Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-03-17 / nr. 11
43. este simțimente suntu acelea ce le au doritu Romănii. M. S. zice că caută să vindecăm rănile unui trecutu jalnicu și durerosu, și recunoaște că a fostu jalnicu și durerosu este în contra lui, în contra vechiului sistemu, și departe de a avea ideile ce i se atribueau unii din vorbei trecutului. Domnitorulu apoi arată cum voește a realiza marele principii înscriee în Convenție, că, în alte cuvinte, este fidelu obsereatoru alu aceloru princii, și voește a face dintr'ânsele o literă viă. Serbia. Din Belgrad se scrie, cumuuă poarta au întăritu ce e dreptu dreptulu ereditariu al Serbiei însă numai pentru Principele Mihailo, iaru mai departe nu. Cu întărirea aceasta atăta de mărginită în Belgrad pu săntu oamenii prea mulțemiți. Deputațiunea Serbiei care au mersu de curăndu în Stambul, e însărcinată, ca să mijlocească, întărirea dreptului ereditariu în înțelesul legei adusă de adunare. Deputațiunea aceasta va lucra și în privința, ca comandantele turcescu din cetatea Serbiei săși mai mărginească autoritatea, mai departe ca să încete a mai pune străji pre la porți și să fee josu tunurile ce lea rădicatu pe șanțurile cele mai ruinate ale cetăații. Corespondintele Zidariului de Pesta, scurge tot din Belgradul Serbiei, într'o corespondință a sa din 19 Marg, din nou, că causa încordăriloru ce se află întră guvernul porții și acela alu Serbiei, nu e înstrăinarea sărbiloru de cătră poartă, ci mai vărtosu portarea guvernului turcescu cătră celu sărbescu. De căndu sau suitu Caraghiorieviciu pe tronu, poarta, sprijinită de cătră unii bărbați ai guvernului sărbescu, mai de multe ori au căutatu ocasiuni de a se amesteca în trebile Serbiei din năuntru, fără a fi fostu poatită și fără a avea vreun dreptu; și încă ce e mai multu totdeauna vu întinsu măna revoluționariloru, adece acelora, carii se aflau în contra guvernului sărbescu, și aceea fiește căruia pănă în ziua de astăzi nefiindu mulțemitu, cu dreptu - eără dreptu cu guvernulu Serbiei, figindu în cetate la Pașa turcescu, totdeauna își dă aci scutu, părtinire și ajutoriu. Iată unde zace - zice causa încordărei ce se află într'acestea două guverne. În o asemenea împrejurare dlară, căndu poarta se estinde necurmatu afară de drepturile sale, iaru guvernul sărbescu p măsuratu datorinței ce o are își apără cu tărie drepturile, e cu neputință a domni cordialitatea ce aru fi de lipsă întră guvernul Sultanului și acela a lui Miloșu. Se pare ca căndu decurăndu aru oi și făcutu poarta unele esperiminte spre a obli dieferințele de pănă acuma, și au și încunoștințatu pe guvernul sărbescu cum că nu se împrotivește la aceea, ca să urmeze pe tronu Principele Mihailu. Concesiunea aceasta din partea porții, deși are oarecare valoare, p'au pututu mulțumi totuși pe casa principească AGguilloare, pe cătu nice fer națiunei sărbești. Stupcina cea legiuită a sărbiloru de mai multe claratu: ori (1817, 1826, 1827, 1858) sau deca tropul Serbiei să rămâe ereditariu, și ca dreptulu acesta ereditariu să rămâe lăngă familia Obrenovicană domnitoare acumu. Poarta încă au recunoscutu cu solenitate astă dorință a națiunei sărbești (1830, 1833, 1838.) care prin încercările revoluționare au rămasu neîmplinite dela anul 1840, pănă la 1858. Scupcina din 1858 și 1859 s'au rădicatu din nou și mai energiosu decătu ori căndu voacea, lăngă dorințele de mai painte a națiunei. Așa dară acuma e răndul porții ca să împlinească și dănsa dorințele cele legiuite ale națiunei sărbești, și pe calea aceasta să înconjure causele ce aducu după dănsele încordările de față. Ce se atinge de știrea, ca căndu guvernulu sărbescu aru fi părtinitu pe unii revoluționari bosnieci, se adeverește numai atăta, că vreo cățiva creștini carii au fostu persecvați din Bosnia, din partea turciloru, aci au aflatu scutu. Italii. Anecsarea stateloru italiane lăngă Piemontu sau publicatu în Turinul 18 Marin. toată solenitatea. În 16 aceeași au postu Turinulu illuminatu pomposu, asemenea au fostu illuminat și Milano, în urma căreea autoritatea poliției a slobozitu o provclamațiune, în care osăndește escesele ce sau făcutu cu ocasiunea aceasta. Anunțerea apensiunei Toscane în asemenea modu ca a celoralalte state itale, atărnă dela resultatul negoțiațiunilorule sau încetiuiu în causa asta întră Turinu și Parisu. cabinetulu din tulerii aru dori foarte tare a forma din Toscana unu regalu micu. Unele înștiințări zicu vă și guvernul din Turinu s'aru învoi la aceasta atunci, dacă Principele Saghivnan saru denumi aci de guvernatoru generalu civilu și militariu, și totodată locoțiitoriul Regelui. Despre soleritatea că care sau făcut votisarea poporului în Florența, împărtășescu surnalele dela Reni următrerele: Zile momentoase ce au caracteru ca acela, pe care e oparte cu greu a și lu închipui cinesa în depărtare. Sorele strălucela frumosu, din cereștii de pe căei și din turnuri făletiau stindardele. Dimineața la 8 oare (în 11 Mart. n.) era plini de poporu locul Barbono. Poporul era îmbrăcatu serbătorește, ici colea chiote patriotice. Întracestea se iviadi șeful paliției și provoacă poporul, ca să luvre în liniște, nu cumva să se poată zice că au votatu în beție. În urma acestei provocări răsună unu chiptu poternicu: „Sătrăiască Victoru Emanoilui” și mulțimea au rămasu în liniște. Stradele cele mei însemnate erau îndesuite de mulțimea cea mare, și conii alergau în susu și njosu cu stindarde tricolore. În urma votăriloru ce sau „-ul în renta, sau trimisu de aci următoarea deneșă offidioasă în 18 Mart, la Turinu: Astă disireață sau țânutu în Biserica catedrală slujbă dumnezească de mulțămită, pentru resultatul votăriloru, la care au luatu parte guvernul cu tote corporațiunile politice. Arhiepiscopul însuși au începutu doctologia. Orașiulu au fostu împodobitu cu felamure, o mulțime fără de pumeru au strigatu: să trăiască Regele, Ricoscoli și guvernulu. Clerul din Florența și dingralte locuri au întinsu o adresă Regelui și lui Bionecoli. Mai toate înștiințările ce sosescu din Turinu și din orașele mai mari și mai mici ale Italiei mediterane, se ocupă cu descrierea decurgerei resultateloru votărilor poporului. Toți aceita carii cunoșteau împrejurările și simțimintele poporului nu se mai îndoiau nimica despre aceea, că doară resultatul votăriloru paru reeși în favoarea afecsiunei. O înștiințare telegrafică din 21 Mart, zice că, Principele Carmean are de cugetu a pleca la Florența în 26 Mart. Mei multe jurnale dau cu socoteala că scopul călătoriei acesteia arupi, ca apoi dănsula să primească guvernarea panaturilor toscane în numele Regelui. Despre Regele încă se scrie, că cu începutulurupei lui Aprilie va pleca ca să viziteze oraștele din Palia mediterană. O depeșă telegrafică din 24 Mart., încunoștințază despre o tulburare ce sau întămplatu în Roma în zilele acestea, în urma căreea au rămasu mai mulți răniți, și sau întămplatu mai multe arestări, după care iarășau restauratu liniștea. Destul că causa Italiei, dă astăz dă obiectu de găndire Europei întregi. Franția. Știrea ce sau fostu lățitu avum de mai multă vreme încoace, cumcă adeca Papa aru pretinde ca trupele francese să părăsească Roma, o întărește și jurnalul semiofficial „Patrie,” care împărtășește următoarea încunoștințare din „Song. du Dim.” „Neamu încunoștințatu din izvoru siguru, cum că Papa aru oi postitu pe Împăratul Napoleon, ca săși retragă trupele din Roma. La, Părinte eau descoperitu că în înțălegere cu Regele Neapolului au făcutu disposiune ca să primească o garnizoană tare din statele siciliane. Împăratul Napoleonu, n'au reflectatu nimica în contra dorinței acesteia. Maestatea Sa saeu descoperitu, cumcă hotărâtu ași rechiema trupele francese atătu din Roma, căzu și din Lombardia, și au și datu ordinăciunile cerute spre deșertarea provințiilor n npomenite, însă nu vrea ca să se ducă îndeplinire disposițiunile, pănă căndu nu se va promite cabinetulu vienezu, cum că nu va mai începe răsboiulu din nou cu Piemontul. În privința aceasta sau și începutu - zice pegoțiațiunile întră Împăratul Austriei și alu Franției. „Patrie” adaogă, cum că știrile acestea nu stau departe de adevăru, și că în privința puncteloru care servescu de țintă, cabinetul vienesu se vede a fi foarte tare străbătutu de spiritulu păcii. Independința” zice, cum că cabinetul vienesu au promisu că nu însă numai suptu va întreveni în causele romane, condițiunea, dasă și Piemon Franția în principu o efectuată, titlu va promite aceasta. Fota pomenită se teme cum că acestea multe condițiuni, voru face ca să se mtiamăne cine ști încă pănă căndu eșirea trupeloru franțusești. Gazetei de colonia i se scrie din Parisu în 16 Mart, că de vreo două zile se vorbește acolo poate tare despre unu manifestu, pe care aru avea de cugetu Franția aru îndrepta cătră Europa, spre ai respira aneosarea Savoei și a Niței lăngă franția ca faptă completă. Totu aceeași gavetei se scrie, cum că Franția aru fi datu Sardiniei o mulțime de aparăminte pentru răsboiu, și mai multe tunuri gratuite. „Constituționelul” de mustră, cușcă retrupeloru francese din Palia, nu sentămplă din urmarea unei răceli a relăciuniloru între Franța și Piemontu, ci mai mulți din împrejurarea, căci independința Italiei se pare a fi garantată de ojunsu. Se vorbește că Piemontulu paru vrea a se obliga necondiționatu la aceea, cum că nu va opțigna Veneția, statele Panei și posesiunea Regelui sicilianu. O epistolă trimisă din Roma în Parisu arată, cum că știrea despre retragerea trupeloru francese au făcutu în Roma o sensațiune adăncă. Unele versiuni mai aducu la îndoială deșertoarea Italiei de trupele arantese. În 12 Marg. n. la 2 oare după amenzi sau representatu în Parisu înnaintea Împăratului deputațiunea Savoiei. Înmpăratul s'au manifestatu bucuria. După răspunsulu ce la datu Împăratulu, încorporarea Savoei și a Niței lăngă --