Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)
1859-06-25 / nr. 26
bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. prețiul prenumerației pentru Sibiiu este pe anl. al. 20 cr.n a ear pe o jumătate de an2. al. 10 cr. celelalte părți ale Transilvaniei Telegrapul ese odată pe septemănă: Joia. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei, pe aseară la C. R. poște, cu subpuză iunie 1850. șir pentru provinciele din Monarhină pe un an 5. % 25 cr. em pe cjude anu 3. al. 6 cr. Penvic. și peri străine f Jape anu v. a. Inseratele se pletescu pentru tăiea oră cu 7. pr. șirul cu litere mici, pentru a doua ză cu 37. cr. și pentru a treia repetire cu 37 cr. v. a. luulu Np. Nu 70. Monarhia Austriană. 824 mine, pănt căni pe cămpul bătăie dezvoltă eclenele cele mai săngeroase, orizonul politic încă tot mai tare so fiintece; prmii, din toate că nu putemș observa păpă astăzi, aflăm arăta, că situațiunea eră în ajunul unorurrășurări noue. Sănt vreo doue trei semtămăni de căni se vestisă, că armata Prusiană au primit vorbă de a se pune în mișcare, și astăzi auzim că să și trimitu corpuri de observațiune la Reni, acum deocamdată se crede totuși, că mișcarea aceasta e numai defensivă. Carii vor fi tendințele Prusiei, încă nici pănă astăzi nu se prea poate înpălege. O depeșă din Viena din Iulie, ne aducănd vestea cum că Regele e gata ași da dimisiunea, mai adaogă apoi, cum că speranțele Prusiei de a ence pași activi se dovedescu de amăjitoare. Întroceea Franția de altă parte riscă toate petrile și își organisă trupe noue de a trimite la Renn, nemaizăinuind nimic, cumică ea astăzi vrea să se iee la luptă și cu Prusia, și avea prin urmare și cu Germania întreagă. Monitorul, care producea mai dăunăzi pentru Germania atătea preisiuni frumoase, astăzi mai alesu dela lupta dela un încoace, nu mai vrea să știe nișica despre acelea, pănă cănd Contele Valevsci, pomnește cu amenințări pe Prusia în fața lumei, iar Franțosii înceru a visa despre ocuparea provințiilor dela Reni. Cabinetul englesy ce e drept vorbește multe despre pace, dar pănă astăzi nu se arată încă nici o urmă de pace. Rusia, după datina politicei sale tace, dar cine nu știe însă că tăcerea Rusiei în politică, nu e mai puțin decăt o activitate necurmată. Lumea vrea să atribue chiar și călătoriilor Marelui Principe ce le făcu de curănd prin orient, tot numai scopuri politice. Din cămpul răsboiului. În Nrukr, pomenirăm despre lovirea cees lin '?,, Lunie, care fu una dintre luptele cele mai mari și mai înfricoșate ale Europei, fără a fi pututo descrie mai pre largu. Ziua aceasta, au fostu una dintre zilele cele atăt de săngerose, atăt de amară și înfiorătoare, încăt suflet de om n'ar fi cutezat a crede, că în mezul secolului al 19-a va să mai lumineze soarele încă preste o asemenea zi. Oștirile cele forte numeroase concentrate pe malurile Minciului, se loviră în, Iun atăt de înfricoșat, încăt trăbue să înturnăm mult paginile Istoriei, ca să dăm preste o asemenea lovire, în care în una și aceași ziastoeliu să fie scăzut numerul celor vii, cu zecile de mii. Nrul celor morți și căzuți, vine la cunoștința publică numai forte lărim, și aceasta din causa, căci zace la mijloc o greutate forte mare a potea raporta o consemnare demnă de crezut așea cu graba din o lovire ca aceea, unde se luptă doară poteri mari, unde două armate și încă precuși dovedește decurgerea luptelor, cele mai răsboiase și mai iuți, numerăndu clește care pănă la 300.000 de omeni ce se lupgară cu o resistință, și așea zicăndu cu o desperațiune pe cei auzită de dimineața pănă seara; „văndu poară pe aceea dela Linsco care sevârșinduse în ap. 1813 în 1619 Octom, prin învingerea lui Napoleon bonabarte, au fost hotărât atunci sortea Europei. Doar ce e mai mult, lovirea aceasta de au și bosta foarte săngerosă și înpreunată pentru ambele părți cu perderi forte mari, ea nu e totuși otărâtoare, după cum o despriu jurnalele Vienese; poterile Austriei nu se storcu așea curăndu, și fratele eroilor soldați pustriaci p'au smbit încă pice astăzi pentru de a mai putea da oină cu inimicul. Gaveta ofiițială Vieneză, aduce din Verona la 26-a lun. următoarele șiruri: „Oștirea nostră, vile în 29-a au pășit iarăși defensivi, și au început a ocuna o posițiune tare preste Mincio, pe care în ziua următoare ai poserii au vrut a o aduce la o perfecțiune ca aceea, încăt în 28 iunie amu devenit apoi în stare de a primi lovirea, ba chiar și de a o întepe. Cuartirul General al Maestații Sale se era transpusa în Valegio. Dușmanul însă, cere , era apucat a se încunoștința despre lipiurile noastre înnainte de vreme, preveninde desvoltarea noastră, în 24-a dimineața ne atacă șirurile. Preste puțin, și de ambele duru pe și o mulțime mare la lovire, și lupta se face generală, am fostu așezați în modul următoriu: aripa cea dreaptă era așezată la Peșchiera supta Generalul Benedec; mijlocul sau comandat Generalul de cavalerie Contele Șlic, aripa stăngă o forma arsau luptat și aripa stăngă, care silit au stat față cu franțoșii pănă la sfărșitul luptei. Mijlocul întraceea după o luptă cerbicoasă de mai multe ore, au fost a se retrage dinnaintea poterei ceilor noastre însă durere, nu o mai poturăm suplini după cum se cerea, fiindcă disposițiunile noastre precum țam fost scrisu, înscă nu erau desevârșite. În împregiurările acestea cătră seară căută a se da poruncă de o retragere generală. Maestatea Sa, sau aflat lângă Carriano în focul cel mai mare de tunuri. Îndrăznela cea personală și netemerea cea nitoriului nostru, cu sănge rece, a Stăpăau causat o uimire generală, și au mărit entusiasmul bravelor noastre oștiri. Abia numai după ce sau apropiat dușmanul foarte la rugările cele urgente ale Generalilor, părăsi Majotatea Sa posițiunea mea periculoasă, în care se afla. Perderea după cum se vede e mare de ambele părți. Se zice vă artileria noastră cu deosebire, au cauzat prin focul seu cel bine nimerit, foarte mare stricare inimicului. Datele cele exacte despre numerul morților și răniților după raportele comandanților se pregătescu acuma în ciartirul funerar, și în timpul cel mai scurt se vor trimite la Viena. Pănă acuma se știe numai agăta, cum că tră oforurii de stab jeliș moartea la trei Colopeți, întră carii se află și Principele Windistreip. Trei generali sau rănit.” Cum că poterile aliate sau pregătit de de adunăndu din toate părțile și cel mimic ajutoriu, se înțălege de sine. În Milano, delaă un ostașu franțusescu, afară de cei răpiți,ților la lovirea priviegităsore aui de 15,000. Dingră franțrei sau dietinsu astădată că freții și tu deosebire vănătorii Africani. Un corespondinte al gazetei destine, doecrie lunga delegiurir, în cipul următoriei „"a 23 va,n. rărute de amezi, plecrră trupele noastre din taberile cele mari așezate după Mintio, spre a ocupa unele rostituți corespunzătoare. Dincolo de Mincio, mnei din armata noastră în 5 oarene și țară ca aceea, unde din causa spionării ce e eiăt de estipsă, nu e cu putință a se face mișcările în secret. Cătră jumetatele timpinare Franco-sarzii, lovinduse laolaltă cu trupele noastre. La aripa dreapgă, corpul al 7 și 8, dădu prește armata sardă, carea venia de cătră Desentano, iar aripa stăngă întimpină pe franțoși, carii se erau retrasu de la Castiglione cătră Soleeripo un mit nemțescu. În locul acesta se afla inima armatei franțese, și numai de căt se și începu focul din tunuri, de ambe părțile. Din depărtare se părea lupta acesta a fi un momentu cu care numai era altul asemenea. Pușcătură preste pușcătură străbătea atmosfera, și fumul cel alb al tunurilor făcuse a nu se mai putea vedea nimica. Acum înceată murmurul tunurilor, și începu părăitul puștilor, care devenea din ce în ce tot mai tare, pănă ce deveni treaba la năvală! De patru ori respinsese bravii noștrii soldați îndărăpt pe franțoși, carii își erau concetrat în punctul acesta puterea întreaga. Năvala ce se făcu a cincea oră însă fuse bătută îndărănt, și franțoșii carii se aflau întrun număr mai mare, străbătute înnainte. Asgheliu trupele noastre apoi ca nu cumva să se despartă în două părți, căutară a se trage îndărăpt, și prin aceasta apoi sau șiotărât pe isbutirea lovirei de astăzi. Fiindcă armata dușmană sau aruncat înnainte de vreme asupra corpurilor nostre, avea concentrarea și începerea operațiunilor deodată, au fost fără deputință. Tot sunt același timp însă armata Piemontesă la aripa dreaptă, fuse respinsă și bătută în durere numai că trupele noastre în urma încăt, după observațiunea cam vreo 12 oare, pe parghea noastră. Generalul toată oștirea piemontesă, painte cu succes bun, precumpănitoare necurmat trupe noue la luptă. Istoria tare, abia mai ce pomenește omata Generalului Con. Wimpfen, o oa ca jumpilele asemenea luptă, Lupta au țânut Scaderea șirurifață Normai și noroiul se vedea a se pleca Întocmai cu asemenea noroc a dușmanului, care grimetea tot Benedeo, cu care sta au fost răsbătut în aceasta, 20 Iunie încoace, n'au mai rămasu nici ci Popolepgo. În 24-a din puse corpurile de armată în șar este Mincio pe patru locuri. Spre nenorocire însă, țânugeu Perderea aliatre ... ip