Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)

1863-01-24 / nr. 7

I catra espeditura. Pretiulu prenumeratiu­­nei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a. ear­ pe o jumatate de anu 3. fl. 50. Pen­tru celelalte parti ale Transilvaniei ai pen­ I Telesrr»fulii eta de dini* ori pe gepte- 1 mana , joiVJ si" Di­miner"». — Prenume- 1 ratiunea se face in Sab­iu la expeditur­a Itoiei; pe afara la c. r. poște, cu bani / gat’a, prin scrisori francate, adresate m­ai­ulu­­i. Sabiiu 24. Ianuariu 1803. tru prorindele din Monarchia* pe unu an" 8 fl. era pe o jumătate de anu 1 fl. v. a Pentru ptine. si tieri străine pe anu 12. f pe­­/i­a»u 6 fl. ▼. a. Inseratele se phtescu pentru inteia ora cu 7, cr. siculu cu litere i mici, pentru a doua ora cu 5'/, cr. 1 pentru a trei­a repetite cu 31/, cr. r. a. Congressunu. I. Faim’a impartasîta in Nr. 98. 1862. alu „Telegrafului Rom­anu“, ca Escell. Sele, Architereii noștri din Tranni’a au facutu pașii cuveniți pentru condhiamarea unui congressu natiunalu,­­ a datu ansa la unele venturari si desbateri prin foile publice ale acestei întrebări atâtu de importate pentru viéti’a nóstra politica sî nationala. Si anume avemu dinainte— ne unu articulu alu on. Redactiuni a „Gaz. Transs.“ publicatu in nr. 98, alu acelei foi, apoi unu articulu fără semnatur’a numelui sî a locului in nr. 102, alu „Concordiei“ sî ’n Hue o co­rspundintia a „Concordiei“ (Nr. 3, 1863.) din Fagara­siu, semnata cu liter’a R... Atittu catatîmea corespundinte­­loru publicate in acésta materia, câlu si lungimea tâmpului, ce trecu­ de­ la publicarea prin „Tel. Rom.“ a proiectului a­­sternuta de Escellenliere Sele, Architereii Presiedinti ai confe­­rintiei natiunale din 1861, ne face a crede , ca opiniunea publica a natiunei nóstre in privin­ti’a congressului proleptarii este in­formare, ca prin urmare suntemu indreptatîti a ne re­­’ntorce privirea asupr­a obiectului cestim­atu, parte pentru de a reasuma părerile străine, parte pentru de a desfasiura sî pă­rerile nóstre. O vom face acest’a , luându articulii pomeni­i in rendu cronologicu, ear punctele comune dintr'ensii pertra­­ctându-i intr’un’a. „Gazet’a Transs.“ purcede de­la suppositiunea, ca acestu congressu , neavendu caraeteru strictu natiunalu, nu va pote­portă nici numirea de congresu natiunalu, prin urmare nu va pote representa vointi’a natiunei romăne. Căci, dice acestu douariu, sî adunarea din 1861., ba ch­aru sî cea marelia din 1818., ca căndu aru fi fostu mai multu improvisate sî impuse decatui construite pe cale constitutionala , se combătu din par­tea contrariloru nostri politici cu opusu unor capete ambi­tiose , nici decatu insa nu se considera că espressiunea vointiei generale a poporului. Cu tóte acestea insa „Gazel’a“ se ’nvoiesce cu cele 6. puncte d’antâiu , adica cu conchiama­­rea barbatiloru români din oficii de statu , iar in privinti’a preotiloru celor 40, si a onoratioriloru celoru 60. cere, ca alegerea loru sa se faca după cercuri prin popor, trimitie a­­duse din fiacare comuna barem câte unu alegatoru. Congre­­sulu constituitu in modulu acest’a va fi apoi „icón’a oma­giului si a dorintieloru natiun­ei fo­rm­a­lu re­­presentate; si ’n modulu acest’a vom merge nainte, ear altmintrea nu. — Bata spiritulu programei espuse in „Gazet’a Transsilvaniei!“ — Corespondintele „Concordiei“ N. 102. din a. tr. a­­firma mai autâiu, ca congresulu e volnti’a comuna a natiu­nei române, carea va vede intr’énsulu „steu’a conducatóre pen­tru viitoriu.“ Dar, ca sa dilucideze lucrulu mai bine, pune­m d­antaiu întrebarea, ca „unde se va tine acelu congresu ?<i apoi „ca cine vom lua parte la acelu congresu ?“ In privin­ti’a punctului d’antaiu coresp, afla de bine a recomenda Ar­­menopolea (Gherl­ a) pentru casulu, cându congressulu aru fi generalu pentru toți Românii din Austri’a, ear Belgradulu ,ori Blasiulu, cându congresulu s’aru compune numai din reprezen­tanții Româniloru din Tranzi’a, adaagendu, ea ,,se ’nnțelege firesce, ca Sabiiulu seu Blasiovulu nici la o ’ateai­dare nu potu fi loculu congresului.“ — Acum vine la ’»trebarea, ca cine sa ia parte la acelu congressu? Întrebarea acést’a o­respunde asta, ca totu Românulu trecut» de 20 ani s’aru cade sa participe la dénsulu, insa durere! acésta nu se póte$ oâei nue tempugi nu e nici locu pentru o adunare asta colosala. Ei, si asta cine sa faca parte din congressu? Amploiații, dîce, chiamandu-se ex offo, nu potu representa națiunea, caci la oficiele sele nu suntu a­­leși de națiune, ci denumiți de regizau. La congressu, după „T. R.“ am veni a se ronchiama vr’o 26 amploiați, 40 preoți sî 60 onorab­ori, sî cându preoții cu amploiații „am da ma­ita“, atunci representantii poporului-adica onoraliorii cores­­pundintelui-aru remane in minoritate, sî atunci congressulu n’aru mai fi congressu natiunalu. Mai departe crede cores­­pundintele, ca nr. de 126 membrii e prea micu, câoi de aru fi sa represente congressulu pre toti Românii din Austria , atunci acel’a aru trebui sa coste a­celu pucinu din 600, ear cându aru representa numai pre Românii transsilvani, celu pucinu din 200 membrii, pre cari aru trebui sa-i alega po­­porulu sî sa-i provéda cu credinti unale. Alegatoru insa, si eventualu minte si alesu sa póta fi totu Românulu trecutu de 20 ani, care are possessiune séu venitu de 50 fl. pe anu si e ’n usuarea drepturiloru politice. In casulu acest’a n’aru fi de lipsa denumirea cestui ori celui amploiatu ori preotu, ci poporulu si-aru alege pre barbatii sei de încredere, cari apoi intr’adeveru aru representi națiunea. Acesta procedere o cere libertatea constitutionala, dar farendu-se altmintrea, congressulu aru deveni o satira a libertatii constitutionale, ear decisiunile con­­gressulu­i numai atunci aru esprimae vointi’a natiunei, când i cei ehiamati ex offo aru remane in minoritate. — Corespun­diul i’a din urma din „Concordi’a“ e ’utr­ade» veru numai unu resunetu din cele doua corespundintie numite, mai cu semn din a „Gaz. Transs.“, sî n’am pututu scote altu ce­va din ea, decâtu trei lucruri noue șî minunate: unu­lu ca amploiații români suntu „pus' numai din mil’a Unguriloru sî a Sașiloru,“ altulu ca congressulu conchiamatu prin Archiie­­rei aru fi numai privatu, alu treilea ca ’n senatulu imperialu nu­su representate popóre sî națiuni, ci numai „munți sî vâi.“ — Acestea suntu părerile esite pân’acuza io publici­ despre congres­­sulu natiunalu românu; dilucidarea loru o vom cerca in nr. vestitoru. Sibiiu 22. Ianuariu. Astadî se tînu siedinti’a lunara a Comitetului Asociatiunei trans, pentru literatur’a etc. sub pre­­sidiulu Eselentiei Sale D. Presiedinte, fiindu de facia dintre D. D. membrii: Canon. Papfalvi, Petru Manu, N. Popea, I. Antonesi, Sava B. Popoviciu sî D­r Nemesiu, apoi secret, secundara I. Rusu, Casteriulu I. Brote sî Contr. A. Bacu. Siedinti’a se începu la 10 ore, cu cetirea protocolului siedintiei lunare din 4. Novemvre 1862., carele s’au verific catu. După aceea se însemnă spre solinția, ca in lunele Da** ceravre 1862. sî Ianuariu 1863, din lips’a membriloru nu se potura tíne siedintie. Se face întrebare in privinti’a improtocolarei sî sumarei pe veritoriu a obligatiuniloru de statu, sî adeca, ca suma se­­voru acestea in moneta convent, ori in valuta austr.? sî se ceru opiniunea D. Casiera Brote, carele si-o sî dedu intr’a­­colo, ca obligatiunile sa se improtocoleze sî sa se sumeze ca sî pone acumu in valut’a austriaca , cu atat’a mai verlosu, cu catu in adunarea generala din Brasiovu, nu se decise ne­­micu in privinti’a acést’a , ceea ce se sî acceptă. Se decise mai incolo , ca sa se aperinedie spesele de drumu ale d. d. membrii Papfalvi sî Antonesi, carui sa pre­getară a calatori in timpulu est’a de iarna dela Blasiu bi Si­­bim , ceea ce inse laudatii Domni, din privire la fondulu­cela roicu alu Asociatiunei, nu acceptara, pentru ce ii sp des­coperi multiemire.

Next