Telegraful Roman, 1857 (Anul 5, nr. 1-102)

1857-01-02 / nr. 1

Telegraful ese de doe o­r septemănă: Mercurea și­­ Prenumerația se face în Si­biu la espeditura foiei, pe­ră la C. R. pește, cu bani gata, scrisori francate, adresate espeditură. Prețiul prenumerației pentru Sibiu este pe an 7. fl. m. c., car si biiu 2. Ianuarie 1837. h­g Depeșă telegrafică. pfrivitat ? Paris 9 Ianuarie. Mâne se vor astruca rămășițele­­ muntene ale Arhiepiscopului. Jurnalul Dei” în­diințează, că Ambasadorul Rersiei Feruc Can se ciutui pe 0 Impuarie în Marsilia, statei Sale Îînpărtășiri pedagoghice. Subt aceasta rubrică vom împărtăși din cănd în căndi­lele ce am observat în sfera scoalelor, așa precum nn sau înfățișat. De aceea ne vom lăsa de maniera, a lăuda tot, la ne ese înainte, ci ispitind lucrurile mai adănc, le vom arăta fără nici un vestmănt poleit, însă cu cuviincioasa cruțare. Scopul postru este dată prin aceste „împăr­tășiri” a arăta sta­­rea școalelor noastre așa precum este, cu toate defectele ei, a da povețe învățătorilor, precăt se poate într'un articol jur­­nalistic, a desbate principul confesional, care nepriceput fiind de mulți, au dat ansă la cele mai stăngete păreri ș. a. Dacă însă pe aceasta cale nu vom sămăna tot flori, ci vom căuta ș­i să desrădăcinăm și colomida, ne rugăm să nu­tim rău înțe­­leși. Boala ascunsă nu se poate vindeca, căci pacientul tăi­­nuește semnele ei. Defectele școalelor noastre nu se vor pu­­tea ridica, pănă nu le vom mărturisi în public. Medicina e a­­mară și dacă maica o dă iubitului său fiiu, ca să'l scoată din boală, cine va cuteza să zică, că ea nuși iubește pre fiiul său? Noi descoperind cele ce ne apasă în eugre învățăturei, și în­­pedecă propășirea cătră luminare, nu ne este intenția să vă­­tămăm vreo persoană, care ar fi chemată să lucre cu sfatul și cu fapta în sfera aceasta, de s'ar păta însă careva atinsă, caute să se îndrepteze, și va avea aceea dulce măngăiere; și odihnă a sufletului, cu care va putea zice: „am pus și eu o peagră sau d­e la clădirea acestei zidiri”­­. În timpurile antimarțiale școalele greco-orientale din acest Mare Principat au stat subt un național Director, de a cărui datorință sa ținut și aceea, a visita scoalele din cănd în cănd, și a relaționa despre starea lor la suprema diregătorie de scoa­­le a acestei țeri. Aceasta au de ajuns priveghiere a scoalelor, defavoritoarele legi ale țerei pentru creștinii de religia greco­­orientală și alte apăsătoare ale timpurilor celora, au ținut treaba școlară a acestei religii pe treapta cea mai de jos. Cea mai mare parte a creștinilor noștrii dabea avea idee se­­co­­lă, și copiii se învățau ici calea a legi și a semna ceva prin cantorii Bisericii. După însă ce idei și i­ simțu­rea cie­­­torilor, carii să învețe pe A ca o­torii Cănd însă din partea înaltei stăpăniri se propun cipul, cum că stăpănirea privește treaba școlară, causă comună a etatului și a Bisericii, și că ea gata a da aceasta consistorielor, și Episcopi cari i se arată aplecați a se interesa pentru o iubire și zel, și acolo, unde ei pănă acum a nu vut nici o ineluință asupra conducerii școalelor pulare, și că aci merită o deosebită băgar seamă școalele populare ale romănilor, n­ist sa D. nostru Episcop, căruia neprincioasa stare a școalelor zăcea încă de mult la inimă, suprema inspecție asupra noastre, și însercină pe parohii locali cu privegiere co D­­cale, ca locali-Directori, fară pre Protopoși cu supraui și inspecția scoalelor din protopopiate, ca inspectori­­ ai scoalelor, răndui pentru fiuște tare scoală un progo normalii, în care să se treacă munduelile­­ te ce vor invința scoalelor, și un protocol de visitație, în­­ local după săvărșita visitație a scoalei din paroh­ia , el trebue să o întreprindă barem odată întro lună,­­ N samne starea școalei, așa­­ au aflat'o, purtarea torsului, precum și observările, ce leau făcut la pribința­­­rii religiose-morale a și a ... visiteze și școalele, și spre dovada activității lor să­­ scrie sași în protocolul de visitație starea lucrului. Mai departe sau dat N­­ furrerummnțuri cărților, și sau rea arhierească, îngrijinduse tot odată pentru ar­­­­ților școlare precăt se poate de eftine. Astoeliu sau organi­sat scoalele noastre după principiile prescrise în Coneti de scoale politică pentru provențiele permane, și nu e nici îndoială, cum că organizația aceasta este în stare a ridica fi­lele noastre populare la acea culme dorită, din care elobo­­zind razele, să lumineze părăsitul nostru popor. Și deacă din­­tr'o parte cu bucurie trebue să mărturisim cum că în multe vi­­­nune, și mai sărace, sau rădicat școli,­­din care unele sănt dotația învățătorilor, pentru înființarea școalelor și Acest simț încă precăt era de frumos și credoie de toată lauda, pre atăta a avet și prințt și uni­­lateral. Preptat pre popor la rădicarea aș- numitelor­ școli naționale, vrănd ale subtrage dela ori­ce influvi,, bisericească. Neputând și că acolo, unde parohii locali și atărnătorii protoponi cuno problema sa, ca îngrijitori și înaintători de cultivarea pono­rului, și pătrunși de lipsa ei, departe de toate tendențile torali și interese, contribuesc spre binele și­­ oprirea șurei poporului, și d­regătoriele politice nu se arată lele - început a înflori, din alta parte totuși nu ni ap­reurerea, cum că în deobște înaintărei învățăturei rului se pun în drum atătea petrece, încăt numai prii ce bărbătească cu puteri întrunite ale deregătorielor și bisericești cu­m se putea rudi­ și an celoralalte religii, șie sau a necunoscănd apăsarea revoluției prin cuvăntul Mare- uparte al Împăratului se arăta pu și au început pretutindinea și și la creștinii noștrii în șiru­­ei un simț mai cu vio­­căci cei mai mulți an conducătorii poporului, însemnătatea mincipului confesional, arănd au în­ însă unii ca acestia izbuti în propusele lor, sau se retraseră de a mai îndemna poporul în privința ace­ana, sau luară altă ar fi cale ascunsă, pre care se 2 a otorul ucrue­ solide) și în multe alte comune sînt în carmen,

Next