Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-03-24 / nr. 12

-„a.­­ nul său Stăpânitoriu, decă­ zic-am avea nu o acade­­mie ca a ungurilor din Pesta, ci numai o reuniune modestă ca a Sașiloru din Transilvania cea pen­­tru cunoștința țării, o reuniune p. e, pentru cu­­noștința literaturei române, pentru cultura po­­porului românu ș. a, deacă ne am aduna sub forma asta legală în tot anul odată la Brașovu, apoi la Săcele, la Zărnești, la Făgăraș, la Săbiiu, la Rășinariu, la Seliște, la Blaj, la Hațeg, și așa mai încolo, unde s'ar găsi niște cvartire modeste pentru confluenții reuniunei, apoi am trece și la Lugoș și prin Lipova cea arsă și la Aradu, și mai pre urmă am trage la Cernăuți și Su­­ciava; deacă din o contribuire, ce o amu hotărâ statutele, s'ar forma un fond pentru formarea de o bibliotică română, unu museu românu ș. a. deacă literații noștrii, și mai ales cei începători mai înainte de ași da opurile sale pe mâna fii­­lor lui Gutemberg, le am­ așterne acestei reu­­niuni spre o revisiune literară,­­ cred că atun­­cea neam putea cunoaște mai întâiu slăbiciunile noastre, apoi am putea a îndrepta și pe a­le ti­­nerilor mai cu detornică cruțare fără de ai scârbi, fără de ai desburaga și ai desmânta poate pentru totdeauna de la literatură. Atunca, deacă ar mai voi a eda vr'un Almanac le am potea spune înce­­tișoru, și între patru păreți. Dragii mei­ sân­­teți de lăudat pentru sentimântul cel arătați; însă versurile cestea au spiritu, dară p'au stilu românu; ceste l'alte au metru și rimu, dară nu­ au fantasiă, focul dela Lipova poate fi obiectu de a îndupleca inimile binefăcătorilor spre a aduna milă pe sama nenorociților, dară nu și materiă de poesiă spre a esalta inimile întregului public românu. I am pace atenți și la aceea, că nu fie­­care are aplecare naturală spre poesiă, și sila e în zadar; că nice nu e de linsă a se face toți totodată poeți; că poesia crește mai lesne pe fe­­țele, decât pe dosurile carpaților; că spre re­­compensă noi avem alte fântâni pterari de e­­sploatatu, care se și potrivesc mai bine cu caracterul nostru cel greoiu. Anticitățile, istoria și geo­­grafia română, mineralogia, botanica, fauna ș. a. sânt tot atâtea materii, pot fi în părți de rolă la actorii unei cărți, seau și a unui almanahu, ce are de scop a emula în­­treprinderile tinerilor începători. Acestea și mai multe de acestea ferm pe­­care avea lesne se tea spune nu numai tinerilor dela Arad, dară și altora carii au căzut în asemene păcatu; și încă i le am putea spune așa, ca să nui descurăjem, și săi compromităm­ și pe ei, și pe apoi toți.­­ Deacă am avea ostfelia de instituțiuni basate pe temeiu legal, atuncea n'am răsturna la pă­­mânt pe fiecare, ceși rădică capul cătră lite­­ratura română, și nu l'am omoră positiv ori negativu, ca să nu se mai scoale.­­ D­acă amu fi avut noi o viață socială pe câmpul literatu­­rei române, atuncia cred că Biblioteca din Pesta mi se pare a lui Bojincă. O mie și una de nopți ale lui Barac din Brașov. Cronica Șincai clai­­niana,­legoria est și vest română a lui Maniu. În­­cercările etimologico-literari a­le lui Țigariu, și alte sute de întreprinderi literari nu s'ar­ fi dat sufletul ofticat în mijlocul vieții ca și Versuniții și Mugurii. Atunci am avea și lucrări lămurite, și un publicu la care productele lite­­rari să aibă trecere ș. a. ș. a. Eu nu mă lasu mai departe d'a enumăra fo­­loasele și urmările unei reuniuni a literațiloru români din Austria, pentru că nu săntu așa de egoistu d'a crede că publiculu nu le ar vedea așa de bine ca și mine. Nu pot însă a nu mai adăuga, că această trebuință e așa de flagrantă, și așe de de obște, încât și tineri dela Arad și Oradie, și femeile noastre dela Brașov, neau întrecut de mult cu astoeliu de nesociațiuni, neau în­­trecut, zic­ pe noi cei cărunți, ce am fostu de­­dați numai a cărghi, dară d'a face ceva p'avemu curaj.­­ Luați înainte de a face propuneri mai departe în direcțiunea aceasta, căci asta mi a fostu scopul, 'mi întreruma­uvragiul meu, parte ca să văd de află glasul meu vr'un resunet, parte că nu e po­­trivit d'a mai trata despre o materie numai oca­­sionalminte, cănd aceea e demnă de atributele unei discnsiuni de sine stătătoare.­­ Promitu totuși că deacă vei îngădui, mă voiu mai întoarce la acestă mare devisă: highibis anitis.­­­au Bucovina. Lăcuitorii catolici, evangeli și israeliți din oraș­ul Cămpulungu, sau îndatoratu prin o declarațiune protocolară din 17 Dechmvr. a. tr. cum că voru con­tribui pentru îmbunătățirea plății învățătoriloru o su­mă de 89 ol. val. austr. pentru școala tribială cag. de acolo, pe totu anul, fără întărziere și acuzatu, care sumă să fie supusă unei essecuțiuni stricte politice la ca­­sul neplătitei, făcăndusă repartiția odlată cu cale de cătră bătrânii bisericești și la vreme de lipsă întărită de cătră c. r. perceptoratu. Do­­tația școalei acesteea stă așadară acuma din un venitu de 105 c­. v. a. din rentele domniului cameralu din cămpul lungu, 89 c­. v. a. dela părțile concurente, mai departe din 4 stăngini cubice de lemne uscate și trei stăngini de lemne verzi, în sfărșitu din venitul unei livezi de 5 iugere și 640 stăngini cvadrați, și două grădini de legumi de 183 de stăngini cvadrați. Afară de aceasta mai trage Învățătoriul și o leafă de 84 fl. v. a. ca organisru în Biserica catolică din fondul dotați­unei. - C. r. Ministeriu de cultu și învățămăntu ddto 4 Augustu 1850 Nr. 5969 împărtășește c. r. asociațiuni de agronomiă din Vienna, că guvernulu țerii din Bucovina, privindu la îm­­pregiurarea aceea, că acolo pănă acum cul­tura de albine e puțină și aducătoare de unu fo­­losit neînsemnat, ocupănduse numai vreo cățva învățători populari cu ea, și zăcăndu causa de căpetenie în lipsa cunoștințelor de lipsă despre o tractare corespunzătoare și folositoare - sar fi rugat a se compune o scriere scurtă populară, despre cultivarea albinelor, carea să se poată lăți între învățătorii și preoțimea de acolo. Din motivulu acesta se însărcină comitetulu cen­­tralu a împărtăși unul sau mai multe esemplare, din cele ce comitetulu prin petițiunea sa ddta 10 Ianuarie 1859 cerea să se tipărească. În urma acestei împregiurări se și propusă, pertractarea populară despre cultura albineloru, de Dlu Iosifu Sternu, soia școl. austr. Întămplări de zi. V­aronul Samoilu Iojiea, celu mai din urmă cancelariu la aula împărătească ardeleană­ din Viena, au muritu în 28 Martie la ameazi, după o boală scurtă, în vârstă de 55 de ani. Dar multe comune bisericești protestante din Ungaria, sau constituatu după înțelesul Prea 'naltei patente împărătești din 1 Seat. a. tr. * Țânănduse în Clujiu o adunare din par­­tea representanțiloru orașiului, aceea au votatu pentru teatrul național Ungurescu din locu 15000 fl. și afară de aceasta o subvențiune de 1000 fl. pe totu anul. Au mai datu comunitatea Clujului 1000 cl. și la rădicarea Academii ungurești din Pesta. *) Așteptămu cu mare plăcere, și ne rămânemu tot­­deauna gata spre servire.­­­­­­ Principatele dunărene. Despre lucrările adunărei din București ne vestește „Naționalul,” că pănă acuma majorita­­tea în Adunare încă nu sau pronunțatu într'unu modu absolutu. În votulu care s'a datu pentru escludarea membriloru comisiunei centrale, ca deputați, și la înlocuirea loru, dreapta a cum­­însă n'a reeșitu, că a căzut cu 28 voturi contra 31. A venit chestiunea formărei biuroului definitivu. Aci au intratu multe pasiuni, multe considerațiuni de bătut cu stăruință astă escludere, Stănga n'a avutu majoritatea; ia lip- Dreapta a reeșitu; și de și persoane, si­u căteva voturi, se vede unu vice-președinte, și unu secretaru din stănga, aceasta nu face nimicu, său­ suntu vo­­tați numai de dreapta. Germănia Lipeca 9 Martiu.­­Coresp. Pe la universită­­țile germăne s'au cam încheiatu pretutindenea prele­­gerile semestrului de iarnă și s'au începutu se­­riile Paștiloru. Alte date, care vi le aș potea înpărtăși din lumea aceasta a științeloru, le trecu, neavăndu acelea prețu positivu pentru ono­­rații cetitori ai foiloru noastre, daru de una credu că se voru interesa toți, adică de Romănii, ce studiază la aceste universități. Căci precumu o familiă, varea are unu fiiu departe în străină­­tate, bineventează toată știrea, căzu de mică și ne­­ nsemnată, care-­­i vine dela­­ și despre e­a: așa și poporul nostru va îmbrățișa cu bucurie știrea despre tinerii Romăni, ce săntu respăn- Căci ce săntu diți pentru studiu prin alte țări. și aceștia altu ceva, de sătu ații lui! Romăni mai multișori la universitățile de prin Germania, afară de țerile germane austriace, săntu numai în Berlinu și Lipsca, colo 12, icr 7 cu toții dor 19; dintre aceștia studiază filosofiă și filologiă 5, medicină 8, și dreptul 6. În Berlinu mai săntu dar de naționalitate În a­­măndoase aceste cetăți, precum­ și în Dresda și doar și în Monahu - Mü­cchen - mai petrecu tineri Romăni în alte înstitute, publice și pri­­încă și doi Macedoneni, dublă, pentru ce nici că iam numeratu, vate, dar numerul și ocupăciunea lor firește săntu grele de aelatu. Dintre cei numiți mai susu, 3 sănt Transilvaneni, ceialalți toți Moldoromăni. În anii trecuți numerul nostru a fostu preste totu cu șultu mai mare, dar parte din tineri s'au dusu pe acasă, parte la Paris. De vomu potea afla numerul celoru din Parisu, nu vom lipsi a împărtăși și datele acelea. Atunci apoi n'aru mai remănea, decătu ca frații din Vienna să facă și dănșii, ce­lestanii au făcutu încă de multu, ear noi acum, ca on., publicu să libă cătu decătu unu prospectu asupra tineriloru Derere, că păn' acum încă îi poate numera prea lesne­­­ de la universitățile esterne. Nu de multu se vorbi în Turin despre sosi­­rrea unei bule panale acolo. După cum se auzi apoi mai tărziu, aceea sar fi trimesu din Roma spre a escomunica pe Regele. Nunțiulu din Turini care au adusu bula au fost primit de cătră Cavuru și Casini, carii îi descoperiră, cu o asemenea hăr­­tie nu poate dobăndi aprobarea legiuită, și așea, aceiia carii o voru publica voru cădea suptu pe­­deapsă legiuită. Asemenea declarațiune au primit punțiul și dela Regele, care mai adaosă, ca să se ferească preoțimea de a umbla cu asemenea mijloace spre a turbura țara. De­monstrațiunile ce se întămală de un timpu rocoace în Roma, sau prefăcut aci asea zicăndu în­ Italia.

Next