Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-01-07 / nr. 1
1ra 2 confora alergăndu la altul străinu. Școalele noastre poporale încă sau îmulțitu, și laudă lui Dumnezeu, numerul acelora au crescutu în zece ani de zile întro proporțiune tare frumoasă. Să înțălege de sine că privindu starea loru, mai e încă foarte multu de doritu, daru apoi bune, slabe, cum săntu, pe pare bine astă dată și de atăta. Se mai înțciinț în deceniul acesta și alte institute binefăcătoare, așea fondul reuniunei fămeiloru din Brașovu, pentru orfelinele romăne, care așezămăntu se îmbucură astăzi de un capitalu frumosu, și din care sau împărțitu și pănă acuma ajutoare la mai multe orfeline, fondațiunea Franțisco-losefiană, pentru de a întinde mănă de ajutoriu, tineriloru diliginți și săraci de prela gimnașii și academii, din care și pănă acuma sau împărțitu stipendii la mai mulți tineri săraci. Durere numai, căci capitalulu în proporțiune cu numerul tineriloru săraci e tare micu, și că mai vărtosu în anii din urmă au crescut tare puțări. Sau mai înființatu și o altă fondațiune așea numită Grigoriană, care a văndu a fruptioica în o sută de ani, se va întrebuința apoi ca fond spre ajutoriul preoțiloru. Ce sporiu făcurămu oare în deceniul acesta în privința literaturei? Înnainte de ce pesmuiv în publicu cu productele noastre literare, avemu a ne escala, că deceniul trecutu, deși neau deschisu drumul cătră o cale mai înnaltă a a culturei, elu însă neau aflatu nepregătiți, și apoi și acei literați pe carii avurămu îmbrățișindu în anii aceștia cei mai mulți posturi în administrațiunile publice, nu se mai potuteocupa și cu literatura, earu publicul cetitoriu încă nu potu crește întrun modu însemnatu în timpu așea scurtu, încătu autorii să poată fi siguri de remunerarea osteneleloru loru, ba adeseori poate zice chiaru de spesele tipariului. Cu toate astea, eșire în deceniul acesta la lumină mai multe cărți bisericești și școlare, și mai puține literarie. De cele din tăiu nu ne măndrimu dacă vomu zice, că celi mai multe au eșitu din tipografia noastră diecezană de aci. Mai eșire totu în tipografia pomenită: Dreptul Canonicu de Esselenția Sa Păr. Episcop Baron de Șaguna, Gramatică romănească de Savva Popovic Bărceanu, Marcu Aureliu, trad. de M. Velceanu Par. în Docneca, Amicul și Poporul de Al. M. Marienesculu, Comentariu la patenta Imp. urbarială, de D. Pretoru I. Pușcariu, Gramatică romănească de D. Belissimus. Cele eștihe întralte tipografii pune să nu poate toate cunoscute mai de aproape. Întră acelea înse pre care le cunoaștemu, aflămu: Istoria Romăniloru din Dacia superioră de Dl. A Papiu Ilarianu, Istoria Critică despre originea romăniloru de V. Maniu. Icoana creșterei rele de Dl.A. Murășanu Geografie biblică, Viața lui C.I. Agricola și Carte de lectură romănească de D. G. Mungeanu. În Blejiu: Istorie bisericească de D. Caponicu Raț; o parte din Istoria universală de D. Profs. Rusu, Istorie biblică, Analoage literarie, Tipariu, Gramatică rom. și latină de D. Canonicu T. și alte mai multe cărți școlarie; Geografia Transilvaniei și Istorie naturală de D. Proc. S. Mihali; Dicționarele Germăno-romăne de DD. D. Dr. G. A Polizu, înavuțitu de D. Barițu; Gramatică germano romănă, și romăno-germănă de Savva Popovic Bărceanu; Baladele și Colindele culese și corese de D. Al. M. Marienescu; Biografiile celor mai vestiți romăni și romăne de D. I. Munteanu- în Oradia mare; Almanahul- Zorile Bizorei și Versunnții romăni, de rom. de lectură din Oradia mare. Muguri soțietatea de tinerimea Orădană. În Bucovina: Istorie literare tilcuire a cărțiloru noului testament, de D. Prof. vasilie Ianoviciu. În privința jurnalisticei nu ne rămăne multu de vorbitu, un sănguru jurnalu mai eși, acesta - „Telegraful Romănu, care au pășitu acumu în alu optulea anualu vieții sale, și care prelăagă împărtășirea știriloru politice, va fi și pe viitoriu un organu naționalu pentru concentrarea și consolidarea ideiloru noastre comune, conțălegere frățască, păruință cu puteri harmonice cătră scopul comunu alu înnaintărei și a fericirei noastre naționale, recomăndă acesta cetitorilorusei și pe viitoriu, și îi provoacă a conlucra din toate puterile în interesul literaturei noastre. Starea industrială luănd ani deobște în patria întreagă, o nelăma încă în leagănul seu, lăsată îndărăntul altora țări dinnafară cu zeci de ani. Poporul nostru abia acuma începe a cunoaște folosul industriei. În înaintarea industrială ocupă locul celu mai dintăiu fabrica de hârtie de la Zernești. Starea poporului nostru materială încă nu opunemu zice că saru fi îmbunătățit în acești zece ani, sau numai foarte puțini. Causa deoparte fu căci acești ani nui putemu numi prea roditori, poporul era sărăcitu de mai nainte, încătu nul ajunsese zece ani spre a se putea zmulge cu totul din starea sa cea scăpătată; relăciunile urbariale între foștii proprietari și iobați încă nu se limpezire; apoi statul încă a văndu în anii aceștia spese mari, așea și contribuirile fusere în proporțiune cu acelea. Iată aci o ochire scurtă, preste starea noastră politică, bisericească, literarie și industrială. N'ara strica a studia și mai de aproape evenimintele trecutului, căci el este școala viitoriului. Ni sau ivitu un nou anu, să pășim o dată și noi cu puteri revolte în fața viitoriului. Perseveranțe și activitate peobosită, inimă curată și voință tare numai ș'apoi ori ce viscoale ne vomu întimpina, ori ce pericle aru ascunde în sinul seu viitoriul, pe care ochiul omenescu nu le poate prevedea, nu ne vomu teme nici ne vomu tulbure, căci cu noi este Dumnezeu! Ș Papa și Congresul. (Înceere.) Însă dacă nu poate întreveni Franțin, vșea să se încredințeze aceasta Austriei! Astfeliu zicu partizanii întrevenirei străine în Italia. Noi neamu es a pusu așea dară pericleloru unui răsboiu mare, noi amu raportatu patru învingeri, amu perdut 50000 de seceri, amu cheltuitu 300 de milioane și amu zguduitu Europa din temelii, și toate acestea numai pentru acea, ca Austria îndată întrabă zi după pace, să'și înceapă stăpânirea sa pe carea o esercease în ajunul loviriloru sale! Magenta și Solverino, aru fi numai niște trovee pentru lumea de față. Soldații poștrii ș'aru fi vărsatu săngele numai chiaru pentru o glorie seacă! Eroimul franțusescu aru rămănea fără de nici un fructu! Nu, pu! politica franțusească nu cuprinde în sine asemenea contraste și slăbiciuni. Domnirea Austriei în Italia sau sfărșitu. Acesta e resultatul celu mare al espedițiunei noastre sancționatu prin pacea de la Villafranca. Prin acea, dacă Austria și pe viitoriu s'aru potea duce la Florența, Parma, Bolonia, aru trăbui să se afirme, cum că dănsa neau învinsu pre pol. Să lăsăm loialității și înțălepciunei Austriei dreptul, cum că dănsa pu ea pretinde aceasta; earu aceia carii pretindu asta în Franție pe sama aceea, uită că ce ne impunu până principiile noastre, și ce ne oprește onoarea. Principiile noastre ne demăndă a lăsa Ppalia de sine, și ai respecta suveranitatea pe care ai o amu datu îndărăptu, cu acea condițiune, de a aduce dreptul în oprire cu echilibrul europeanu. Onoarea noastră ne oprește de a privi pe Austria îndreptățită spre o întrevenire cu armele, acea ce nice nouă nu pe este concesu. Așea dată Franția nu poate întreveni spre restaurarea autorității lumești a Papei în Romania, și nu poate concede ca Austria să întrebuințeze forța spre a sili poporul, ne vrăndu nice dănsa a întrebuința forțe. Dacă însă nice Franția, nici Austria nu întrevine, care e dară brațul acela, care să readucă Romania iarăși la supunere? Doară una dintre puterile sale? Numai o singură putere am putea lua rola aceasta. Neapolul. Este oe aceasta cu putință? Regatul ambeloru Sicilii e străbătutu a dăusa de un spiritu, care numai concede pe guvern a mai face diversiuni în Abruja (o parte nordică din Regatul Napolei.) Neapolea are trebuință de întreaga sa putere, pentru de a înconjura periclele cele interne, însă dăndu o pasiune spre răsboiu, amu căuta a se espune unei revoluțiuni. Aceasta ar fi cea mai mare neînțălepciune ce saru putea începe spre dauna ordinei și a scaunului papalu. Dacă pănă acuma materialele cele aprinzătoare revoluționare, pe care le cuprinde în sine peninsula sau putut păstra, fără a se aprinde, aceasta are a se mulțumi numai portărelcei pasive a deosebiteloru nartide, a căroru lovire laolaltă aru putea produce scănteile din care aru urma apoi flacără. În contra Regelui Neapolitano, carele se luptă lăngă absolutism s'aru rădica Regele Victoru Emanoilu, apărătoriul libertății poporului. Răsboiul din năuntru aru aduce apoi toate la desbatere, și anarhia cea plină de primejdii pru o esperimentul cel mai nefericitu din urmă. Întrevenirea cea înarmată a Neapolei, dacă adeca aru oi cu putință întrevenirea, aru produce numai năcazuri. Întrevenirea aceasta însă nu e cu putință, căci iu aru fi o violare pe față a neutralității pentru toate statele stale. Îngrăndu totuși vreo armată neapolitană în statul bisericescu, atunci nimicu nu aru potea împiedeca pe armata piemontesă de a cu ocupa Parma și Toscana. O asemenea disordine nu ar fi apoi numai o răsturnare silnică a tuturorupravilorii naționale, ba ar fi totodată și o răsculare în contra jurisdicțiunei europene, care respectă noiu dreptul deosebiteloru suveranități, are datorință de a priveghia asupra ordinei comune, care atinge totdeodată foarte tare atătu securitatea europeană văzu și echilibriul europeanu. Neapolul stea dară nu poate întreveni în Bolonia, întocmai ca și Franția și Austria. Numai o singură întrevenire e legitimă și a nu avea resultatu, și aceasta e întrevenirea întregei Europe, care adunată într'un congresu să o tarască asupra tuturoru chestiuniloru care se atingu de strămutarea teritoriiloru și revisiunea tractateloru, în schimba acea, ce a făcut congresul vienezu. Congresul parisianu are toată puterea, a Europa adunată la an. 1815 în Viena, au datu Romania Panet. Europa adunată în an. 1860 în Panis, poate otărâ cu totul altmintrelea. Și nu trăbue uitatu, cum că o otărâre care aru fi în contra celoru din 1815, astăzi numai are caracterul acela, pe care lau avut mai nainte. Anul 1815 au decisu preste Romania; dacă însă an. 1860 din contră pu o mai dă pe aceasta îndărăptu Papei, așea acea se registrează simplu ca o faptă împlinită. Competința congresului așea dară nu se poate aduce la îndoială. Se zice doară că teritoriul Papei nu se poate Bariți și Munteanu, și romăno - germăni de Activitate,