Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-09-15 / nr. 37
117 bisericești de legea dreptu crredincioasă răsăriteană în Ardealu; despre creștinarea pației romăne; Omulu în starea spțială; schițe din Vieața lui Nihaiu viteazulu; două balade coporele; însemnarea tărguriloru și o leză despre tacsele de timbru. Edițiunea acestui Calendariu care în cei nouă ani de pănă acu, totudeauna ai îngrijitu a alege pentru poporulu postru romănu articuli corespunzători cerințeloru sale, crede a potea corespunde misiunei sale și în anulu acesta, și că npu va fi mai puțânu căutatu și îmbrățișatu decătu ce a fostu în anii trecuți. Onorabilulu vostru publicu, se va potea convinge și astădată din prețulu acestui Calendariu de 22 cr. val. austr.unu prețu întru adevăru mai moderatu de cătu ce saru potea pretinde, că editura tipografiei diecesa pe nici aci nu caută altă, decătu a folosi publicului romănu, conformu cu misiunea ce a avut o netă tipografie încă din capulu locului, sfăntu s'a și înființatu, și respective poporului spre care scopu Viena *., Septemvrie Din 29-lea l. t. , dela ședința a 7-a încoace, decurseră on plenare ale senatului imp. înmulțitu în toate zilele de arăndulu, afară de joi și duminecă ce trecură, și tot așea se va urma și mai încolo pănă la terminarea desbaterilor, și încheiarea senatului imperialu. Obietulu desbateriloru au fostu pertractarea mai încolo a singuraticelor bugete după raportulu comitetului de 21, de unde apoi firește se estinseră discnsiunile și mai departe. Multe vorbiri se ținură, și multe cveații se atinseră subu decurgerea astora ședințe, pe care însă precum și vorbirile senatoriloru impromăni on. publicu cetitoriu le va putea cunoasce mai de aproape din publicarea oficioasă a pertractăriloru senatului imp. la răndulu său. De aceea noi atingemu pe scurtu numai singuru discursulu, ce avu locu în ședințele din 14 și 15 e. n. între Esselenția Sa D. Episcopu Șaguna și Senatorulu ardeleanu Iacobu, pentru împărțirea politică a Ardealului, și egala îndreptățire a Romăniloru. După ce D. Senatoru Iacobu în ședința din 14 e. n. într'unu discursu lungu osăndi instituțiunile cele nouă și se descărcă asupra amploiaților din Ardealu și asupra dieteloru și banilor loru de drumu, apoi lăudă instituțiunile cele vechi, și timpurile cele bune pănă la 1848, adaose în sfărșitu, că poporăciunea Transilvaniei dorește împărțirea cea veche națională a țărei acesteea. La această debiarăciune a D. senatoru Iacobu se văzu El. Sa D. Episcopu Șaguna constrănsu a reflecta, că o astfeliu de împărțire națională veche o va putea dori numai acea parte a poporăciunei transilvane, carea se ține de cele trei națiuni, care singure numai au fostu îndreptățite pănă la an. 1848, și care toate la olaltă nu facu decătu numai a treia parte din totala poporăciune a Transilvaniei, iată ce se atinge de națiunea cea mai vechie și mai numeroasă a țărei, de națiunea romănă, aceasta nu poate să dorească o astfeliu de împărțire a Transilvaniei; și că deacă acele trei națiuni au fostu credincoase cătră tronu și patrie, apoi nici despre națiunea romănă, carea poate să producă astăzi sute de diplome nobilitare din periodulu acela chiaru, căndu ea era lipsită de toate drepturile unei națiuni, încă nu se poate zice, că ar fi fostu cândva necredincioasă tronului s'au patriei. Deci nu poate crede Es. Sa, că D. Iacobu de chia rățiunea sa aru fi făcut'o în sensulu acela, că națiunea aceasta mai număroasă încă și astăzi aru avea a se eschide dela drepturile acelea, de care voru avea a se bucura celelalte națiuni. D. Iacobu răspunse mai departe, că Dlui nu vrea nici decum a denega meritele națiunei romăne, și nici credința ei cătră tronu și patrie; că nu'au înțelesu o împărțire a Ardealului după naționalități, ci numai că nu s'au luatu nici o privință la cea veche națională; și că Dlui privește egala îndreptățire de unu principiu promisu dela Dumnezeu omenimei încă din leagănulu ei, care egalitate națională celelalte încă la începutulu anului 1848 au epunciat'o și pentru Romăni, și pentru aceea Romănii nu au avutu lipsă ca să și o răscumpere cu săngele, după cum se dechlară Es. Sa D. Episcopu Șaguna în ședința din 21 Iunie. Tocma în restimpul acesta discnsiunile se înfuțiră și vorbirile se înmulțiră, și așea D. Episcopu Șaguna nu mai luă cuvântul, dară ceru în scrisu dela D. Iacabu, în aceeași ședință, ca săi arate legea s'au condusulu dietalu din 1848, prin care să se fie enunțatu de cătră celelalte pațiuni egala îndreptățire a națiunei romăne, la care respunsă D. Iacabu, că legea aceea e scrisă pe inimile tuturoru Ardeleniloru. De aci se văzu El. Sa D. Episcopu Șaguna îndemnatu a doua zi, îndată la începutulu ședinței următoare, a descoperi întreagă urmarea aceasta senatului imperialu, ca să vadă acesta, că care parte se dechlară credincisu adevărului și stărei de față a lucruriloru. D. senatoru Iacobu luă iară cuvântul, și atinse mai multe împrejurări, a securăndu, că Romănii p'aru fi avăndu la ce să teme pentru egala îndreptățire ș. ah, care nici nu se ținu de lucru, (și pre care toate le doru vedea în. cetitori mai pre largu la răndulu său:), la care Es. S. D. Episcopu răspunse: că se mulțămește cu dechiarările cele patriotice ale D. sen. Iacabu, numai îl compătimesce că s'au abătutu așea tare dela obietulu chestionatu, adecă n'au pututu produce nici legea aceea, la carea s'au provocatu, dietalu, nici condusul. Înz zilele cele dintăiu ale săptămănei viitoare se voru discuta cele două programe, și cu acestea, se crede, că se voru încheia ședințele, veneția de josu ? Septem. 1860. Trecură doi ani scolastici, de căndu prin stăruința D-lui Pretoru Ioanne Pușcariu răsări în comuna noastră înființarea unei școli principale gr. orient. a cercului din Pretura Veneții. Aceasta școlă avându statutele sale proprii cărora măritulu D. Consiliariu școlasticu Dr. se mijloci aplacidarea înnaltului gubernu, pe baza a înnaintatu școala aceasta atătu în premai departe, salariulu cu trei învățători pentru cei doi ani s'a trasu dela 18 comune - re'mpărțitu după darea directă; dată fiindcă aceasta era atârnătoare dela multe formularități și pedece de perceptare, totu acelu Domnu Pretoru mijlocitescu Învățătorii și se tragu alte spese de recursite. Mai lipseau încăperile școlastice, Domnulu Pretoru mijloci și acestea. Arătăndu aceasta cu unanimitatea poporului întregu zidirea școalelor centrale. Astfel cu în %, al.c. cu toată solenitatea se și pusă peatra fundamentală, în care s'a așezatu unu documentu pentru această zidire, și sperămu că încă în tomna aceasta se punemu și pentru definirea ei. Domnulu Protop. alu Făgărașului Petru Popescu, cu toți DD. Preoți ai cercului prin rugăciuni evlavioase sfințindu peatra fundamentală, rosti o cuvântare de mulțămită arătu cercului întregu pentru supunerea s'a fiască (care era adunată într'unu numeru foarte mare,) cătu și D-lui Pretore pentru neobosita s'a activitate și zelu. La care D. Pretoru cu unu versu strebătătoriu respunzând, mulțămi pentru încrederea ce i s'a consănțitu Domniei sale, mulțămi poporului, căci l'a ascultatu, și lucrulu s'a încoronatu cu resultatulu celu mai doritu. Cu blăndețe aduse aminte D-loru Învățători responsabilitatea pentru înalta loru chiemare timporană și eternă. La aceasta serbare luară parte: întregulu corpu officiale, P. O. Domnu Vicariulu Făgărașului L Chirilă, și alți DD. onorabili civili și militari, mai mulți preoți de ambele confesiuni, Antiștii tuturoru comuneloru, și cum mai susu amincare după o cuvântare finală a D-lui Învățătoriu primariu (ce cuprindea năcazurile evuriloru trecute, și respectarea drepturiloru egalității presinte, din tote resputerile intonară unu vivatu întreitu!! Dar' să ne întoarcemu la descrierea școleloru zidinde. Acestea coresponzetore Institutului deocamdată, se întemeiază patru încăperi de 4 clase normale, și 2 pentru școli reale, însă așa ca la timpu să se poată adăuga și altele mai multe. Serbarea se fini cu unu prănzu pomposu la D-nulu Pretore, la care luară parte toate notabilitățile, și altulu, ce l'a datu comuna Veneția de josu pentru officialii comunali. Toastele tresneau din pocalu în pocalu! Primescă dară neobositulu factoru Dnulu Pretore I. Pușcariu, cea mai fericinte mulțămită, așișderea bravii nostrii romani a noastră ai acestui cercu, carii s'au jertăitu pentru acestu scopu săntu, dăie bunulu Dumnezeu ca să servescă de esemplulu celu fericitu și altoru frați ai nostru, cu destingere mulțămiriii comunei noastre Veneția de josu, care deși era însărcinată cu alte greutăți, totuși sacrifică unu locu de zidire, 40,000 cărămizi și 333 fl. val. austr. totu la zidire - afară de 1200 fl. val. austr. în fondu. Mai departe fratelui nostru Ioanu Stoica, care ziua noaptea s'a stăruitu pentru aducerea în lucrare a acestui scopu săntu, fratelui nostru D. Neguțătoriuheorghiu Stoica de Veneția, care spre înfrumsețarea acestii zidiri ne'a donatu 3 tipuri pre frumoase cuprinse în rame de auru (Mihaiu eroulu, unirea Principatelor, mi Mircea vodă, a tractulu seu). Trimescă și frații noștrii cei îndepărtați, frățiasca noastră recunoștință mulțămitoare, frații Abrudeni, Cămpănari, Buciumani, Alba-lulieni, Sebeșteni și Brașoveni, carii ca fii ai propășirei, săntă cu nesce sume bunișoare, neau ajutatu și pe noi la aceasta întreprindere pe carii cu o ocasiune bineventă anume îi vomu presenta onorabilului publicu. Dar și pănă atunci: unu cugetu și o simțire să înflăcăreze spiritele și inimile noastre spre totu ce e bunu și necesariu! J.. Bănatului . Codreanu. 158, Augustu. (Încheere din Nrulu 35.) Domnulu corespondinte de pe Murășu zice, că dintră toate rasele romane, nici frănciloru, nici spanioliloru, nici italiloru nu lea presaitu prin capu a lua înnainte tunica, ci numai nouă romăniloru ardelenie, are totu dreptulu d-lui. Așa daru și noi vomu avea dreptu, dacă zicemu, că nici una dintră rasele romane nu e amenințată de a fi amalgamisată întocmai ca noi romănii, și nici pe franciosu, nici pe spaniolu, nici pe italu nulu mai doare capulu că'lu va copleși prermanismulu, magiarismulu și panslavismulu, pe căndu romănulu sărmanulu căte lupte n'avu, pentru ca să poată rămânea curatu în ele acelora tresu, efeptul dela cătu și în mijloacele de sustentațiune. - comunele 12,000 fl. acestea unu val. austr. din lipsă cercului seu, capitalu Vasic siguru de a cărui interesu se plăși prin sfaturile Domniei sale tiiu unu numeru mare din poporu, 1