Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)
1863-01-03 / nr. 1
nttiutiei romane mare nedreptate , deca am cauta cíUis’a acestei aparintie in indolentia si indiferentism« politic«. Aceast’a pacientia generala in asteptare se pare a-si ave caus’a parte in cunoscinti’a greutailoru ce s’au adusu pana acum chiamatei dietei transilvane, parte in convingerea, ca o intarziere fundata este cu multa mai preferabila decat o precipitatiune. Afirmatiunea , ca organisarei cei drepte si scopului potrivite a representatiunei tierei nu stau in profiva asta mari dificultăti in nici o provincia a monarchiei austriace , ca in Transilvani’a, cu buna seama ca nu este "nici decum esagerata. Re<rimulu biurocraticu alu celoru diece ani a fecutu aici tabula rasa; după 20 Octomvre 1860, se feed incercare, de a restatornici conditiunile constituționale si administrative, după cum au statutu acelea pana la a. 1848. schimbarea totala a imprejurariloru din a. 1848. si 1849, face imposibila intorcerea la starea din a. 1848. — Astfeliu vedemu o epocha incontinuu neconditionatii contrazisandu pre ceealalta si prin aceesta impedecandu progresulucelu salutariu, vedemu anulu de nivelatiunie din 1848; in contradictiunea cea mai mare cu timpniu trecutului, ce favoriza pre tare clasa privilegiata; regimentul« birocraticu in contradictiune cu dispositunile de «dinainte; 20 Octomvre 1860; si urmările sale pe campulu administratiunei in contradictiunea cea mai eclatanta cu administratiunea precedenta a c. r. diregatorii politice si judiciale. Si precum in tempu area stau si in spatiu nationalitatile si clasele cele odiniora privilegiate si neprivilegiate ale societatei cetatienasca lénga olalta si amestecate in contradictiune disputatora unile cu alteia cei dintaiu catu se póte mai multu fie neaduse de prerogativele loru , cei din urma insuindu după drepturi catu se póte mai estinse. Confesiunile, Națiunile si Clasele mainainte politice indreptatite si neindreptatite se provoca cu fotele la 20 Octomvre 1860, spre intemeiarea seu de negarea pretensiunilor borusie si opuse. Diploma din 20 Octobre in privintia Transilvaniei se perde in generalități, pene acuma n’are nici o hotarîre concreta si de aceea se póte provoca cineva la ea si pentru una si pentru alta. Este de necese o putere geniala, carea in încurcăturile haotice ale marelui Principatu sa pota dice„ fia lumina “ si sa aduca reconciliatiune, ordine si armonia in contradictiuni. Atomii, cari necurmata iubescu unii in alții, singuratici nu potu veni nici de cum intro ordine de statu; din partea regimului trebue sa iasa legea si poterea, cari sa prescrie singuraticiloru locuri si mesura, cari sa separeze totu ce politice nu se póte ticne^i sa ofere celoru plini de viatia concursulu loru de neaparata lipsa pentru prosperitate, regimulu trebue sa inventioneze formul’a, carea sa conducă spiritulu in organismulu venitoriu alu marelui Principatu, regimulu trebue sa dea o lege despre representatiunea Transilvaniei, carea sa prefaca nedeterminatiunea dominanta in determinatiune, întunecimea in lumina, si contradictiunile sa le aduca in armonia. Usuora defenita este aceasta tema, greu insa forte greu de esecutatu. Spiritele suntu pre tare invrajbite, așteptările pre mari, diversitatea pareriloru a luatu atatu intensive catu si estensive pre mari dimensiuni, decatu ca sa se póta astepta, ca prin o lege despre representatiunea si diet’a Transilvaniei sa putemu ajunge fara pedeci la tînt’a dorita. Spre acestu sfersitu trebue sa ne tienemu strictu de principiile constitutiunei, iara regimulu are lipsa ca sa póta face aceea, ce vrea. Si ce însemnătate au anii in viatia natîonalitatiloru Boccea 7. Ianuarie c. n. 1863. asia Scirea respandita prin diurnalulu „Concordi a“, scósa din funte credibilu, ca actualulu aministratoru a comitatului"’arasiti va fi promovatu la Arad, si postulu lui devenindu vad,,se se va înlocui prin unu barbatu neromafm, a atinsu una din érdele celle mai sensitorte a animeloru nóstre,in impregiurant.de facia, córd’a unica, pe carea man’a romana producea nesce t>vnuri maĭ plăcute urechiloru nóstre;carea inse prin vibrarea ne ‘a datinata a faimei amintite a produsu o disonantia, ce a electrize fórte neplacutu tóte clasele romaniloru d’in Carasiu, si a iata tóte foile romanesci au resunatu unu discordu, de care si -o cum anco ne dorii urechile. Intieleginti’a romana vedîendu , si esperiendu resensulu acestu de comunu manifestatu, si audîndu dorinti’a universală, de a recurge la Majestatea S’a, pre-induratulu nostru Imperatu, pentru depărtarea viscolului greu de pe orizonul sperantiei romane, ce ameninta interesele nationale, si efluintiele ei cu suferind precalculatore, si a împlinim datorinti’a santa catra cariați națiune , ca intr’o pelatiune îndreptată la Majestatea S’a a descoperita dorerile, si temerea, ce li-a causau faim’a prin „Concordi’a“ lalita, si la preinaltul Troliu au cerutu vindecare, si mângâiere, racomanduse pre pre-gradiosulu Rescriptu din 27 Decembre 1860. Pelesiunea aceasta subsrisa de tóie clasele romaniloru, împreuna cu oficianții romani s’a substernutu in 3 Ianuariu a. C. după c. n. pr’in Posta direptu la Maiestatea S’a pre bunulu nostru Im’paratoruu. Diregatorii insusi prin subscrierile loru puse in petitiune si-au inplinitu chiaru numai datorindi’a sacra catra scump’ale națiune; tot odata cu credintiosi supusi a Majestatii Sale, si ascultători a inaltului Guvernă, au socotit de cea mai arginta necesitate, a aduce la cunoscinti’a Majestatii S’ale, si a înaltului Guvernu in presiunea esperimentata, ce a casiunata faim’a desa numita. Fapt’a aceast’a laudarera , si plina de loialitate nu li se póte inputa loru cu dirigatoriloru de rea, precum alti dori contrarii nostri, fiindcă scirea amintita nu se póte necidecum consideră de autentica, sau de o fapta acomplinita a Imaltulu Guvernu, ci numai de o simpla faima , că si mai multe asemine, ce se latiescu, si se demintiescu pr’in tóle diurnalele. Contrarii causei nóstre potu se fia limist>ti, ca oficianții nostrii romani sciu sentimentele loru pure, firesci nationale tole-de-un’a a le aduce in consunantia cu datorintiele , cu care sunt oblegati înaltului Guvernu a Maiestatii Sale; si n’au neci o causa de a se sfii de faptu aceast’a ; dupa ce ei ca fii adeverati ai unei natiuni, carea in tolu tempulu, si in inpregiurarile cele mai critice, a aretatu neclalit’a credintia catra Înalta Casa domnitoria, sacrificandusi averea, si insasi viati’a pentru pre-bunulu Monarhulu seu, n’au voitu, dar’ neci ca afla de consultu a se desparti de ea, si a se izola de frații loru cei dulci. Cu tóte acestea suntehlu construi si a mărturisi , ca si intre noi anca esista unu barbatu, dar’ lauda fia Domnului, ea elu este uniculu, care se mecarca prin vointi’a comuna a fostu odata chiamatu a conduce comitatulu nostru pe calea adeverata, d’ iu contr’a prin ajusulu demnității sale in locu de a inainta si apela interesele națiunii s’ale, după inpregiurarile de atunci, le a periclitatu cu totulu, si acum simulandu, ca voesce se remane in pasivitate, ca omu ne dependinte a refusatu subscrierea petitiunei din partea sa. Contrarii causei nóstre conduși de simplulu loru egoismu se nestiescu a trage si pucîntic’a spuz’a a romanului pe turtele loru, candu se opintescu prea gratiosulu Rescriptu din 27 Decembre 1860 aru esplica dupa cum loru le-aru veni mai bine , firesce in disfavarea romaniloru, dicandu , ca romanii asiediati pe bas’a lăudatului Rescriptu împ, au totu dreptulu a pretinde, inse ca numai diregatoriele acele, care vinu nemediu locilu in contactu cu poporulu, se fia ocupate de romani; car’ unu postu de căpetenia in Comitatu, cu unu postu de incredere se se confereze, in urmarea propusetiunei a Guvernului , ori cărui barbatu de încredere fara diferintia de nationalitate. Noi concedemu, si consentimu, ca posturile de încredere, cum e si postulu de Comite supremu, Aministratoru, etc. se potu conferi numai barbatiloru cualificati, si incredinti la Imaltulu Guvernu a Maiestatii S’ale^ inse la noi banatienii, in vigórea Rescriptului Imperatescu, numai unui barbatu de naționalitatea romana. Se presupunemu, mecarca nu credemu, ca postulu de Aministratoru din Carasiu eventualminte devenindu vacantu , s’aru concrede unui neromanu, ce la tóta intemplarea se pote face numai cu aprinsa retemare a desu memoratului Rescriptu , atunci s’aru nasce la noi acea întrtebare: oare avutau romanii barbati cualificati pentru postulu chestionau, sau ba ? Respunsulu nu se póte da altcum, decatu ca, au avutu de ajunsu. Si pe langu deplin’a cualificatiune totusi postulu acest’a ne concredînduse Unui barbatu romanu, aru 13- sultu, ca Guvernulu n’aru avé încredere in romani; si aceast’a aru fi o fatalitate grea pentru națiunea întreaga, cu