Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)

1853-10-24 / nr. 84

On Telegrafulu ese de doe ori pe eupremănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în N.­ 84. Sibiu la espeditura foiei­­tă la C.?. pește, cu banii gata, prin scrisori francate, adresate către 39 acumu 1. Sibiiu 24. Octom. 1833. Prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7, fl. m. c.; ear pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru proviniiele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl.­­ Inseratele se plătescu cu 4. cr. și rulu cu slove mici. espeditură. pe alfa­ Depeșe telegrafice. Turinu 27 Oct. c.n. S'au denumitu 10 Senatori de statu noi. Contelui Vavur­ia venitu din mai multe cetăți adrese de mul­­țeșire. în­cepua s'au treutu iarăși refugiații Arsini, Fonsana, Pasini și Alescandrini și s'au deportatu în fortăreța Vila Franca. Parisu 29 Oct. Șirea despre întemplarea la Isad­ea, ca­­re a arătat'o consulele franțuzescu din București guberniului seu, a făptuitu ori scăderea cursuriloru. Se crede că flotila rusescă a șutitu pe Dunăre însusu. Constantinopole 17 Oct. Cursulu baniloru s'a suitu far­­te. Rubla, ce nu are mai mare prețu ca 18 piaștri, s'a urcatu la 21. Lira turcescă la 120, galbenulu simplu la 60 piastri. Parte­a 29 Oct. Îmbierea vrăzcmnă și eloru pănă la sosirea unui nou respunsu din S. Petersburgu a lucratu privițiosu asupra SJ Londonu 29 Oct. Înștiințările împărtiuitorie din Viena ani­­meze bursa.­ ­u­­ Împĕrăția rusescă. Cum a ajunsu Rusia în starea ei de astăzi, cum­­ și a întoc­­mitu ea trebele sele acasă, în ce referință se află ea cu vecinii ce speranțe și ce dorințe 'și formeză ea pe viitoriu? aceste­aru fi puntele de ve­­dere, din care voimu noi a da o scurtă descriere a acestei impe­­răței, potrivită cu îngustimea acestoru coloane, ca să nu supărămu luarea aminte a­­ postri. Istoria Rusiei se împarte în doue periode, înainte, și­­ după Petru celu șare cu , la Moscva și cu cea dela Petropole. Cu totu poporulu, asia are și celu rusescu a­cea istoriă pri­­mitivă, în care viiața spirituale se află învălită în cerculu celu întunecatu alu instincteloru firești. Abia cu Nestoru, istoriculu celu mai vechiu alu Rusiei, aflămu ceva legătură între faptele i­­storice ale acestui poporu, anii 1056-1116. În timpulu, căndu poporele umbla și ele cu corturile, a­­decă migra dintr'o țeră în alta. Apoi acesta se pare a fi trăitu între în Rusia europeană spre meză­zi se afla o semințiă slavică. Aceasta pe la mijloculu veacului alu cincile d. He. a întemeetu cetatea Chievu lâăngă Dnistru, care mai tărziu a coprinsu și Novgorodulu. Pe la a. 862 trei frați de se­­mânță veringhiană Auricu, Sineu și Truvoru se aruncară cu cetele sele asupra slaviloru și coprinzândule Novgorodulu, se făcură Aceștia săntu întemeetorii împerăției ruseți. La a. 955 a ajunsu cărma în măna Olghei, mama nevârstnicului Sve­tislavu­­pole, și esemplulu ei fu urmatu de o mulțime de slavi din a ei împerățiă. Svetislavu a portatu resboiu cu grecii dela Constan­­tinopole, însă fără de resultatu. Subt Vladimiru feciorulu lui Svetislavu Rusia ajunse a fi statulu celu mai potnite la nordu, căci ea domnia peste popoarele dela Uralu pănă la Lituania și Litlandia, sute concubine. Acesta pănă a nu se creștini, ține o neveste și optu Faima lui era mare în toate părțile. Din cele patru confesiuni religiose ce i se propuseră, ele se resolvi pe lăn­­gă religiunea greco-răsăriteană, care din acelu minutu deveni dom­­nitoriă în toată Rusia. După moartea lui împerăția se împărți între 12 fii ai sei, prin care împregiurare se dede cămpu liberu la certe săngerose Iaroslabu, unulu din feciorii acestuia a fostu unu bărbatu forte înțeleptu, care și a întorsu luarea aminte la așezarea unoru legi, mai alesu pentru cetatea Novgorodu; elu a întemeetu mai multe cetăți, s'a silitu a­lăți în tote părțile în­­vățetura și năravurile cele bune. Subt­a lui domnire a jefuiu Rusia a întra în referințe deosebite cu Europa apuseană anume prin măritișuri, căci pe una din fiicele sele o mărită după regele Norbegiei, pe alta după alți ungariei, iar­ pe a treia după rețele Franției. După acesta se împărți împerăția între cei cinci fii ai lui, carii neputânduse învoi între sine, dederă ocasiune mon­­goliloru seu tătariloru, ca săi subjuge, peste două sute de ani. În aceste zile de umilire pentru ucii se află totuși unu principe, care mai tărziu ajunse a fi vulneratu între sfinți. Acesta a fostu Alecsandru Nevschi, care de­și ș'a fostu în stare a se mesura cu mongolii, elu însă se atrii cu tăriă de ceialalți dușmani ai sei, reclădi mai multe din cetă­­țile cotropite, din care pricină se și privește ca unu regeneratoriu alu patriei sele. Rusia se scăpă de jugulu mongoliloru numai sung Vanu alu Ș adecă la a. 1462. Ipotismului, Ivanu șterse mai înteiu toată Înzestratu cu tóte mijlocele de­­umbra de libertate, ce și Novgorodulu, dintre în cătu în timpu de 50 de mii, și avea c o mai avea căteva cetăți, cum era Moscva care acesta din urmă era atătu de tare, bătue era în stare a înființa o oaste de poporățiune de patru sute mii locuitori, toate că astăzi e numai unu orășălu neînsemnătoriu. Străinii numiau pe acestu despotu Vvanu celu mare, earu supușii lui îlu numiră Ivanu tiranulu. Fiiulu seu Vasiliu lău­ împerăția către apusu, smulgându dela poloni Smolensculu. Feciorulu acestuia Ivanu alu IV, juga Siberia pe la anulu 1560. În fii sei Feodoru și Dimitriu se stinge linia bărbătescă ce s'a începutu dela Ruricu. 15 ani a remasu Rusia fără despotu, în care timpu svezii coprinseră Nov­­gorodulu, iar­ polonii Moscva. La anulu 1613 se adună boerimea și preoțimea la Moscva și'și alege de țara pe Mihailo Romanovu fiiulu mitropolitului Filaretui, ce se afla în prinsore la poloni, nepotu de soră alu lui Ivanu. În annulu 1613, 19 Aprile, își serbă Țarulu celu pou întrarea sea în Moscva, după ce cu căteva zile mai painte se decretă a se face unu actu de întărire pentru a lui alegere și pentru netermurita potere ce s'a datu în măna lui pentru elu și pentru toți urmașii sei. Acestă diplomă se subiecrise în luna lui Maiu de către boerime și deputații cetățiloru. În aceea Mihaiu se obleagă a ține și măniele particulari de a apăra religiunea pravoslavnică, tote duș­­mai nainte a le da uitărei, a nu face legi noue, nice a schimba pe cele vechi, lucrurile cele mari și însem­­nătoar­e ale judeca după lege, dar­ nu după ale­sele caprite, fără de înnvoirea consiliului imperiale nice a înștiința bătae, nice a încheia pace. Aceste sapă tocma ca trăsurele fundamentale ale unei constituțiuni din zilele nóstre, cu acea deosebire, că pune­­rea ei în lucrare trecu în altă lume, de unde pănă în ziua de astăzi încă nu se reîntoarse. Familia Romanova pănă la Petru celu mare a datu Rusiei ur­­mătorii regenți: Mihailo pănă la a. 1645; Alecsei dela 1645- 1676; Feodoru dela 1676-1682; pănă la 1689 se parândară în domniă Sofia, Ivanu și Petru, pănă la 1696 Petru și Ivanu; după aceea domni Petru singuru pănă la a. 1725. Ceritulu­celui dinteiu principe din acestă familiă stă în cumpătare, în iubirea de pace, și cu tote aceste în crearea unei armate regulate, ca o pregătire pentru viitorele cuceriri. Alu doile se deosebi prin virtutea ostășiască, bătându pe poloni și luăndule îndărăpatu Chievulu. Acesta a fostu­celu din teiu dintre țarii rusești, care a chiămatu din țere străine omeni învățați, maeștrii procopsiți, sei, ce influință deprinde ea asupra acelora, stăpâni peste ei. Aceasta s'a botezatu încă în acelu anu la Constantino- Subjutarea acesta ținu a începutu a sub-

Next