Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)

1856-05-05 / nr. 35

tit GG 138 Art. 24. Maiestatea Sa Sultanul făgăduește a conclema în amăndoue provințiele de loc un Divan ad hoc, care va fi compus într'un mod, ca să representează edsact interesele tuturor cla­­selor soțietății.­­ Aceste Divanuri vor fi chiemate a pronun­ța dorințele poporului în privința organisației definitive a prin­cipatelor. O instrucție a congresului va relua relațiile comisiei cu aceste Divanuri. Art. 25. Comisia, după ce va cumpăni părerile propund­ate de amăndoe divanuri, va trimite resultatul operatului său propriu fără perdere de vreme la scaunul cel de față al conferenții. Învoirea finală cu puterea suzerană, se va întări prin o conferință încheiată la Paris între puterile încheietoare de trac­­tat, și hatișerif, care stă în conglăsuire cu dispozițiele con­­venției, va așeza definitiv organizația acestor provinții, care în viitor vor fi pusă sub­ comuna protecție a tuturor puterilor în­­cheietoare de tractat. Art. 26. Sa făcut învoin­ă în Principatur­ să constea o potere armată națională spre acel scop, ca să se susțină sigu­­ranția în lăuntru, și să se păzească aceea a graniței. Măsuri­­lor de apărare e­straordinare, care se vor vedea silite ale lua în ceînțelegere cu Înalta poartă spre respingerea ori­cărui atac străin, nu se poate pune nici o pedecă ori de ce feliu ar fi aceea. Art. 27. D­acă pacea din lentru a Principatelor ar fi ame­­nințată sau periclitată, atunci Înalta poartă se va înțelege cu puterile încheietoare de tractat despre măsurile cuviincioase, ca să se susțină rănduiala legală, sau să o restatornicească iarăși. O întrevenire armată nu poate avea loc fără învoirea făcută între poteri. Art. 28. princinetul Serbia va remănea în relațiele sale de independință către Înalta poartă, a măsurat cu harurile Îm­­părătești, care drepturile și libertățile lor, ce sănt acuma puse supt garanția tuturor puterilor învețetoare de tractat, le meeaze și hotărăsc. Zisul Principat va avea cară o alurile­ d­e independinte și națională, precum și deplina libertate a cultului, a legislației, comerțului și navigației. Art. 29. Dreptul de garnizoană al Înaltei porți, în modul cum a fost el așezat prin dispozițiele de mai nainte, sa susținut. Nici o întrevenire armată nu se poate face în Serbia fără știrea puterilor încheietoare de tractat. Arg. 30. Maiestatea Sa Împăratul tuturor rușilor și Maie­­s­ săptea Sa Sultanul rețin posesiele lor în Asia, precum ele au fost legiuite nainte de escarea resboiului, în întregimea lor. Ca să se încungiure ori care ceartă locală, se va cerceta însă trăsura graniței și de ar fi de lipsă, se va îndrepta, însă aA4na , ca de aci să nu crească nici pentru o parte vreo pagubă pen­­tru cuprinsul teritoriului. Spre acest sfărșit se va trimite de loc după restatornicirea relațielor diplomatice între curtea împărătească rusească, și înalta poartă, o comisie constătătoare din doi comisari ru­­seți, doi turcești, unul franțuzesc, și unul englezesc. Lucrul ei să fie isprăvit în timp de o opt luni de la schimbarea ratificațielor tractatului de față. Art. 31. Teritoriele ce sînt ocupate de trupele Maiestăți­­lor Sale Împăratului Austriei, Împăratului Franțozilor, re­­ținei înpreunatelor regaturi Marea Britanie și Irlandia, și a re­­gelui Sardiniei în puterea încheietelor tractaturi în Constantino­­pol în 12 Mar. 1854 între Franția, Marea Britanie și Înalta poartă, în 14 Iunie tot acelui an, între Austria și înalta poartă, speci în 15 Martie 1856 între Sardinia și Înalta poartă, se vor depărta căt se pot mai curănd după schimbarea ratificațielor tractatului de față. Termenii și mijloacele punerei la cale vor forma obiectul unei înțelegeri între Înalta ura și pogterile, a căror trupe țin ocupat teritoriul său. Art. 32. Pănă ce se vor înoi tractatele și convențiele, ce au constat între puterile purtătoare de răsboiu înainte de răs­­boiu, sau se vor suplini prin alte astfeliu de tocmeli, comerțul de importație și ecsportație, se va face după măsura dispozițielor ce stau în potere painte de răsboiu, și sudiții lor vor sta în celelalte relații pe piciorul acela, ca și acele pații ce sănt mai mult favorite. Art. 33. Convenția, ce sa încheiat în ziua aceasta între Maiestățile Sale Împăratul Franțozilor, regina împreunatelor regaturi Marea Britanie și Ibernia dintr'o parte, eară din alta între Maiestatea Sa Împăratul tuturor rușilor în privința in­­sulei Åland, este și rămăne încopoiată de tractatul de acum, și va avea tot aceea putere și valoare, ca cănd ar face o parte întregitoare a Art. 34. Tractatul de față se va ratifica, și ratifiicațiele se vor schimba la Paris în decurs de patru săptămăni, sau de va fi cu putință și mai nainte. Spre dovadă sau subscrie respectivii înputerniciți și lau prevăzut cu pecetele sale. Sa săvărșit așa la Paris în 30 Martie 1856. (L. P) Buol Șaenstein. (L. P) Hibner. (L. P) A. valevsci. (L. P) Bourcenei. (L. P) Clarendon. (L. P) Coblei. (L P) Man­­teufel. (L. P) Hațoeld. (L. P) Orlof. (L. P) Brunov. (L. P) C. Cavour. (L. P) Villamarina. (L. P) Aali. (L. P) Mehmed Gemil. Articul adițional transitoriu. Disposițiele tractatului încheiat în ziua de astăzi asupra îngustimelor mării, nu vor avea aplicație la corăbiele întrebuin­­țate de puterile purtătoare de răsboiu, spre depărtarea părților teritoriale ocupate de armatele lor, pomenitele dispoziții se vor pune însă nemijlocit după săvărșirea acestei deșertări în de­­plina putere. Sa săvărșit așa la Paris în 30 Martie 1856 subscris ca și mai sus. Noi dară văzănd și cercetănd zisul tractat și articulul adi­­țional, pătrunzitor, le am aprobat și le aprobăm în toate și fiecare disposiție, ce se cuprinde în ele și pe ele însuși le declarăm de ratificate, și plăcute, apromițănd cu cuvăntul Nostru împărătesc, că le vom îndeplini cu credință, în a căror cre­­dință și tărie am subscris instrumentul present al ratificației Noastre cu măna Noastră și am poruncit, să se întărească cu peceata noastră cea mare. Sau dat în Cetatea Noastră de căpetenie Viena - Aprtilie 1856, al Stăpănirei noastre al optălea. Franțisc Iosif. L. P. Comitele Buch-Lauenstein. La porunca proprie a c. r. și Apostolice Maiestăți! Otto Baron de Maiseburg n. r.­ ­in Monarhia Austriacă. f­n Transilvania. 7 sibiiu 3 Citu. O scenă înfiorătoare pusă astăzi în miș­­care populația acestui oraș. Înainte de aceasta cu vreo trei săptămâni se răspândise vestea, că c. r. Pretură a Sibiiului, în rulul din Arpaș Nicolae Țigănuș și a Soției sale Eva, au osândit la moarte pre țiganul Iosie N. din Cărțișoara, carele și mai painte pentru faptele lui cele rele și fără de lege au petrecut 10 ani în închisoare la Ghierla și 67 în îngisoarea Sibiiului, eară în vara anului trecut împreună cu alți doi consuți în noap­­tea din 4 spre 5 August săvârși omorul cel înfricoșat al po­­menitelor persoane. Sentința după înțelesul legilor din dregă­­torie așternândusă Principelui Țerii și întărinduse, s'au lăsat a se pune în lucrare după sunetul legilor. Drept aceea sau hotărât, ca această sentință întărită de cătră Maiestatea Sa c. r. Apo­­stolică, să se ducă în îndeplinire în ziua de astăzi la 8 oare dimineața. După 6 oare se grăbia poporul din toate părțile cătră locul închisorii, unde se afla osânditul, pe la 7 oare fiind ulița aceea îndesuită de oameni, veni și miliția orânduită pentru escor­­­­­­tare, trei trăsuri se opriră dinaintea porții, spre a primi pre urma cercetărilor și descoperirilor făcute despre omorârea sau­ ropânditul și pre celelalte persoane, care din dregătorie era

Next