Telegraful Roman, 1854 (Anul 2, nr. 1-80)
1854-05-08 / nr. 36
u------ n lă dușmanulu seu. Unu cămpu de luptă întisu este unu lucru forte bunu căndu ambii luptaci se potrivescu la tăriă, însă e foarte rea, căndu poterile loru nu săntu deo potrivă. Să se pună numai la cale, ca flotele apusene să se poată apropie de Constantinopole, și atunci nu numai o potere va ave privilegiulu de a fi aprope de acele, ca de o pradă. Flota are însușirea de a aduce pe state aproape unulu de altulu și de a înlătura toată îndepărtarea. Deschiderea Bosforului este uniculu mijlocu de scăpare pentru Turcia, însă ce e dreptu, pentru Turcia mai multu, de cătu pentru principatele dela Dunăre. Pănă căndu marea negră remăne închisă pentru flotele apusului, principatele dela Dunăre fără ajutoriu și apărare, devinu jertfă abusuriloru Rusiei. Avându Rusia voiă a ocupa principatele dela Dunăre cu trupele sele, o poate face acesta după placa. Și cine să o poată împedeca întru aceasta? Dor' Turcia? Ea este prea slabă pentru acesta. Leu dor' moldavo-romănii? Aceștia potu numai urâ și a se plănge, ear' nu ase înprotivi. Dacă marea negră va păsa înainte a remăne închisă pentru flotele Europei, atunci principatele săntu espuse într'una la amenințări și pericule, în contra cărora nu le apără și nu le spriginește nimene. Călătorii defaimă adeseori timiditatea principiloru domnitori în principate și atărnarea loru dela ruși; însă bunule Doamne! ce să facă ei? Ajutați i, dacă voiți, ca să se împretivescă. Ma Europa numai atunci îi pote ajuta, cănd va fi mai aprope de ei. Apoi de ei numai asta se poate apropie, decă marea negră va devini liberă. Deschidăse mare negră pentru naiele de resboiu europene, facăse o astoeliu de întocmire, ca în marja aceasta să fălfăiă numai două stindarde, unulu slabu și unulu tare, scapesc totodată și Sulina la gura Dunărei de nomosulu, în care se află astăzi, și care s'a adunatu acolo natura din o deosebită bunăvoință cătră politica rusescă, deschidăse navigațiunea aci prin căteva lucruri, care pentru industria și măestria apusului săntu numai un jocu copilărescu și să se facă îngrijire, ca mnulu Dunărea să fiă scăpatu de pedrece și marea măntuită de cătușele diplomatice, și atunci se va vede, că Moldavia și Romănia de voru forma ca și pănă acum numai unulu seu doue principate pe toată întâmplarea voru da la lumină astfel cu de simțeminte, care corespundu cu neatărnarea ce li s'a datu prin tractare. Galații și Brăila pentru comerțiulu dela Dunăre încă trebue să cășige aceeași însemnătate, care o are Antwerpia la rulu Selda; și precum Englitera nu se va învoi nice odată, ca Franția să pună măna pe Antwerpia, asta nice Europa nu trebue să conceadă nici odată, ca Galații și Brăila să ajungă căndva în minele muscalului. Ajunge, că Epglitera a jertfitu Rusiei Besarabia prin pacea de la București în a. 1812, cu scopul ca aceea să poată întorce în contra franțoziloru și acea armată, care opera la Dunăre în contra turciloru. Însă să nu uitămu nici măcar pe unu minutu, cum că apusulu numai prin libertatea mărei negre poate asecura libertatea Dunărei. Dunărea nu poate fi liberă, dacă nu este și marea neagră liberă. Albusulu numai prin marea negră poate năvăli asupra dușmaniloru Dunărei. Libertatea Dunărei și neatărnarea principateloru Moldavia și Romănia săntu numai o nălucire și încă și mai puținu decătu aceasta, ele săntu pricinele de unu resboiu, la care nu poți sări cu mijloce de învingere, dacă marea negră nu se va deschide pentru flotele Europei. Înn decursulu mai departe alu articulului seu Girardenu face planuru pentru de a declara principatele dela Dunăre de unii statu nepărtinitori, însă zace în interesulu Franției, zice Girardenu, a apăra pe staturile cele mice și dacă e cu putință a întemeie de aceste încă și mai multe, de căte săntu astăzi. Staturile mice pentru poi au o milă de folose, ce nu le au cele mari. Au și acea stricăciune, că ele potu sta numai în pace și prin pace. Besbee cele mari săntu moartea loru. Încheierile de pace mai după neutrale stătătoriu subt ocrotirea Europei și prin aceea formarea staturiloru mice europene ocrotite în resăritu, a începe Anii cei 160 din urmă ce e dreptu, pentru staturile unice în deobțe au fostu toate resboiele dovedescu, cum că staturile cele mice totudeuna au trebuitu să plătiască beția, de aceea și numerulu loru dela veculu de mizlocu încoace a începutu a se înpuțina aspra de tare. Dacă resboiulu acesta nu va fi lungu, precum o dorimu cu toții din inimă, atunci nu ne îndoimu, cum că sfaturile cele mice ale resăritului voru căștiga foarte multu prin silințele cele încordătorie ale poteriloru apusene, care tocma acum se punu în lucrare spre a străpune la resăritu principiele ecuilibriului european. Europa va întări esistența loru prin tractate și mai alesu prin aceea, că va deschide Bosforulu și marea negră pentru flotele Europei. Monarhia Austriacă. Transilvania. Sibiiu /19a Maiu Maiestatea sea c. r. apostolică, cu prea 'nalta dicisiune din 5 Febr. 1854 s'a înduratu prea grațiosu a denumi pe profesorii Dr. Miler și Enricu Smidt de profesori c. r. ordinari la academia de drepturi dela Sibiiu. În 7 Maiu e. n. s'a escatu focu la Ferihaza, prin care se prefăcură în cenușă 17 case, 105 șure, 503 grajdiuri 118 șoprone, 230 gălete de bucate, 2 vaci, 8 viței, 33 capete de râmători și alte unelte agronomice și de casă. Omulu, pe care căde prepusu, că aru fi pusu focu în satulu acesta, s'a spânzuratu într'o șură în 8 ale acestei luni. În 3 Maiu căzu lemnariulu C. N. din întămplare de pe coperișulu unei case în Gherla și remase mortu. Viena Manu. Știrile ce ne sosescu dela Amu pote întrebuința cu toată Austria. Berlinu săntu într'adeveru triste, dreptatea o espresiune și mai aspră, însă noi voimu a ne esprime numai simțemântulu nostru, precugetăndu la confusiunile și turburările care se adună și amenință astăzi Borusiei, unui statu, care, zică cine ce va vrea, a propășitu în cultură, în arți și măiestrie, în cătu cu anevoiti vei afla părechiă în Germania. Cănd ai vede pe unu străinu selbaticu, că se apropie de gura unei prepastii, că umblă pe streșna unui turnu înaltu, ți s'aru înfiora inima, cu cătu mai vârtosu, cănd știi, că acelu omu, care 'lu vezi umblându așia aproape de primejdiă, este prietinulu și vecinulu teu. Și dacă prietinulu acesta aru fi unu lunaticu, care nu cunoaște pericululu, în care se află, aceasta încă aru fi unu ce mângăitoriu, însă elu este unu bărbatu cu mintea sănătoasă și întregă, care vede pericululu și cunoaște relele lui urmări, prin urmare posețiunea lui este îndoita primejdioasă. Astfeliu strigă ziurnalele germane de la Viena către germanii din Prusia, carii cu scăterea din posturu de ministru a generalului Bonin și au datu pe față, că săntu hotărâți a încerca să înduplece pe curtea de la berlinu ca să se alieză formalu cu Rusia în contra apusului și a întregei Europe. De aru ave politica rusescă în Prusia, zicu totu acele ziumuale, o pusețiune trainică, de aru da prospectu pentru unu viitoriu fericitu rezimatu pe inimele poporului și pe interesele patriei, de aru ave speranță, că statele cele mari vecine o voru lăsa în pace să'și mergă pe cărările apucate, atunci noi amu cuprindea și nu neamu lupta în contra ei. Însă din toate aceste nu este nimicu. O mică fracțiune de aristocrați se află în Prusia, care 'și a propusu a înainta în acestu statu cu ori ce prețu politica și interesele Rusiei, apoi casă unde va eși. Poterile apusene cu voia încungiură totu feliulu de trăsură, care aru semăna, că ele voru să amenințe seu să vateme pe Prusia, într'acea pregătirile cele mari, ce le facu atătu pe mare cătu și pe uscatu, dau și orbului să priceapă, că acele nu se facu numai pentru Rusia, care astăzi a ajunsu singurită, isolată de toată ceealaltă Europă în întreprinderile sele. Austria a îtinsu Prusiei măna frățește pentru o legătură, care să apere atătu interesele particulare ale acestora două state mari cătu și cele generali ale întregei Germanii, tractatulu de o alianță în feliulu acesta s'a și subscrisu. Dacă Prusia păstreză suveniri de alianțe vechi, atunci pe Austria nu o poate uita nice odată, căci în alianță cu acesta s'a luptatu în contra dușmaniloru, aceste state libertatea și esistința,carii voieu a le răpi la ambele „