Telegraful Roman, 1864 (Anul 12, nr. 1-102)

1864-01-02 / nr. 1

oKa/ mai Transsilvani’a si Bucovin’a, aceste dóue tieri partea cea mai mare române, n’au inca cale ferata, credemu insa, ca pe­ste putînu sî acestea vom fi in legiaura cu celelalte tieri ale imperiului, sî la ele voru sa strabata rachele binefacatóre ale comerciului, industriei sî peste totu ale culturei , caci cu privire la Transsilvani’a din partea guvernului s’a sî așter­nuta unu proiectu pe més’a senatului imperialu in Vienn’a, ce s’a predatu spre deregere unei comissiuni formate din membrii camerei de josu; prin urmare e unu ce nedisputabilu, a^imi^itatea de a aduce in legătură puterea productiva a Transsilvaniei cu puterea industriala sî banala a celorlalte tieri din imperiu, sî deodata sî cu cetatîle cele mari comer­ciale ale Europei, e recunoscuta de imperativa, fara care nu ne potemu provocă nici candu la ponderositatea unei sau al­tei tieri pentru aradicarea poterei monarchiei intregi, peste pu­­tînu data se voru incepe desbaterile, se va stabili lini’a, sî după aceea se voru incepe lucrările spre realisarea unei do­­m­nice preveche a Transsilvaniei. Importanti’a, ce va sa o aiba aceste cale ferata nu nu­mai pentru Transsilvani’a, ci sî pentru imperiulu intregu, a datu destula frângere de capu atâtu regimului, câtu sî publi­cului spre stabilirea liniei drumului de fera, ce­ea sa se in­­fiintieze in Transsilvani’a. Dintre liniile sî proiectele cele multe bătute sî desba­­tute până acum­a in publicitate, mai alesu dóue păreri si-au formatu majoritate, incâtu astazi numai acestea stau sub jude­cata, m­’a e lini’a dela Pest’a catra Aradu—Sabiiu—Turnu­­rosiu (proiectulu regimului), a 11 ’ a e lini’a dela Pest’a câtra Orade—Clusiu—Bra­­sioiu până la marginile României. Carea dintre acestea merita mai multa apretiuire din partea nostra cu privire la interessele Transsilvaniei si la ale imperiului intregu si se pute judecă din urmatórele : La clădirea fiacarui drumu de ferit­e de lipsa a se luă in considerare scopulu cladirei, productele tierei, si starea finantiei. Cu privire la scopulu cladirei drumuriloru de fera e re­­cunoscutu si solutu de comunu, ca acelea se infiintieza sau­ numai pentru scopuri militare, adeca pentru aceea , că guvernulu in casa de lipsa, la escarea unei revolutiuni in launtru sau batai din afara sa-si póta concentra poterea sea militară in orasie bineintarile, sau in fortaretie spre a­­perarea intereseloru imperiului, sî spre scutirea imperaliei de in cursele ostiloru inimice ; séu se infiintiéza pentru sco­puri economice privitóre la binele materialu sî intie­­lesualu, adeca, pentru că cultur’a economiala sa prindă ră­dăcini mai afunde sî pe acolo , pe unde negutiatori’a, indu­­stri’a, precum sî sciintiele se aflau inca in starea loru primi­tiva sî erau putîii respectate, numai până candu acelea în­tindeau atâtea producte , cu care locuitorii si­ aco­periau lipsele loru cele mai arginte , prin urmare ca deli­­giuti’a locuitoriloru, silinti’a catra ajungerea unei trepte mai înalte in privinti’a comerciului si a industriei, sa fia ster­­nita in fia­care celaliénu alu tierei intr’o mesura cătu se pute de mare spre binele sî inavutîrea generala , sciindu pre bine ca numai acea liera are potere sî cuventu deci­­sivu in ori-ce afacere publico-politica, carea are avere de­­stela, sî cultura amesurata spre realisarea dreptului seu. Nu voimu, caci n’avemu nici o causa a crede, ca gu­vernulu prin clădirea drumului de feru in Transsilvani’a sa fia privitu mai multu la scopulu militam decâtu la celu e­­conom­icu , pentru ca de o parte orarele Austriei de catra Transsilvani’a formeza totu atâtea fortaretie naturale create de insasi natur’a, iar de alta parte tierile vecine cu Austri’a de catra Transsilvani’a au fostu sî suntu pacînice sî bucu­­róse, daca ele nu suntu conturbate prin nimenea in somnulu loru celu dulce, din care abiă secolulu presinte le-a chia­­matu la straplantarea culturei natiunale in peptulu celu fra­­gedu alu poporului­ — ci credemu, ca guvernulu au avutu dinaintea sea acea intentiune salutaria, că Transsilvani­a , carea asemenea cu celelalte tieri ale Austriei porta greutatea dariloru, inca sa aiba isoare destule spre imbunatatirea starei sale materiale, spre propasîrea in­ scirntiele practice , adeca , in comerciu, industria, si mai multu pentru aceea, că pro­ductele pamenturiloru, ale apeloru si ale muntiloru Trans­­silvani, prin transportarea acestor’a in alte tieri, unde se sentiesce lips’a loru, sa capete unu preliu mai bunu, de câtu aru ave acasa intre tiermurii patriei, — ear productele industriale sî comerciale sa le capete cu una pretiu mai mo­derata din provinciele care se ocupa mai multu cu de a­cestea, — si află sa aduca ferose visibile atâtu Transsilva­niei, câtu sî celorlalte provincie austriace. Transsilvani­a e unu magazinu plinu de darurile cele mai pretiuite ale naturei, este o mina ascunsa si avuta in minerale, carea ascepta mâni disiginli de a le aduce la lu­mina, adeca­ in comercialu celu mare alu lumei spre binele locuitoriloru din tiara. Din acesta puncta de vedere trebuie sa privimu noi clădirea drumului de fera in Transsilvani’a, cu tóte ca gu­vernulu totdeun­a a luatu sî trebuie sa fee in considerare sî scopulu militariu, insa totusi aceste dóue interese unulu cu altulu sa nu fia nici candu in contrarietate, caci atuncea in locu de a se ustură, mai multu se ingreuiéza umorulu po­porului, care sentiesce pretare sarcin’a cladiriloru. Interesele acestuia suntu mai pre­susu decâtu ale guvernului, caci nu poporulu e pentru guvernu, ci guvernulu pentru poporu; de starea materiala favorizóre a poporului depinde tari’a sî po­terea guvernului; deci intr’unu statu sanatosu interesele gu­vernului nu e iertata sa se abata dela interesele poporului, ci mai vertosu sa fia in armoni’a cea mai buna. Dela senatu­lu imperialii. Ces’a de susu a senatului imperialii a sînutu siedintia in 4 lan. c. n. anulu 1864. La ordinea dîlei e bugetulu pe Presiedintele aduce la cunoscintia, ca Mat. Sea a ’ntaritu legea pentru durarea contributiuniloru urcate pe cele patru luni venitóre. Capitululu 1. privitóre la spesele p. n. curti imperatesci, se priimesce fara desbatere. La titlulu „s­e­n­a­t­u­l­u imperialu“ comitetulu de finantie a propusu a se urcă spesele cu 655 f. pentru remunerarea oficialiloru. Se priimesce. La titlulu „c­o­n­s­i­l­iu­l­u de s­ta­t­u a se voteza sum­­mele respective după propunerea comitetului. Cond­usulu casei alelegațiloru : a se provocă regimulu de a substem­a sessiunei venitóre­unu proiectu de lege pentru reorganisarea acestui consiliu, nu se priimesce. In titlulu „c­o­n­s­i­l­i­u­l­u m­i 11 i­s­t­r­il­o­r­u“ nu e­­ste diferintia. La capitululu „mi 11­i­s­t­e­r­i­u­l­ui de e­ste­r­n­e­i ca­­s’a sustîne mai cu unanimitate leafa solului din Rom’a in­­contr’a cond­usului casei de susu. In caus’a acest’a vorbiră Cardinalulu Raus­eher, Contele Thun sî Baronulu L­i­c­h­t­e­n­f­e­ls. — Cu acestea siedinti’a se ’ncheia. In 5 ian. iar lînu siedintia ca s’a de susu, sî con­­tinuandu desbaterea asupr’a bugetului, incuviintiu ștergerea a 143,500 f. acordați de cas’a ablegat floru pentru ammeliora­­rea sortei judecatoriloru. Pentru acordarea acestui posta vorbi numai fostulu ministru K­r­a­u­s, ear in contr’a lui Contele T­h­u­n, ministrulu Lasser, sî referințele Kl­o­n­o­w­s­k­i.— Titlulu „institutele de principele l a­­pedepsetC se ’ncuviintieza după propunerea casei ablegatîloru. Cardi­nalulu Rauscher sî Br. Kennet vorbescu pe’ntrecute de meritele calugaritieloru rom. cat. pentru îngrijirea celoru prinși, asta incâtu— dupa cum dîce Botschafter-ti vine a te mira, ca mai suntu pe lume omeni de omenia sî nu se făcu toti crimi­­naliiti, pentru de a se ’mpartasî sî ei de acesta frageda ’ngrijire. Sabiiu 31 Decembre 1863. (Tramisu.) Pe aici se latiesce faim’a, pre­cum ca asia numitii munti revindicali cari s’au fostu datu inca de Imperalulu Iosifu N­. granitieriloru [din regimentulu antâiu, sî mai pre urma sî la desfiintiarea insti­tutului de granitia se lasara in folosinti’a acestor’a ca unu fondu pentru scopuri scolare, sa se ia dela acestea, sî sa se dea parte natiunei sasesci, sî parte altor familii nobile. — Candu s’aru adeveri acesta forte trista faima, aru fi pentru acesta popor totdeun’a credinciosu unu ce neasceptatu sî nemeritatu, sî cu atât’a mai durerosu, cu câtu acest’a se afla nu numai intru o stare forte misera sî lipsita de tóte medile­­cele de a-si potea infiintia scóle pentru cultur’a tinerimei sale, ci am fi pentru servitiile făcute patriei comune estra­­ordinarie fatia cu cei alti conlocuitori nu numai cu nimicu re­munerata, fara din contra cu unu necredinciosu asemenea cu rebeli aspru pedepsita. (Nu putemu crede o astfelu de me­sura din partea guvernului. Red.) (Unu fostu granicieriu.) Zernesci 28 Decembre 1863. Respunsu la corespundinti’a din Telegrafulu R­o­m­a­n­ui £ Nr. 115 anulu 1863. esîta Dintre Buceciu si Pétr’a Craiului in 5 Decembre 1863. Nu voiescu, Die P. L. a-ti aplaudă sau a-ti denega cele ce ai­­ nseratu in privinti’a intocmirei judecătoriei s’ a­dere­

Next