Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)

1862-01-04 / nr. 1

- - ---- -- ------- re privire la anul 1861. Un renumitu poet german zise: „Apae bu von bir Di la Minutu, nu ți mai restitue nici eternitatea. Aceste cuviinte săntu pentru noi romănii totu­deuna, oară mai cu seamă în timpulu de față atăt de însemnătoare, încăt la întrarea anului nou au să ne ocupe mape mult. Ele ne de­­mușură M nu perdem nisi o clipită din timpu­l în activitatea noastră, p­entru că aceea se perdem, nu ne mai dă îndărăpăt nici eternitatea. Să stăm dară pe pragul ușii, ce se rădică între anul ce trece 1861 și cel ce începe 1862 și să pri­­vim înderăptu asupra celui ce trece, ca să vedemu, oare zatariu noi din minutele destinate pentru activitatea re­­învierii națiunei noastre, și pentru căștigarea drepturilor n­aționale ale ei? Încă din timpul, cănd bărbații nostrii in Senatul imperial rădicară glasul pentru egala îndreptă­­țire a tuturor popoarălor din Monarhia Austriacă, ce elec­­trisază toate fivrele națiunei noastre și vibrănd asupra po­­terilor amorțite le trăziră spre o activitate mai mare decătu­e se potea aștepta dela unu poporu apăsatu și maltratat. iploma din ”, lucră asupra noastră la o mașină galoa­­ică puind în mișcare tremurătoare toate mădulările și producăndu aceea vtă speranță, că a sosit timpul măntuirii și pentru noi. În Ardeal capii bisericilor noastre primesc opra și conducerea poporului, în Bănat și Ungaria se adună oporul pe lăngă alți bărbați de încredere, însași amor­­țita Bucovină începe a da semne de viață națională. Ce pregătiră petițiuni cătră tron, în care se desvoltară dorin­­ele naționale, se trimiseră deputațiuni ilustre, care să rete Principelui nedreptățile, năcașurile și speranțele noastre. Din Transilvania ce hotărâ mai departe conchiema­­ea representanților poporului la un congres și acesta ne ede cea mai viă mărturie despre mișcarea națională a po­­orului nostru. Nu a rămas un fiu în Patriă, care să nu fie trimis deputații săi, a căror numeru era cu mult mai însem­­ată decăt ce se putea aștepta într'o grabă atăt de mare, și nu timp atăt de nepărtinitor și geros, ba congresul acesta­r fi numeratu mii de bărbați, deacă împrejurările politice ar suferit. Tactul și fineța politică, cu care fu condus acestu congresu naționalu de capii națiunei, de Presfințiții noștrii Ghierăi, a mișcatu pe membrii congresului ale aduce cea mai adăncă mulțămită și a primi solidaru asupra ca și prin­rmare asupra națiunei întregi respinsătatea pentru tot ce pop afla de bine a face­ri pop face venerabilii capi ai loru în causa națională. Ca însă activitatea lor să nu se în­­edece întru nimicu prin multele poveri, se fac ne­umerit­or, se află consultu a se așeza și un Comitet permanentu pentru afacerile curente mai momentoase. Purtarea mem­­rilor congresului fu atăt de solidă și esemplară, de escită­dmirarea concetățeaniloru noștrii de naționalități străine, e ținu conferința în Alba Iulia și deputații noștrii, de­și față cu cei de alte naționalități puțini la număr, arătară tăta bărbăție în apărarea Autonomiei Transilvaniei și a drepturiloru naționale, ve competa națiunei noastre, încăt străinii îi aplaudară, eară romănii le aduseră mulțămită publică. Se organisară municipiile atăt în Ungaria, căt și în Ardealu și romănii se răspingu căt se poate dela toate pi ce Ed înșelați în speranțele sale rădicănd protesturi asupra celor ce se făceau de ei fără de ei. Din timpulu acesta ce încindu­mi luptele raționale, c ataca și a de nega drepturile romănilor, începură ai ca­­lumnia și dejasi mai mule decăt ce se putea aștepta deja iște națiuni, care conteze la cultura europenă. Jurnalele hoaerpe abea doe apără din toate puterile în îngustele sale coloane drepturile romănilor­ și demnitatea națiunei în con­­tra atacurilor străine. Bărbații noștrii de bună credință scriu broșurele și articuli prin jurnalele străine, încăt a­­primi, ca să apere căt sănt de jusfe­rințele noastre. Jurnalele Ro­­tăcătoare cătră causa noastră era cu condeile sale cele eptățile, ce ni se fac măriei încă nu remase cea sfăntă, și începură caustice arătănd lumei civ din partea conlăcuitorilor. Viena un jurnal german, care riile popoară­­bărbațiloru sănătoși, consecință de fer și o logică sănătoasă a lor apăsate, ci deschide coloanele jurnalul erudiți din toate naționalitățile pentru a­ cu teoriă până despre idea naționalității fiind dreptul de statu. Articulii „Naționalitatea mi­­nteg­ei din dreptul statului de Dr. P.. sănt tot atâtea flagele în cor­­mna celora se cearcă a defăima aceasta ideă. Se deschide Dieta Ungariei și deputații noștrii puțini la numer, dar tari în credința causei naționale apără utilizarea limbei noastre și egala îndreptățire cu o elocvență rară în contra sofisme­­lor deputaților mariani mi seceră nu numai recunoștiința în­­tregei națiuni, dar mi bunavoința străinilor imparțiali. Toa­­tă lupta morală a acestora bărbați nu află la conaționalii maghiari adevărata aprețuire, ei cad învinși de votul majo­­rității maghiare, însă nu și înaintea tribunalului moral și judecătoriului nemitornic­­ opiniunei publice. Se convoacă în Ardeal, Universitatea săsească, și cei puțini români se luptă pentru căștigarea drepturilor naționale, însă mulțimea voturilor deputaților săsești face și aceasta luptă fără re­­zoltări și Într'aceea prin zelulu și statornicia amploiațiloru a comitetului din Districtulu Făgărașului și Nă­­săudului și din Comitatul Carașiului ce rădică limba romănă la limbă dicasterială în aceste Districte și Comitate și se apără cu multă căldură în contra celor ce vrea să o delature. În Asrscră apare unu jurnalu nou romănescu „Concordia“ și își împlinește misiunea sprijinind causa națională în toată direcțiunea. Se văzu lipsa de a trimite de nou deputați la tron, care să soliciteze îndestulirea petițiunelor naționale. Se hotăra dieta Transilvaniei și în între proposițiunele regești in articularea nației romănești, ca națiunea a patra de stat și pentru alegere un censu mai potrivit. Dar și aceasta augustă hotărâre se zădărnici prin representațiunea gubernu­­lui, care trasă după sine nouă decisiuni, a căror distanțiă stănd ne pragul anului 1862 încă nu o putem nice măsura, nici apre­­tisi. Aceasta e icoana anului espirat. Ce e dreptu coloritul ei este destul de posomărât, însă să pun desperăr, că încă nu a trecut și al unsprezecelea ceas. Să lăpădăm acuma o ob­iadă și nartea noastră asupra a­­nului începătoriu și vom vedea, că el după cele e spuse pănă aci, în stadiul, în care am devenitu, nu ne apromite vreo fericire mai mare. Însă totuși de vomu judeca, că viitoriul este acoperitu cu văl întunecosu de naintea ochiloru noștri­, că: accidit in puncto, quod noni speratur în anno (ce întăm­­plă în clipită, ce nu se apere întru'n anu) atunci aducăn­­du ne aminte că săntemu și creștini, vom pune speranța în Dumnezău și îl vom ruga, ca să ne deschidă ochiul minții și să ne lumineză pe calea cea adevărată și ajută adune întru toate să ne ducă la limanulu fericirei noastre naționale.­­ Deci să nu refusămu nimic din minutele, care se cer pentru activitatea fericirei iubitei noastre națiuni nici în anul 1862; căci de­și resultatulu anului 1861 nu a fost în priviința po­­litică îndestulitoriu, el totuși pe rămâne de însemnă­­|­esarar.­­cC­r - JP

Next