din curtea drumului ferecatu au mersu dreptu în Burgu, și au făcutu visită Maiestății Sele Îm­­perătesei, fiindu Maiestatea Sea Împeratulu Ferdinandu ceva bol­­navu, după aceea au prănzitu, și la 11 ore au pornitu către Dresda. Arțile seu măiestriele cele frumoase, tectură și anume în amfiteatre, arcuri de triumfe, balnee și monuminte, unde iși pote arăta iubirea loru de pompă și poterea de invingători ai lumei, au fotsu ei mari și neimitați, chiaru și în era, căndu se afla ei în cea mai mare flore subt Antonini, a remasu imitătorea celei grecești. Sculptorii și zugra­­vii romaniloru seu celu puținu dascalii, carii au deprinsu pe romani în sculptură și pictură, au fostu sclavii au libertinii din Atena. Atătu romanii, cătu și grecii s'au întemeeatu etatulu și artea pe sclaviă, aceștia ca să fiă stăpăniți de arte, viț­ de ea, iar­ aceia Din sim­lu creștinismului a resăritu o eră nouă, de­și trecură (Urmare) Pe căndu Alesandru celu mare se silea a străplănta ariile grecești la Egiptu, Siria, la țermii Nilului și ai Eufratelui, în Garia înflorea unu poporu subt nume de Etrusci, care de­și nu se pote mesura cu grecii în ariile liberali, totuși a desfășuratu în acele o varietate bogată de forme frumóse. Anume umiură­­tatea cu care lucra acestu poporu aliatu, în marmore, dă o do­­vadă, cum că artea lui s'a escatu din viiața'i poporale, și s'a a­­peratu și susținutu de către statu. Încă pe de o parte turbu­­rați de către poporele barbare, ce venia dela nordu, iar pe de alta strimtorați și în urmă subjugați de către romani, etruscii p'au fostu în stare a­ și aduce artea loru la perfecțiune. Problema cea istorică a Romaniloru a fostu să dărapene clă­­direa cea putredă a lumei vechi și cu spada să tragă în cămpulu celu largu brasdele, în care căzindu semânța cea bogată a vecu­­riloru trecute, din aceea să resară fructe noue, aducătorie de binecuvântare. Unde s'a pututu scoate ceva la cale prin o silință, ce nu cruța nice o ostenelă, unde s'a pututu căștiga ceva prin cal­­cularea cu sănge rece, prin agerimea minții, prin politică, tocma de aru ai și fostu acesta împreunată cu subjugare, vărsare de sănge, contoire de naționalități și religiuni, acolo arli pe ro­­mani în apa seu în elementulu loru. În asteesiu de împregiu­­rări ce mirare e­­decă romaniloru puținu le au păsatu de perfec­­ționarea arțiloru celoru frumóse? Chrămarea romanului a fostu resbelulu; scopulu lui gloria în resbelu; poesia lui folosirea de victoriă și de mărire în triumfu; priveliștea lui cea mai plăcută scena resbelului în circuri, unde gladiatorele ce se lupta, cădea și moria i cu demnitate și reverință, aplaudatu de poporulu, ce­lu privea cu multă sete. Acesta este causa, că romanii mai curăndu avură o istoriă bună, de cătu o poesiă. Poesia la ei a fostu o plan­­tă de cele, care se cocu tărziu; ea se încolăci numai pe lângă tronulu ueti­ei și cele mai bune ale sele producte n'a rostu alta, de cătu unu slabu resunetu alu poesiei greceși, dela care a imitatu atătu metrulu cătu mi prosodia. Numai în arhi­­­­în decursulu acestui timpu musele fură silite a­ și căuta re­­paosu și scutință subt spada arabiloru, cumu zice Herderu, coprinde alu doile locu după cea greacă „a desfășuratu o poesiă dulce, care nainta în mesura, în care e­­ștea și influența politică a acestui poporu. Cu toate aceste­ea s'a ajunsu pănă la desfășurarea poesiei dramatice. Arhitectura ara­­biloru s'a formatu după cea bizantină, însă cu o mai mare varie­­tate în forme și cu unu­lustru mai bogatu pentru înfrumsețări. Mai alesu în Spania remaseră monumente de a­le ei mai multe Însă spada creștiniloru și a osmaniloru a tăiatu încă de timpuriu pomulu celu verde, după a cărui cădere, ce era mai firescu, de cătu ca amorțirea cea de ernă să se estindă mai curându peste teritoriulu arțiloru și alu șiințeloru, de cătu peste viiața cea politică. Sângură poesia a mai aflatu o patriă favoritur­ă în Per­­sia, încă înainte de Mohamedu, unde poeții pănă în zioa de a­­poi și evreiloru­sei, Profetulu Mohamedu le a amenințatu, cum că zugravii și scobitorii în petră voru avea a da semă în lumea vi­­itoriă de fiecare sufletu, ce s'a zugrăvitu în astă lume, cumu n'are nice ideă: cămpulu acestuia îlu suplinește de păpuși, de care au datină a produce cadinele din ha­­reșu la zile șari Sultanului, cu lupte de întrecere și alte duceri de râsu. prin Împerăția grecească în r3­­sea cădere nu face asta, de căzu să țină și să păstreză tesaurii poesiei clasice, ce'i remăseseră din vechime, ca să potă fi productivă, trebue seu să se simtă căutată de unu trecutu gloriosu, bogatu de evineminte, care să de­­prindă a loru înd­urință și asupra timpului de față, seu se ținte în inimă o credință viă înt'unu viitoriu eclatante, și credința aceea st'și aibă fundamentulu seu în colțulu celu înfloritu din cămpulu unei noue vieți a poporului. Împĕrăția bizantină nu se putea bucura nici de una nici de alta din aceste doe­re cerințe, mirosulu de putrezire ce provenia dela o curte demoralisată, ori cătu să încerca acesta a­lu înăduși prin unu lucru și o splendare afectată, poesia trebuea să se înnece­mi în nădușă cu totulu. Ee și căndu străbătea pintre certele teologiloru creștini, nu pote produce altu ceva, decătu numai umbre de viață, numai imitări slabe de modelele străvechiloru greci. 1.­­loru, veacuri, vecuri, mediă pănă căndu lumea cea nouă creștină să a înghișu turciloru calea de totu, formă vârtoasă, cheiu de flori, duse , alvnele loru, tru arii și ființe. stăzi se tracteză cu multă reverință, coranulu Poesia. Sculptura poată îmbrăca p Despre teatru tur­­și pănă căndu apele cele sălbatice, retrăgân­­să lase a se zări unu pământu solidu pen­­o pasere pestriță. Limba arabică, care după În sculptură și pictură întocma cum închisese­re se pote ocupa talentulu zugravului la turci. Unu bu­­o flore, atăta este totu, cu ca­­cu căte 0 co­­În

Next