Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)

1862-11-25 / nr. 94

i A fee „Ghiu Spitr Revota Grecă. (urmare din N-rulu gecu) După ministrulu Franției veni și ministrul Euraitepei, în civile, cu comandantele corăbiei englese mi cu ministrul Bavariei; ceva mai tărziu, o îmbarcațiune francese aduse pe miniștrii Rusiei, Italiei, Prusiei, Retinei și Turciei, toți în mare uniformă. După o convorbire de punte cu miniștrii franției și Enghterei, și după ce fură priimiți de rege, toți acești diplomați ce retraseră de la 5 ore și nu remase de cătu ministrulu Bavariei care avea se petreacă noaptea pe corvetă. Pe la șepte oare, measa fu pusă pe punte, și atunci Regele se arătă ăntâiu, conservănd demnitatea sea ordinariă, deși figura cea purta întipărirea neliniștii și tristeții. Regina se părea a fi plăns mult. În timpul mesei la care erau adunați toți, comandantele fregatei francese Zenobiaaduse familia Carbonii, era ce pusă lângă rege. Depă ară22 Regina uroma căteva cuvinte indiferinți, apoi s'apropiă de Carboni și'i întreabă despre ce se petrecea la Atena. biei, familia Carboni plecă înapoi cu comandantele Zeno- Corveta remase în oservare, văzăndu totu se întră și esia din Pireu. Afară de Peitalia veni pândrea de resbeli Afroesa de la Limenioni, unde întâlnise în ajunu corveta căreia „i aducea ordinile consiliului de miniștrii. Comandantele seu nesciindu evenimintele din capitale, se apropie de corvetă, făcu salutarea regale și se puse întro barcă spre a merge a se înforma de causa ce ținea pe corveta Amalia afară din Pirei. elu remase Aflăndu ue ce întâmplase și văzându ne rege, lângă corvetă. În acestu momentu eșia din Pireu corveta englese Cui la mi canoniarea francese la Vicene, cele patru corăbii ce îndreptară în canalele de la Salamines, corveta Amalia mai la largu, Siria mi Biche între Amalia și direcțiunea Pireului. Era 8 oare de dimineațe. Noaptea se petrecu în liniece. A doua zi, vineri 24/12 Octomne la u ore, unu stegariu alu corăbiei francese se presintă pe punte unde se afla maiestățile loru, și le dede nisce scrisori. În timpulu acesta, o mulțime însemnată de poporu și de soldați risipiți apărură pe înalțimile Pireului strigările loru ce auziau pănă la corabie, cu stindare roșii. Maiestățile loru priviau linisciți acestu spectaclu. [le la poze oare mi jumetate dimineța, comandantele Parasca adună pe toți oficiării și stegarii cei în consiliu în apartamentulu seu; le espuse evenimintele revoluțiunii, și adause că de oarece astă resculare era cu învoirea națiunei întregi, nici elu nici unu oficiării de suptu ordinile sale nu aru comite nebunia de a se pune în oposițiune cu opiniunea generale. „Cu toate astea, zice, oficiălii au o altă detoriă de împlinitu, o detoriă de onoare, ce le comandă a Beria asupra vieței și siguranței Regelui și reginei, ce sau pusu suptu protecțiunea loru, spuse incidintele Saduri, zicându că fusese la Rege și'i dedese pliculu ce priimise, și care fu deschisu și se află în elu ordinea ministrului marinei, a noului guvernatoriu Califonul, învităndu pe Palasca a da comanda corvetei în mânile lui Sacturi, mi că regele îi ordinase da păstra comanda pănă la o nouă ordine. Toți flicrării aprobară purtarea sea și congederea lui Sacturi. Ei mu asigurară că voru garanta siguranța Regelui și a Reginei chiaru cu periciulu vieței loru, cerându numai se nu li se comande a da cu tunulu în poporu de ce sa apropia de corvetă. Palasca afirmă că nar fi nebunuie de asemeni ordini, că dacă poporulu se va apropia, el se va incerca a lu depărta prin înțelepte rațiunaminte. Unu stegariu observă că corveta nu pute remănea străină de mișcarea poporariă, căci era probabile că noulu guvernu ar acuza pe oficiări de crima de înaltă trădare. Palasca respunsă că prevăzuse casulu, că în ajunu sera, căndu ministrulu Franției, ce se află la Rege căndu cu venirea lui Saduri, se retrăsese spre a se întoarce la Atena, îlu rugase se ceră pentru dânsulu (Palasca) ordine de la Guvernulu provisoriu de a transporta pe Maiestățile Loru afară din Statu, în loculu ce voru voi, seu pe o corabiă de resbelu străină; că speră a ave respunsulu înainte de ameză zi, Kb dens Ba Beni respunsulu Ba aduna iarăși pe oficiări spre a decide trimiterea la guvernu a unei deputațiuni care-i va adresa cererea cu care însărcinase pe ministrulu Franției, rugăndulu de a nu da ordinea da preda pe Rege și pe Regina, toți oficiării fiind hotărâți a se perde mai bine de cătu ai preda. Parasca rădică consiliulu, îndemnăndu pe oficiări a observa o asprape liniscită și respectósă în presinția Maiestățile Loru, spre a nu mări amărâciunea momente ale esistiței loru politice. Doru Regele, nevoindu a espune pe oricuri, ordină corăbiei Agpoeca ce reîntre în Pireu și se se pară la ordinile noului guvernu, și marelui seu mare și a le se transforme toate lucrurile sele de corveia englese Scila, prevenindu pe comandantele acestei corabie, care venia în mare uniformă, Kb Maiestățile Lorunu voru întărzia a ce transporta neîmbarcațiunea cea. Apoi elu chiamă peadjutanții sei și-și luă ziua bună de la fiecare în parte, în termeni doioși, căci ei ce întorceau nepunte cu ochii naini de lacremi. La 11 oare toate lucrurile Maiestății Loru era îmbarcate, pe vasele corvetei grece numai renaseră de cătu cei patru cai cari mai tărziu, după „ordinea 37: 29 dați în minele guvernului provisoriu. la 11 oare mii reveni canoniaria francese la vishe. Ea aducea pe D. Toucard, femeia armiralelui francesa și familia Carboni. După ce au primită de Regina, D-nu Toucard se întorse la Pireune corabia la Biche lăsăndu aci familia Carboni și pe comitesa Roma, ce venise lângă bărbatul seu. Potit fiindurara pentru plecarea Maiestățiloru lori, întră în varca regale a corvetei, dede ordini de a duce pe L. în siguranță ne corabia Scila mi se intorse care se întorsese la Pireu de dimineță, la posturile loru pe corvetă. Toți oiiciorii în mare uniformă erau înșirați în lungulu scărei. La amezăzi Regele se arătă. Elu purta costumul recu și fesu; își luă ziua bună de la oficiări pe cari-i salută; le adresă urări pentru fericirea Greciei și versăndu apime cobora scara Regina nu încetase d'a plănge! ea pi luă asemene zisa bună de la oficiări cari-i sărutară toți măna. Le fură urmate de marele mareșale, marea guvernante, adjutantele Dracos, oficiării de ordinaniiă cachis, comitele Roma ș Hagi Petru, primulu medicu Carais- Lindermaier, domnișorele de opere Carboni și Gardichioti, alu doilea secretariu Venius, ecritoriulu Manarachis, și toată seiia loru. Oviciariulu de ordinanțiă Bacoc, patru servitori, refusară de a pleca și remaseră pe corvetă. La plecarea cea, regele fu salutatu de 21 detunăture fără altă pndpe, apoi pavilionele regale fu dară rosu după catargulu celu mare. Comandantele englesu îlu primi cu o salutare de 21 detunăture și cu mateloții la catarge. Locotenintele singuri reveni cu barca regale, pe care o trimise la Pireu condusă de unu stegariu spre a căuta pe noulu comandante Sacturi. Seara se află că Palasca, după stăruința regelui, a amiralelui și a oficiăriloru francesi mi tresi, ceotărâse a remăne ne corabia Scila mi a ce duce Am Ocidinte. De saru gi coborutu ne uscatu apoi fostu în adevăru un periclu de a fi sfășiatu de poporulu fanatisatu. „Ce agipma apoi Kl guvernulu provisoriu „pai condemnase la moarte pentru crime de înaltă trădare, în urma refusului seu de a da corveta asi facturi, mi de mi acelu faptu este acumu desmințitu, este anevoiă păn'acumu dea sci adevărulu, adecă dacă condemnarea a fostu decretată întâiu și retrasă pe urmă vezânduse zeulu efectu ce astă scrie produsese dacă nu sa făcutu asupra tutoru oameniloru raționabili, seau decătu în spiritulu fanaticiloru mimici ai lui Palasca, din cari Sacturi e unul din cei mai violenți. (Va urma.) Candidatura După depeșele prințului Alfred ce mănă cu totu zelulu. din urmă din Atina a datu comitetulu anglo-grecescu de ca tipăritu biografia prințului în limba grecescă mi aa acestă biografie ca adaus și portretul prințului. Spre acestu scopu sau datu a se fotografia 50000 exemplare. În Atina sau întămplatu iarăși demonstrațiuni „în favoarea prințului Alfred cu strigăm „să trăiască regele Alfred”. Trecănd mulțimea pe denaintea Otelulului ambasadorului englezesc acesta a mulțămit pentru esprimarea simpatiei, adaugăndu că el nu poate da nici unu respunsu hotărâtu, ci va arăta dorințele populațiunei la Lon mn.