Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)

1853-07-22 / nr. 57

Ș6 Telegrafulu ese de doe ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei, pe afla­­tă la C.R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. go Prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c., iar pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru proviniiele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. cl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. și rulu cu slove mici.­ ­ pl . Depeșe telegrafice. copenhaga 25 Iul e.n. Holera domnește aici într'unu ăt. sfășietoriu de inimă. Pi­pondonu 26 Puliu. Insurgenția chinezescă naintează Nanchingu este în măna insurgențiloru și Amaiu se va ocupa de ei. Parisu 27 lul. Constituționalulu încredințiază a și, cum că cabinetulu împerătescu rusescu nu este aplecatu a primi pro­­iectulu de întrevenire alu poteriloru apusene. Elu preferează să se înțelegă deadreptulu cu poarta.­­ Din altă parte se zice că mai mulți din ambasadorii din Constantinopole au căpetatu depeșe pen­­tru pace favorabile. Parisu­l4 lul. Timesulu de astăzi nu pre are crezămăntu către resultatele negoțiațiuniloru de acuma, elu se teme de unu resbelu universale decă rusulu nu va deșerta principatele. După ștrile ce au sositu din Marsilia din 27 Val aru fi venitu acolo cu vaporele „Caradoc” care a părăsitu Besica bai în 21, știrea despre sevărșita înpăd­uire în Constantinopole. Turinu 27 Iul. „Parlamento” înștiințeză, că mulți dintre refugiați mai cu semă unguri și italieni s'au înbarcatu la Marsilia pentru Constantinopole. Parisu 28 Iuliu. Faimele despre pace se ținu. Sicle a adusu știrea falsă cum că Anglia aru cere să între în Dardanele. Din Damascu se înștiințează cu data din 26 Iul. Fanatismulu turciloru crește aici și în Alepo. Gubernatorele a chiămatu pre cei mai însemnați dintre turci și creștini ca să'i provoce a trăi în liniște. Gubernatorele din Alepo a primit 30 de fanatici. Starea Creștiniloru în Turcia. f­iindu cu gazetele părtinitoarie Turciloru foarte adese ori zitu și întărescu, cum că creștinii de căndu cu concesiunile Sultanului de mai nainte și ale celui de acum se bucură de o deplină scutire și siguranță în Turcia, și că strigarea după garantisare drepturiloru loru aru fi numai productulu unei facțiuni, care gonește nișe scopuri politice ascunse, dreptu aceea nu va fi fără de cale a împărtăși căteva date eșite la lumină prin cercetări oficiose, despre nește fapte care s'au întămplatu în timpurile cele mai proaspete în ținuturile turcești învecinate cu țera grecescă, și care din de­­stulu dovedescu, pănă în cătu sântu cretinii de acolo supuși la brutalitatea și varvaria Turciloru. În timpulu de față, căndu părerile sântu așia de tare împărțite pro și contra, faptele sântu celu mai siguru barometru, după care să ne îndreptămu judecata noastră. Documentele, din care scoatemu aceste date, sântu raporturile consulatului generale grecescu din Ianina către Ministrulu trebiloru din afară din Atina. Sub „­ Maiu a. c. se facu cunoscute următoarele: D. Stilodemos, Demărhu la Tiamoe, și agentele consulare din Arta a așternutu o suplică Arhepiscopului din Arta din partea a cinci creștini arestați. Aceștia sântu sudiți ai Regelui din Grecia locuitori din Tiamos și netrebniculu, în contra cărui s'au plănsu ei, este Husein Pașa, carele mai nainte a fostu comandante alu pasuriloru din Tesalia și din Epiru. În­­nainte cu căteva lune năvăli acestu omu cu o bandă armată prin pudoristi pe pămăntulu eleni cu sub pretestu, că gonește lotrii, și duse cu cine pe acei cinci creștini peste graniță. Pe doue fete­le închise în haremulu seu, după ce mai întăiu le a rușinatu. Sortea celoralalți nu o cunoscu nici eu nici rudeniile loru. O ast­­feliu de faptă purtezătoriă din o cruzime variară și sevărșită în timpulu de pace sub ochii locuitoriloru și ai consuliloru europe­­­­nești pite servi decelenției Tale și tuturoru, carii se intereseză de sortea creștiniloru în Turcia, de dovadă, că sortea loru cu ne­­mica nu s'a îmbunătățitu, pentru că varvaria Osmaniloru a remasu totu aceea. De oare­ce Pașa dela Ianina n'are nici o jurisdicț­une asupra lui Husein Pașa, carele șede în Larisa, asta nu'mi re­­măne alta, de cătu a aduce aceasta la cunoștința Bec. Teale, și prin D. Tea la cunoștința ambasadorului Maiestății Sele din Con­­stantinopole. Într'o representare a aceluiașii consule generale către Rust­m Pașa Mușiru și Guvernatore generale ale Epirului și Al­­baniei, se zice, că banda, cu care a năvălitu Husein Pașa, aru fi constatu din 700. Albanezi. Elu a jefuitu acelu locu, și a ră­­pitu cu sine 5 femei dintre care trei sântu fetițe de 11, 12 și 16 ani. Consulele generale provoacă dară pe Muși­u, ca să în­­trevină și să sloboadă pe acele nenorotite. În raportulu către ministrulu grecescu să zice mai încolo, că totu Husein Pașa aru fi prinsu aproape de Arta încă cinci­­sprezece creștini și întrega familiă a Dlui cu Ostorianu” și că pe tatălu familiei l'a și omorătu. Husein Pașa aduce de protestu alu varvarieloru­sele aceea înainte, că arestanții aru fi datu ajutoriu la nișe lotrii. Ca să se asigureze în contra urmăriloru, ce poate trage după sine fapta lui, a silitu pe înainte stătătorii mai multoru comunități, ca să se subscrie la călcăiulu unei hărtie albe, pe care apoi dănsulu va scrie, ce'i va plăce. Tatălu și muma celoru trei fete, care s'au adresatu către Arhiepiscopulu de la Arta au venitu la consulele generale de la Ianina, s au așternutu toate documentele și l'au rugatu pentru aju­­toriulu dănsului și a­lu regelui. Despre soartea celoralalți are­­stanți nu știmu nemica, de altă parte auzimu, că Husein Pașa, ca să'și căștige favorea Pașei dela Larisa, 'i aru fi oferitu în daru pe cea mai frumoasă din robele sele. De atunci au trecutu doue lune, și încă nu știmu, ce re­­sultatu a avutu între venirea Pașei dela Ianina și rechlamați­­unile ministrului elenicu în Constantinopole. Noi avemu puțină scu pici o nădejde de ajutoriu pentru ei și starea acestoru ne­­norociți precum și ceea a țerei loru va remănea totu aceea, pă­­nă ce poterile creștine nu voru da ajutoriu poternicu ca să scape de subt tirănia loru. Monarhia Austriacă Transilvania. Sibiiu 20 iuliu. Nici odată nu a evetu atențiunea Europei mai tare încordată ca acuma în causa orientale, nici odată nu au vorbitu ziurnalii de pace mai multu decătu de căndu au trecutu o­­șirile rusești Prutulu. „Pacea nu se va turbura.­­ Înperatulu Rusiei a primitu proiectele cabineteloru în păciuitoarie, elu este a plecatu spre pace” săntu știrile, ce resună în toate gazetele, și totuși oamenii au o frică mare de resbelu, totuși ei săntu mai neodihniți decătu pănă nu trecuseră oștirile rusești Prutulu și nu era atăta vorbă despre pace.­­ Starea aceasta arăta de neo­­dihnitoriă pentru toți oamenii ale căroru cugete nu se țermurescu cu zioua de măne a datu ansă la deosebite coniecture ce unu ziumnale întrunu feliu, altulu în altfeliu le tălmăcește, și fiindu că în ele săntu desvoltate astfeliu de opiniuni și conbinățiuni, ce ne­greșitu potu avea și auctorisați unea sea, așia dară nu lipsescu nici de acele glasuri, care nu pre­supunu că cubimezulu din­­ sburgu aru fi aplecatu spre pacie. 0

Next