Telegraful Roman, 1861 (Anul 9, nr. 1-52)
1861-01-05 / nr. 1
Ta "63 | ----- - ----- --- care a începuto este eroică, este nobilă. Aceasta o mărturisește destulu de frumosu Fora periodică germană din Sibiiu „Transilvania,” în Mini 3—4, căndu zice: „Mai multe jurnale romăne, “MD, deocesi „Taz. Trans- „Telegrafulu”și „Naționalu” care ece în Vulturești, se ocupă de mai multu timpu cu comentarea diplomei împărătești din 20 Octomvrie, și iau pe aceasta lasă în băgare de seamă viitoarea stare politică a romăniloru din Ardealu. Noi trăbue să recunoaștemu, cum că privințele și dorințele care se desvoaltă în zisele jurnale neamulțămitu într'un gradu în naltu, și aceasta cu atătu mai multu, cu cătu noi nici într'o parte nu observarămu abusuri, cu o năzuință fără măsură după interesele în parte. Din contră, noi amu aflatu cum că unu practicu simțu, o coaptă judecată ș'au făcutu locu în năzuințele loru, și că mare consonanță cu discursurile ținute în senatulu imperialu de representanții acestei națiuni, aceloru mai mulți articoli scriși cu toată căldura unui deșteptatu simțu naționalu și portați de simțimintele mulțumirei și lealității, nu sufere primirea sau presupunerea de tendințe a unei situațiuni subiective, sau a vreunei părți neînsemnate. Cu privire la aceste împrejurări și înprețuirea proprii convingeri, potemu zice cu temeiu, că aceste jurnale, numai aceea exprimă ce este dorința și convingerea a totalităței romăniloru transilvani, a poporului” Deacădeacă jurnalele străine dau atăta prețu... jurnaleloru noastre, care poteavomu fi noi cu nebăgare de seamă, cu nepăsare cătră TA astăzi ce mișcă jurnalele mai liberu, și cutează a spune adevărulu fără să fie înfruntate, și prețuindu ce a zisu unu ministru englesu despre libertatea pressei: „o nație de aru pierde toate drepturile sale, learu putea redobăndi iarăși, numai prin preseă”, vomu vedea cu cea mai mare convingere, că pentru lămurirea ideiloru și împărtășirea loru grabnică, precumu o ceru împregiurările de față, pentru desvoltarea simțului naționalu, pentru susținerea limbei și esistinței noastre politico-naționale, avemu lipsă de jurnale, tocmai așa, ca și de pânea de toate . să fie ruso cănt zilele pentru susținerea individualităței noastre se cere prin aceasta mulțumirea cea mai ferbinte a presentului și binecuvântarea cerească în viitoriu, apelămu la simțulu înfocatu alu tinerimei noastre, ca să propagheze productele acestui jurnalu pănă la colibile cele mai îndepărtate ale serimanului nostru poporu, și săi spună, că D-zeu priveghiază asupra lui prin bărbați luminați, carii cu luminile loru știu răsipi întunereculu egoismului, și înnainta lumina cunoștinței, și nu voru suferi ca soartea lui să se răiască și viitoriulu lui să se întunece.iu. Monarhia Austriacnă. Sibiiu 3 Ianuariu 1861. Jurnalele mageare din Clujiu, își aruncară o attențiune încordată, și poate prea încordată asupra conferinței noastre naționale. Atătu „Cogunc” (mai vârtosu în Nrul a 24-a din Iran), cătunui Col. Coz.an Nr. 8. se declară asupra acestei conferințe, ca căndu vezi domne aceasta saru gi adunat spre paguba celoralalte națiuni colăcuitoare. Ambele foi vreau să afle un rău foarte mare întrateea, căci astă conferință sa întâmplatu cu știrea autoritățiloru sistemului vechiu, din care causă se silescu a arăta pe validitatea acestei Conferințe, și ca căndu noi neamu lăsa de uneltele reacțiunei. Ce păreri rele săntu acestea dela niște oameni buni, ce idei greșite dela niște oameni înțălepți! Maiestatea Sa pn hârtia autografă din 21 Dec. n. tr. îndreptată cătră Baronulu de Kemeny, Președintele provisoriu alu Cancelariei aulice transilvane, descopere,șb toate dregătoriile de pănă acum rămănu în valoarea loru, pănă căndu desărcinănduse de cătră Prea Înnaltu același, se voru suplini prin organe nouă, ș. c. Sa făcutu dată prin încunoștințarea acestei conferințe la Locouiința de pănă acumu, pe care încă nu o vedemu desărcinată de cătră Domnitoriulu, mai multu ori mai nani, decâtu unu pașiu prea firescu și întru toate legalu? A trecutu - zice „Corunc” - zilele acelea, căndu suptu pretestul a măntui pe Principele, era concesu a duce plinire, și chiaru cu succesu în secretu, pașii cei mai complici fără pedeapsă - și contra . Ei sine Domniloru și trupești. Vorbindu dată cu Dl. Ltopu zicemt: „În mijloculu tribulațiuniloru politice, fb sape [ ca într'un vărteju ce frământă toată romuninea ca și toată Europa. Telegr. român va apăra cu băț, pe celelalte jurnele românești în țască, va deschide coloanele sale inteligiii noastre, spre sprijinirea și apărarea dpenspis0pă noastre; însă ca săși poată elu împlini acestă sfăntă misiune a sa, se cere o concurință mai mare, decâtu ne potu ajunge puterile unui individu, de saruși - contopi în activitatea sa, se ceru dei, urimine și materii feliurite, care apoi iarăși cu altele împreunate ca prin unu procesu hemico-vitalu să se lămurească, și curățite de sedimentu să ne dea acele elemente, ce săntu de lipsă pentru susținerea vieții noastre politice, față cu grelele împrejurări de care ne vedemu înconjurați. Apelămu dară au simțulu patriotiku alu națiunei noastre, ca să sprijenească concursulu seu, într'un numeru cătu se poate mai mare acestu jurnalu, ca să devină în aceea dorită puseciune, a eși de două ori pe săptămână, fără a urca prețulu însemnatu; apelămu la simțulu patrioticu și bunu alu inteliginței noastre, Kacs sprijonească acestu jurnalu prin concursulu spuneriloru d-loru, mi să acumo și a se me cu vale, greața pînă pusoe se adună a consulta într'un obiectu atătu de sfăntu în cau pațională, și uk într' conferință unde se recomendă de repetite ori frățiatea cu toate celelalte națiuni colăcuitoare. Oare de unde arăt susceptibilitate și neîncredere întră noi? Oare de să ne spăimântămu ca de ciumă unii de alții? Oare de ce să dămu înțălesuri false chiaru și lucruriloru celora mai innocente ? Oare cu ce dreptu ne potu acusa jurnalele mageare că voi facemu parși reacționari și chiaru în contra constituțiunei? Arăta ce e dreptu nu cegămu, cum că noi credemu, că e distincțiune intră cu nezituțiune — an ri se va întepe în 11 c. Auzimu că membrii conchiemați la a fi primitu învităciunile cuviincoase. Presunea națională ce se observă la astă conferință, o știmu din Urul tr. În Politica esterioră a slămui, cu după ce de mai multe săptămâni arsă foculu în spuză, acumulară începe o mișcare mai vioe. Toate știrile țintescu întracolo, Că cu primăvara viitoare se va încinge iarăși unu răsboiu crăncenu. În Italia obiectulu zilel e răsboiulu și Garibaldi. Pregătiri mari în toate părți, și ce deosebire în Franța, Gaeta încă totu se mai ține. Europa întreagă pare că se află în ajunulu une plăsmuiri nouă. Clujin 1 Ianuarie 1861. Răspunsu articolulu onoratului Comitet ibiiu, pentru ajutorirea tineriloru romăni juriști, cu datulu 25 Nr. 48 alu Telegrafului ro- Din causă că națiunea romănă din Monarhia austriacă în genere, și în speție și din Transilvania, e lipsită de orice organu legau de a se dina mia ce ce înțălege despre acoperirea , săturarea lipseloru celoru mai arginte, ape: și despre pașii necesari, carii de mai multe apă si a ce face mi chiaru din cause politico-nenale, apoi o parte a înțăleginței noastre el totu indiferintă, iapă altă parte a aceleaș voește a lua inițiativa, noi în toate a face, fie chiaru cătu de salutariu, otămu 2 unu condu . ba chiaru a servi de a daceni pe căndu j de altu sănge fără . de spese și timpu pentru a se conduna sub ori și ce ti „me vă „Ce consulteze totu nu esg Jl Pullitico-naționale - mi dauna cin e AI mi întreiurieti. A: ne cănd de toate părțile NA tene f mai face totu cătu ne tere, scălu al puirnienitei mai purți, și în mal, rapi, cu 2075 dreptulu voru face mai multu, și ținemu aparte. Capitule dela gheriami” Siniiu popă urmare că și Vi dțlui capitulu metropolitanu mai zicu pusi c 1agi fostu Dzeu ca nici a zile, asemenea paștirra altoru po iaru dea ăpen Vierea Darlau cuțigan nâniloru pi sosigu d „ Mi i seceea „a. «Di mei jiridine „ penpui mi pentru rereți ea secera din o aserepi dar nimenea nici chiaru cu rei a mai multoru inteliginți roile știriei adunați la Sibiiu bșirati lipea 5 unei legături, ipo pusu -n puna unui Comitetu ALTORU filiale, CU e devăăși uraseră în apusu Nu. n fine ce potu mie im pace e rădica mi comice jon1”1 altă luge, de i asemenea, din parîn po rrei Peste luna, ADăĂ ni g tigralități înța Voastre ai articolii vmnat lu, i