Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)
1856-09-19 / nr. 74
------------ 294 să se facă pentru alții, ocupațiile lor, ca învățători nemijlociți ai poporului, ca prieteni nedespărțiți pe drumul vieții lui și ca cei ce au cheile conștiinței omeneși, au totodată și cea mai mare influință spre a lu mișca la facerea de bine. N'avem cea mai mică îndoială, că poporului nostru luminatu fiind assupra importanței acestui institutu și arrătânduise, că chiar fii, nepoții și strănepoții lui pot fi norociți, ca să se împărtășească din stipendiile acestii fundații, va contribui fiecare după puterea sa. Credemu că cu cât DD. Protopopi și Preoți, pe lângă povețele îndemnătoare ce vor da, vor merge și cu pilda înainte, cu atât și poporulu va cunoște mai bine însemnătate lucrului și nu va cruța vreo câțiva creițari pentru unu scann atât de înaltu. Așteptămu dar mult dela interesulu acel calciu, cu care sfințiile lor vor îmbrățișa acest lucru, singurulu mijlocu de a dobândi oameni învățați desăvârșitu, de la cari apoi să se întindă lumina adevărului asupra poporului, ca să cunoască ce are de a face pentru mântuirea sa trupească și sufletească. Dar glasul cel mai pătrunzătoriu îlu ridicămu cătră intertțința noastră. Dumneavoastră, Domnilor, cari sânteți astăzi floarea poporului și representanții intereselor lui celor mai scumpe, cunoașteți mai bine decât să vă mai spun cineva scopulu acestui institutu. Ca unii, carii știți să prețuiți știința și cunoașteți greutățile, cu care se câștigă, aduceți vă aminte de amarulu ce l'ați gustat în lunga carieră, ce ați făcut prin școale, și cugetați ce facere de cipe ar fi fost aceea, când v'ați fi putut ajutora cu stipendii. Daca n'ați fost norociți ca pe vremea, când v'ați făcut studiile să fie vreo fundație, din care să vă ajutați la lipsele, ce ați suferitu sau la alte scopuri mai înalte, ce ați avutu, nu lăsați să treacă prilejulu de a contribui, ca încai Din lefile, ce trageți în posturile ce din veniturile ce v'ați căștigat prin lumina ideilor și cunoștințelor, ce ați strânsu din scoale, rupeți o mică părticică și jertfiție cu plăcere pentru prosperarea acestui institutu al nostru. Prin această facere de bine veți șterge lacrămile multor tineri cu capacități și silință însă nenorociți, veți mântui din bie m multe talente, care vor putea face odată fericirea și onoara poporului nostru, ști vă veți face obiecte de laudă înaintea Pe lângă liniștea și odihna conștiinței Dumneavoastre, că vați făcut o datorie plăcută lui Dumnezeu și lăudată de oameni veți culege mulțămirea poporului din al căinteliginței altor popoare. ruia sânii au eșit și pentru a căruia fericire lucrau cu atâta iubire și zelu. Sibiiu 19 Septemvrie. Precum se știe puterile apusene adecă Anglia și Franția, încă cu vre o căteva săptămâni înainte de aceasta, au poftit pe stăpănirea din Neapol, ca să facă oareșcari concesii supușilor săi celor cu totul apăsați. În urma acestia sau schimbat mai multe note între pomenitele puteri și stăpănirea Neapolului, fără însă de a se fi putut ajunge scopul dorit. Puterile apusene statornice în propusul lor s'au hotărăt a da stăpânirei Neapolului un ultimat, care însă să fie însoțit de o putere înarmată, spre care sfârșit a și trimis flotele lor în apele Neapolului. Despre acest pas al despomenitelor puteri cetim în „Gazeta Austriacă” următoarele: Ultimatul puterilor apusene îndreptat către Regele din Neapol și însoțit de o putere înarmată, contrazice, din punctul de vedere al dreptului tocmai acelui prințip, care la ultimatul făcut Rusiei din partea acelorași puteri a slujit de ținăsură. Ultimatul îndreptat către Rusia a fost bazat pe independința și autonomia statelor suverane. Încercarea Rusiei de a se amesteca în trebile cele din lăuntru ale Turciei s'a privit, ca o călcare a dreptului popoarelor, ca o vătămare a relațiilor internaționale. Ponderositatea, ce a dat Rusia pretențiilor sale prin punerea în mișcare a unei puteri înarmate, s'a privit, ca un cal de resboiu și într'adevăr a și avut de urmare resboiul. Abia a trecut vre o căteva luni dela biruința dreptului popoarelor, și iată tocmai aceia, carii s'a resboit pentru acest drept, se văd a se abate dela dânsul. Deacă s'a aplicat acel prințip al dreptului popoarelor la Turcia, carea numai prin tractatul din Paris s'a supus subt drentul politic al Europei, cu cât mai vărtos se cuvine, ca Neapolul, care din vechime a fost încorporat în legătura staturilor Europei, să fie apărat tocmai de dreptul acesta. Ultimatul îndreptat către stăpânirea din Neapol și trimiterea flotelor se poate dară privi numai, ca o demonstrație pbrească, că adecă buna înțelegere între Anglia și Franția n'ar fi tocmai așa sguduită, precum se socotea mai în zilele trecute. Se poate doară că toate acestea'au altceva de scop, decât a dobândi o satisfacție pentru tonul cel vătămătoriu, ce s'a observat din partea stăpânirei Neapolitane la compunerea respunsului făcut puterilor apusene. Această intenție se și poate ajunge, pentru că e cu neputință, ca Neapolul pentru o stilizare greșită să lase a deveni lucrul la un conflict serios. Pretențiile făcute Stăpânirei din Neapol se pot numai discuta oară nu a se impune. Deacă însă s'ar întâmpla ca stăpânirea din Neapol să se silească din afară pentru a face oarecari concesii și schimbări din lăuntru, atunci dreptul suveranității e delăturat și Europa ar deveni într'o eră nouă, în care arbitriul ar substitui dreptul. Aceasta ar fi era unei nesigurități vecinice, în care toate statuturile față unul cătră altul ar trebui să se afle în neîncetată neodihnă mi totdeauna înarmate. Întămplări de zi. ” Din Viena se scrie din 22 Sep. că Maiest. La Împăratul în călătoria ce o va face în Ungaria va fi însoțit de Ecselenția Sa D. General Adjutantul F. M. L. Graful Grime și de F. M. L. Principele Lihtenstain. Afară de aceștia se vor mai afla în prea înalta suită o mulțime de adjutanți și de ofițeri stabili. ”Un Corespondinte al „Gazetei Austriace” scrie din 25 Sep. e. n. despre sosirea Maiestății Sale Împăratului în Pesta următoarele: În minutul acesta încep a bubui tunurile de pe bastioanele fortăreții Buda și de pe dealul așa numit Bloc; clopotele ambelor orașe resună peste mii și mii de oameni, ce se află adunați pe ambele maluri ale Dunărei, spre a întimpina sa Casele din Pesta sirea Maiestății Sale cu chiote de bucurie. și Buda sunt pompos înfrumsețate cu stindarde, covoare, cununi și flori; ferestrile sânt pline cu femei și fetițe, a cărora fețe toate lucesc de bucurie, chiar și acoperișurile sânt presărate cu oameni. În Buda sânt înșiruite în rândul cel mai frumos țelturile ambelor orașe cu steagurile lor, tinerimea scolastică și toate notabilitățile; la locul desbarcării sânt orănduite spre a primi pre Maiestatea Sa cele mai înalte notabilități, eară Auctoritățile civile și militare se află toate în cetate și așteaptă pe Maiestatea Sa înaintea palatului împărătesc, spre a depune acolo omagiurile sale înaintea domnitoriului. Foarte maiestos plutea pe undele Dunării în jos vaporul împărătesc. Maiestatea Sa înconjurat de prea înalta suită se afla pe podul corabiei. La cele mai dintâi case ale orașelor surori începură strigările de „Egen,” și petrecură pe Maiestatea Sa pănă la locul desbarcării. Musica întonă imnul popular, Maiestatea Sa e și la țermare, acuma însă începură strigările a re suna și mai puternic și petrecură pe preaiubitul domnitoriu pănă la castel. Principatele de la Dunăre. Secretariatul de Stat a Moldaviei. Redacției foilor oficiale. Comunicândusă Redacției copie de pe Oficiul Es. Sale Caimacamului, adresat Sfatului Administrativ, sub No. 16 precum și de pe partea depeșei alăturate pe lăngă el, a Es. S. Fuad Pașa, pentru suspendarea legiuirei actuale a Presei. Se invită Redacția a se publica prin cele întăi numere a foilor sale, cu adăogire, că restatornic indusă censura după dispozițiile Domnescului Ofie din anul 1848, sub No. 93, publicat prin Buletinul No. 90. Secretariatul de Stat spre înlesnire au propus Es. Sale Caimacamului, a se însărcina D-Voru Costachi Negruțți și Post. G. Asaci cu asemine censură, cărora li s'au și slobozit de cătră Es. La Ofisele de nominație sub No. 17 și 18. Secretar Statului A. Sturza.