Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-01-21 / nr. 3
G- 10 șai în tura poporului și numai de un încoace ar fi început a propăși la o perfecție, care firește în așea scurtu timpu după părerea lui „Boge” nu sa putut atăt cultiva, căt să se poată întrebuința fără greutate ca limbă dicasterială, nu e adevăratu, căci limba noastră a trăit în mai cineva serios să o învețe și să iubească poporul care o vorbește și întră care trăește și are sferă de activitate. Dovadă la aceasta ne sănt mai mulți amploiați, carii nu au cunoscut limba noastră aii din auzit, și totuși în scurtu timp au învitato nu numai în scriere ci și în vorbire atăt de prefect, încătu partidele nu pricep și se înțăleg cu ei. Limba romănească dela firea ei e cu mult mai ușoară decăt multe alte limbi de învățatu. vupoi puțână silință să și dee acei ce au de a face altora sfinți părinți, ea trăește de mai multe cu poporul,a o învăța căt se poate mai bine căci numai așa pot căștiga încrederea cea nefățarnică Însă mai repețim odată să nu atribuim defectele și neștiința noastră limbei, și deaca nu o cunoaștem șii lu o știmu vorbi, să pu zicem căi neperfectă, și nu ne putem serui cu ia, și ale decenii și ca limbă dicasterială și parlamentară în Principatele romăne, ca limbă literarie în Institutul juridic și de obstetrație, în institutele teologice și gimnasiale mai în toate țările, ca să tăcemu a mai numera atătea opuri literarie ce a eșuu mai alesu în Principatele romăne, atăt în presă căt și în poesie întro limbă pe cătți de dulce dela natura sa, pe atăt de corectă și de înțăleasă,apoi cum că și pentru legislatură e întocmai de aptă, săntu dovadă toate legile aduse de mai mulți ani în Principate și în Monarhia Austriacă în loia imperială și alte ordinăciuni elobozite din partea înnaltei stăpăniri, care toate se răspăndiră în public și în limba romănească fără vreo scădere. Limba romănă au fostu și este limba cancelarii pu numai în Principate daru ști în Ardeal preia toate Episcopiile romăne. Limbă romănă au început a lua un zboru mai înnaltu și pe cămpul jurnalisticei cu mai mulți ani înainte decăt declniul acesta, dovadă spre aceasta ne sunt jurnalele, Curierul” și „Albina,” în Principate, fondate încă în an. 1828; iar în Ardeal, Gazeta Trane.” și „Foia Duminecei”eșite la an. 1837. Cu un cuvăntu, limba romănă sa arătatu prin decsibilitatea și abundanța ei aptă de a exprima orice frase din alte limbi, și a venit la acea perfecție, încăt deacă cineva va da vreo decesiune scrisă romănește, ea de bună seamă va fi poate mai bine pricepută de romăni, ca cum este pricepută cea germănă de germăni, cu atăt mai mult, limba noastră este una și acea în cărțile bisericești, în scrierile scientifice și politice, și în gura poporului care o vorbește. Poporul nostru vorbește limba sa perfectu după regulele gramaticale și pricepe a și o înavuți după trebuință și a aceluia, toate ținuturile cere geniuluei, la acel adevăr, unde se află mulți seculi în cărțile bisericești cele multe și însemnate, și a fostu aptă a se scrie întrăpșa cuvăntările cele sublime ale unui Hrisostom re cerințele timpului. Iară de sat deduce greutățile cele mari, care se paru unora că răsar din neperfecția limbei noastre din acea împrejurare, căci vreun străin de aceasta limbă ar scrie o hotărâre atăt de rău romănește, căt nu s'ar putea înțălege de romăni, atunci aru trăbui tot așea să zicem și de limba rormănă, dacă aru fi scrisă rău de vreun romăn, că nu a ajunsu la acea peroacă dacă cei străini de limba noastră află greutățifecție, ca să fie pricepută de germăni, în pertractarea obiectelor oficiale în această limbă, atunci nu se poate învinui limba cu neperfecția ei, ci cel ce nu a învățato deplin și cum Ne bucurăm însă totuși că,Botez nu vede în neperfecția limbei romănești piede e neînvingibile, și de acea mimează pre cei ce o știu să nuși piarză curajul, că o potu așa învăța, mai vărtos dacă se va aduce la realizare egala îndreptățire a tuturor limbeloru țării Noi aci ne țănem de cea mai sfăntă datorie a sprijini asertul lui „Bote” și a afirma, că cunoștința limbei romănești mai cuvinte în aproape și prin că limba noastră este ea ori ce ea venirea nu numai aptă a se esprima în sferă de activitate, ci și frumoasă și noi provenitore în viața socială și conversativă, o va face pentru fiește cipe cu mult mai ușoară, decăt ce cugetă, numai să vrea Ungaria. În causa protestanțiloru din Ungaria aflămu, că numai de curăndu alocă o deputațiune ungurească stătătoare din 45 de membrii la Viena, spre a se înfățișa înnaintea Maestății Sale c. r. Apostolice, rurale, pe care nici un baionetu nu va fi în star, a le putea îngusta de nici un degretu vreodată, confiniile, în care se află de o mie de ani ?” Poate de acea: „g pentru căci ea e lăcuită de cincisprezece milione, ce săntu niște prințe brane, loiale și inimate de simțimentele libertății, de omoarea patriei și credința cătră dinastia moștenitoare, și că întră confiniile sale de acuma mai da încă loc de ajunsu la alte cincisnrezece milione ?” Poate de acea: „căci maica natură e binecuvăntă cu toate darurile cele vremelnice, căci e un muru de apărare pentru Europa, căci e piatra -i mai pobilă în ăsta brâu căreea poate numai de acea nu iau dat încă Dumnezeu toate darurile ca lăcuitorii ei să nu și uite de Jurnalul Vienezul Mandeghege înpărtăși în mai multe rănduri de un timpu încoace unii articoli destulu de însemnați privitori la tendințele națiunei maghiare. Noi să urmărim astădată numai un particul din „and.” subscrisu de contele C. Zar, datatu din 27. Ianuarie. n. Pomenitul Conte, mai pe largu cum că nimenea nu va mai nega, înce chip după ce face pomenire întreaga țară ungurească simte și vorbește una, și că nimenea numai poate nega acea, cum că întră ponoarăle de alte națiuni din Ungaria sau deșteptat simpatii puternice cătră rasa maghiară, care simpatii săntu nutrite prin convingerea, cum că dănsese numai în unire cu maghiarii suptu scutul Habsburgo- Lagtaring potu ajunge la unele instituțiuni liberale și o auctoritate politică, apoi zice: „Se afirmă, cum că Ungaria are întru adevăru, multe merite pentru dinastie, dară ca să se poată răzima Monarhia singura numai pre dănsa esclusivu, e cu multu mai mică și mai slabă. Spre aceasta singură numai Germania poate promite garanțiile de lipsă, de acea statul austriacu caută să rămâe atornicu răzămânduse pre ceastă din urmă. „Ungaria e prea mică și prea slabă spre așteniu dreptul, carele au juratu toți Regii sei, de ași întinde marginile dealungul Dunărei, și a realisa cugetele cele mari ale lui Eugen de espresii și deceniu romăni de primitoare cu cătutu de i Deputațiunea protestantă de ferui de roziriu” aceasta a representatu biserica, ambe confesiunile, și numai noi din ceriuri.? Poate de acea, Savoia: „Dunărea o părticică nu fu representată, dănsa avu de scopu a așterne la poalele tronului Maestății Sale loialitatea maghiariloru protestanți din Ungaria, și să esprime credința cea neînfrăntă a acelora, earu mai departe să roage pe Maestatea Sa în numele acelora trei milioane de protestanți pe carii representează, ca să se îndure a lăsa drepturile și libertatea unguriloru protestanți peatinse. Deputații sosire în Viena în 24 Ion. n. îmbrăcați în costumu naționalu. Între deputații aceștia s'a aflatu mai mulți bărbați din clasele mai înalte, așea: Baronul Var, Contele Deghenfeld, Baronul Pronai, Baronul Dejefi, și superintendinții de ambe confesiunile. Membrii deputațiunei aceastea după cum scrie „R. Narlo” nau putut dobăndi audință la Maestatea Sa Împăratul, decătu numai ca indivizi privați caru nu ca deputați, și așea sar fi întorsu îndărăptu acasă. Poate de acea: „pentru că aria iei nu este tot întrecerea Prusiei care e o putere mare, cu o ie de mile cvadrate?” Poate de acea: „căci ei (Ungariei) iau dăruitu îi garantează Germania cu bosforul?” Poate de acea: „căci se apropie puternic mede a pune în lucrare gloriosu cugetele cele mari ale lui Eugen - fiindcă destrămarea orientului, răvnirea Franției spre Reni, emanținațiunea țăraniloru în Rusia, - năzuința Italiei spre încorporare, - apărarea Prusiei de la esistență, - așteptarea Angliei spre țara faraoneniloru, propria încă înnainte triumful, pentru că nu garantează popoarele cele cavalerești ale Ungariei, care înfrățite prin instituțiuni liberale, la strâgarea Regelui loru rădicănduse ca unu omu, în unire cu trupele cele numeroase brave ale Austriei, Dinastiei, Monarhiei, voru elupta gloria de notere și mărime ce începuse a se întuneca, "care, se basează pe drepturile cele mai sfinte ale omenimei și legitimităței?” Dasă pre aceste săntu numai o stravaganță maghiară, numai niște imaginațiuni ale speranței ce nu se potu realisa nici căndu, provenite din săngele cel înfocat, să otărască cei ce privescu situațiunea lumei fără de prejudețu, să ogărască popoarăle cele cavalerești ale Ungariei, și oștirea cea bravă a Austriei! Însă oricum, serioșitatea timpului amenință cu glasu tare: „Vrea să se facă seară.” Ceriul Europei se înnorează întunecosu, și chiaru și de saru resfira pe descărcați poținii cei grei la porunca cea puternică a lui zeu, încă totnue trecut torentul e celu electric ce înfierbăntă clima Europei, și numai o singură scănteo e de ajunsu spre a străforma toată atmosfera întro mare de oocu. Austria însă e acea, unde au a se înfrănge valurile acesteea, însă numai atunci, dacă nu va căuta centrul greutății acolo, unde nu se află și unce se va lăsa vreodată, ci dacă va vrea al găsi acolo, unde lau așezatu ocârmuitoriul lumei spre a se vedea decătră toți.” Jurnalele germane își facu observăciunile loru asupra acestui articol, pot însă lăsăm aceasta on public cetitoriu. Viena '7, Ianuarie. Se pare ca căndu ambele puteri mari nordice aru vrea a se țănea mai multu în pasivitate, față cu mișcările cele din meazăzi și apusui. O apropiere între Austria și puterile nordice se pare a nu fi putut succede, și astăzi iară se întărește din unele părți bine însormate, cum că adeca Rusia pune un prețu cu mult mai mare pe ajutoriul Franției în causa orientală, decăt ca să vree a se rupe de cătră poterea aceasta revedința confiniile (granițile) cele tari și nu pentru causa Paliei, coate întră gră (i?) mentul culturei, va fi pe de mireasă, „pentru va căci își are moad liberă, va mărgini dea dreapta cu earude stănga și marea adriatică și marea țara neao Ungarie mare, carea se