Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)

1862-06-10 / nr. 46

D. 181 r1 Sa tiparescu cu litere latine, deci deca ale se rota spstiene, a­­tunce si „Telegrafalu” se-agu­rote., Noi nu avemu intentiune a ne slobozi la nisce observatiuni generali care amu avea de facutu asupra recensiunei acestei­­ cu atata mai putiem­ cu catu nu cunoscemu pe D. recensentu, dara atata ne vedemu indetorati spre onoirea „Telegrafului Ro­­manu“ pre care im­ redigemu a reflectă, ca noi­ nu­ pricepemu de unde pote se vina Domnului recensentu atata aversiune a­­supra „Slovelega cirilice“ de pre ce ele ne au fostu semnele , cu care ne amp servilu, pana acuma in limb­a­ si literatur­a noastra si care mai suntu si astadi ale celoru mai multe diare din­colo de Carpati si voru trebui se le pastramu pentru vecia daca nu vremu se perdemu tesaurulu celu fecundu alu literatu­­rei nostre, celu posedemu in cartile bisericesci scrise cu slo­­ve.­­ Noi amu deschisu soloanele „Telegrafului Romanu“ in­­teligintiei romane si amu tiparitu so ghesiun dintiele asta pre­cum le amu primitu cu litere strabune, ori cu slove cirilice, si desa ne vinu corespon­dintie inca si astadi cu slove, este dovad­a cea mai via, ca literile inca nu au strebatulu pana la poporulu cel mai de josu. Aflandu dara in inpregiurarea asest­a celu mai adeveratu indice pentru purtarea nostra, nu amu cugetatu a timpulu, ca se inchidemu scrietoriloru si cetitoriloru, carii sau nu si sciu inca scrie si citi iute si corectu cu litere, sau carii scriu si si­­tese, mai indemana cu slove, soloanele diarului nostru. Diarele poli­­tice, cum este si alu nostru, nu au de scopu primariu cultivarea lim­­bei, ci a aduce la cunoscienti­a poporului, pr . cat se pote pana in stra­­tele cele mai de josu, cele ce se intempla in lume si impregiurulu lui, si ai arată dupa putintia cumu se le intrebuintiese aceste pentru folosulu soț.­­ Cu catu vă fi dar unu Diariu mai la­ Mitu intre poporu cu atata mai usioru isi vă si implini acestu­­ scopu.­ — De aci urmesc, ca unu Diariu politicu are nesonte­­nitu se tiena in vedere publiculu pentru care scrie: Cum este publiculu nostru astadi ilu sciu mai bine DD. Redac­­tori si noi cugetamu a fi justificati de stșip, daca vomu amin­­ti, ca in anulu cuvinte ne au venitu mai multi rghenomeganti, carii ne au seghisp apriatu, ca nu tomu citi bine cu litere, ase­­stia de buna sama erau mai nainte prenumerati la alte diare ce nu lea pututu citi cu indemanare. P. V. inca se vede a afirma asertiunea nostra de si in „alta directiune, candu dice „ca adi tote diagnalele romanesci d'in „Austria se tiparescu cu litere latine deci deca ale se potu epstiene atunci si „Telegrafulu“ s'aru pote“ Asia dara D. R. V. r­espnosse ca diarile se sustienu mai usioru scrise cu slove si ce vrea se dica acesta as­a, decatu ca cea mai­­ mare parte a cetitoriloru nostrii este dedata cu slove. In a­­cesta opiniune ne intaresce si nota Redactiunei „Concordiei“ unde se vaeta despre ghesea inbratisiare a „Soneoghiei” caci nimenea nu vă putea dice, ca ea nu ar fi redigiata cu tactu­l cuvenitu, Daca D. si totusi se plange ca are dauna.­­ Pamfiliu Valeanu nu s'a instelatu nici o data in opiniunea sa, apoi trebue se-i spunemu ca s'a instelata candu a gugetatu ca „Telegrafulu Romanu“ ese de aceea si cu slo­­ve, că se se pata sustienea. Nu Domnule ! „Telegrafulu Co­­manu“, are fondulu seu, si pelenga elu si atati­a prenumeranti, incatu astadi f­ara seu numai cu putiena urcare a pretiului aga­rote esi baremu de trei ori re septemana, daca nu­ iaru lipsi puterile fisice, adeca lucratorii. Ore „Gazeta Transilvaniei“ pe care D. recensentu o recu­­noste sptota dreptulu de „Vetegan­a noastra” care „se ivi pe o­­ghisonșii gomanimei că unu lucraseru atunci, candu esistinti­a nationala ega dora mai periclitata ete” a fostu mai putienu pla­­cuta, mai putieru folositore, mai putieru­ nationala sandu esia cu spurcatele si pgitiosele slove, cum place D. recensentu a le nu­­mi, decatu acuma sandu ese cu litere. „nu vă indresni firesce. Mi se pare ca acesta­ se dica nimine, si vedi D. recensentu ca si Qua­­ redactorulu­i„Telegrafului. Romanii“ au avutu dela inceputulu ei subt tota Redactiunea D. Baritiu si de aceea cugeta, ca nui veti putea atribui nisce capritia, daca „Te­­legrafulu ese si astadi cu litere si cu slove, adeca cumu vrea publiculu: cetitoriu.. Noi ca nu ne gata destulu de lamuritu potemu rapi a numi slovele, "suntu semnele scrierii la unu populu forte intinsu „„hieroglifele și Cirilu cu atata mai putiemu a vede in ele vreo ureciune spureaciune, ci le pretiuimu pentru literatur­a slava , asta precumu pretiuimu cele latine pentru literatur­a de­ publiculu cetitoriu dupa spuintia statului D. R. V. pentru castigare de popularitate, cu 'Tisica de a veni mai potieni nationalisti in ostii acelora, cari cugeta ca simtiurile sale nationale nu­mai atunci le­ potu a­­candu osîndescu slovele si pe urdie­­“om­ulu loru. Namegalu celu insemnatu alu prenumerastiloru ne e dovad­a cea mai via, este vibratia siatu si pretiuitu pretrațios, ini a npomir că Ea lăsa să i se relaționeze. Ea lua rugă­­mintele ei în socotință și le va concidepa. Mai tărziu a mers de­­putațiunea la D. Ministru de finanță de Plener, la care au recomendatu cu deosebire cestiunea lefii amevndiațiloru săsești, în care direcțiune au căpătatu cea mai înpăciui­­tare încredințare. Comesul Șmidt călătorește măne la Ardealu din motivul inspecțiunei Sacsenlandului prin Nonte­­ne Crenevile, ca săi dee doritele deslușir. Comesulu ce va reîntorce însă în 2 la oră și la Viena. Precum o foie de aicea ințelege, va da casa ablegațiloru atuncea deputa­­țiunei periului, „pn aprețuirea activei loru năzuințe pentru unitatea im­­unu banchet.­­ „R. Ul.“ zice că parola deputațiu­­nei săsești este dieta Transilvaniei, căci punctul de țintă alu activității ei este conchiemarea dietei, acesta este ce­­rerea accentuată a ei la ministrulu președinte, în cancela­­ria transilvană aulică și la Ministeriulu de statu, că depu­­tațiunea nu sa îndestulitu a sprijini prin graiu cunoscuta representațiune, ci ea a pregătitu și un memorandu, în care se desvoltă conchiemarea și compunerea dietei. Tendința memorandului este a înfațoșa necesitatea conchiemării RUT de curăndu a dietei și o astfeliu de compunere a ei, „vare amu putea trage socoteală dreptului isto­­ricu precum nu mai puținu ecuilibrului într­e pațiunele regnicolare, cu cuprinderea și celei ro­­mănești, scopului și referințelor unei corespunzătoare representanțe a intereseloru po­­porațiuneloru acestui pămăntu. Manifestațiu­­nea representațiunei află în memoranda o mai puternică, mai îngrijită esecutare. Tendința ei este clară îndreptată esen­­țialminte la ațintirea unei constituinte transilvane diete.­­ Mai departe scrie că deputații observeză o deosebită mode­­stiă în purtarea ea și că să tracteză în cercurile regi­­mului de acolo cu deosebită distingere. Întro gazetă germană „D. A. Z.” sa fostu publicatu nou program în priviința cestiunei ungurești adecă, ca sar for­­șa societăți, care se căștige terenu și oameni pentru regim „Mi­nb acesta saru face cu știrea regimului. „Ung. Nasn..­­foie oficiosă aduce subtu inscripțiunea, „înțelegere și deslucire, asupra cestei programe întratâta o def­­avorare, că de­și ar trebui regimului să fie de doritu, decă sar afla pe singurul terți practicu alu dateloru relațiuni bărbați adevăratu patriotici, carii îndepărtați de fapta­­stice utopii și nefirești legături să aibe naintea ochiloru sin­­guru și numai marea țintă a mai îngustei patrii părțite de prosperitatea binelui întregii monarhii; ne des­­totuși este evidentu că regimulu are numai un programu, adecă acela care află dechlarațiunea sa și punctul de sprijoană al său în feliuritele de Maiestatea Sa sancționate acte ale regimului. pftAAAA. Se scrie din Roma, că episcopii franțuzeți și ar fi propus după reîntoarcerea sa din sfănta cetate să renoiască propaganda sa în Franția în favorul domniei lu­­mești a papei și deacă ar cere necesitatea să aducă lucruri la estrem. Că însă Înpăratul din contra ar fi datu Dom. Rolando­mi Cont. Persigni inviațiunea a procedă „pn contra e­­piscopilor cu toată severitatea mi să împedece de loc cea dintăiu încercare. Se zice că episcopii vrea să publice pas­­toralele sale în favorul puterii lumești a papii toți de otati. Se mai spune, că cardinalii franțuzești ar fi luat în Romia asupra sa obligațiunea, că ei în casa, căndu papa ar cugeta să ce îndepărteză din Roma, „ar renuncia la șarșa loru de curte mi ar lăsa scaunul său în senat, a cărui membrii sănt ei în puterea dispozițiunelor constitușiunei. Episcopii ger­­mani au și părăsit Roma. A-D. ” N­aziue Disease - Aulămu din izvoru privatu însă siguru, că Maiesta­­tea Ca Împăratulu cu prearațioasa decisiune din 11 Imniu e. n. a denumitu ne Consiliariul de școale transilvan Dr. Carol festel de Supra-Director de studii pentru districtul Pesta- Buda cu reședința în Buda, și totodată ia concesu titlul și rangul unui Consiliariu regescu fără tacsă.­­ „Herm. Zeit­­ape pn Nrul din 18­61Luniu următoriul te­­legram din Viena: Comes locuiitoriulu Consiliariul de guber Konp. Smidt a plecatu astăzi (17­5) din Viena cătră Bra­­șov, ca să primească ne gubernatorul Contele Crenevile, să'l concomite la Sibiiu și apoi să se întoarcă iarăși de loc la Viena. 3 -3 ea seu ca T. R. Ondre­a lucră la noastra care si si nu are lipsa a se supune

Next