Telegraful Roman, 1864 (Anul 12, nr. 1-102)
1864-01-02 / nr. 1
oKa/ mai Transsilvani’a si Bucovin’a, aceste dóue tieri partea cea mai mare române, n’au inca cale ferata, credemu insa, ca peste putînu sî acestea vom fi in legiaura cu celelalte tieri ale imperiului, sî la ele voru sa strabata rachele binefacatóre ale comerciului, industriei sî peste totu ale culturei , caci cu privire la Transsilvani’a din partea guvernului s’a sî așternuta unu proiectu pe més’a senatului imperialu in Vienn’a, ce s’a predatu spre deregere unei comissiuni formate din membrii camerei de josu; prin urmare e unu ce nedisputabilu, a^imi^itatea de a aduce in legătură puterea productiva a Transsilvaniei cu puterea industriala sî banala a celorlalte tieri din imperiu, sî deodata sî cu cetatîle cele mari comerciale ale Europei, e recunoscuta de imperativa, fara care nu ne potemu provocă nici candu la ponderositatea unei sau altei tieri pentru aradicarea poterei monarchiei intregi, peste putînu data se voru incepe desbaterile, se va stabili lini’a, sî după aceea se voru incepe lucrările spre realisarea unei domnice preveche a Transsilvaniei. Importanti’a, ce va sa o aiba aceste cale ferata nu numai pentru Transsilvani’a, ci sî pentru imperiulu intregu, a datu destula frângere de capu atâtu regimului, câtu sî publicului spre stabilirea liniei drumului de fera, ceea sa se infiintieze in Transsilvani’a. Dintre liniile sî proiectele cele multe bătute sî desbatute până acuma in publicitate, mai alesu dóue păreri si-au formatu majoritate, incâtu astazi numai acestea stau sub judecata, m’a e lini’a dela Pest’a catra Aradu—Sabiiu—Turnurosiu (proiectulu regimului), a 11 ’ a e lini’a dela Pest’a câtra Orade—Clusiu—Brasioiu până la marginile României. Carea dintre acestea merita mai multa apretiuire din partea nostra cu privire la interessele Transsilvaniei si la ale imperiului intregu si se pute judecă din urmatórele : La clădirea fiacarui drumu de ferite de lipsa a se luă in considerare scopulu cladirei, productele tierei, si starea finantiei. Cu privire la scopulu cladirei drumuriloru de fera e recunoscutu si solutu de comunu, ca acelea se infiintieza sau numai pentru scopuri militare, adeca pentru aceea , că guvernulu in casa de lipsa, la escarea unei revolutiuni in launtru sau batai din afara sa-si póta concentra poterea sea militară in orasie bineintarile, sau in fortaretie spre aperarea intereseloru imperiului, sî spre scutirea imperaliei de in cursele ostiloru inimice ; séu se infiintiéza pentru scopuri economice privitóre la binele materialu sî intielesualu, adeca, pentru că cultur’a economiala sa prindă rădăcini mai afunde sî pe acolo , pe unde negutiatori’a, industri’a, precum sî sciintiele se aflau inca in starea loru primitiva sî erau putîii respectate, numai până candu acelea întindeau atâtea producte , cu care locuitorii si acoperiau lipsele loru cele mai arginte , prin urmare ca deligiuti’a locuitoriloru, silinti’a catra ajungerea unei trepte mai înalte in privinti’a comerciului si a industriei, sa fia sternita in fiacare celaliénu alu tierei intr’o mesura cătu se pute de mare spre binele sî inavutîrea generala , sciindu pre bine ca numai acea liera are potere sî cuventu decisivu in ori-ce afacere publico-politica, carea are avere destela, sî cultura amesurata spre realisarea dreptului seu. Nu voimu, caci n’avemu nici o causa a crede, ca guvernulu prin clădirea drumului de feru in Transsilvani’a sa fia privitu mai multu la scopulu militam decâtu la celu economicu , pentru ca de o parte orarele Austriei de catra Transsilvani’a formeza totu atâtea fortaretie naturale create de insasi natur’a, iar de alta parte tierile vecine cu Austri’a de catra Transsilvani’a au fostu sî suntu pacînice sî bucuróse, daca ele nu suntu conturbate prin nimenea in somnulu loru celu dulce, din care abiă secolulu presinte le-a chiamatu la straplantarea culturei natiunale in peptulu celu fragedu alu poporului — ci credemu, ca guvernulu au avutu dinaintea sea acea intentiune salutaria, că Transsilvania , carea asemenea cu celelalte tieri ale Austriei porta greutatea dariloru, inca sa aiba isoare destule spre imbunatatirea starei sale materiale, spre propasîrea in scirntiele practice , adeca , in comerciu, industria, si mai multu pentru aceea, că productele pamenturiloru, ale apeloru si ale muntiloru Transsilvani, prin transportarea acestor’a in alte tieri, unde se sentiesce lips’a loru, sa capete unu preliu mai bunu, de câtu aru ave acasa intre tiermurii patriei, — ear productele industriale sî comerciale sa le capete cu una pretiu mai moderata din provinciele care se ocupa mai multu cu de acestea, — si află sa aduca ferose visibile atâtu Transsilvaniei, câtu sî celorlalte provincie austriace. Transsilvania e unu magazinu plinu de darurile cele mai pretiuite ale naturei, este o mina ascunsa si avuta in minerale, carea ascepta mâni disiginli de a le aduce la lumina, adeca in comercialu celu mare alu lumei spre binele locuitoriloru din tiara. Din acesta puncta de vedere trebuie sa privimu noi clădirea drumului de fera in Transsilvani’a, cu tóte ca guvernulu totdeuna a luatu sî trebuie sa fee in considerare sî scopulu militariu, insa totusi aceste dóue interese unulu cu altulu sa nu fia nici candu in contrarietate, caci atuncea in locu de a se ustură, mai multu se ingreuiéza umorulu poporului, care sentiesce pretare sarcin’a cladiriloru. Interesele acestuia suntu mai presusu decâtu ale guvernului, caci nu poporulu e pentru guvernu, ci guvernulu pentru poporu; de starea materiala favorizóre a poporului depinde tari’a sî poterea guvernului; deci intr’unu statu sanatosu interesele guvernului nu e iertata sa se abata dela interesele poporului, ci mai vertosu sa fia in armoni’a cea mai buna. Dela senatulu imperialii. Ces’a de susu a senatului imperialii a sînutu siedintia in 4 lan. c. n. anulu 1864. La ordinea dîlei e bugetulu pe Presiedintele aduce la cunoscintia, ca Mat. Sea a ’ntaritu legea pentru durarea contributiuniloru urcate pe cele patru luni venitóre. Capitululu 1. privitóre la spesele p. n. curti imperatesci, se priimesce fara desbatere. La titlulu „senatulu imperialu“ comitetulu de finantie a propusu a se urcă spesele cu 655 f. pentru remunerarea oficialiloru. Se priimesce. La titlulu „consiliulu de statu a se voteza summele respective după propunerea comitetului. Condusulu casei alelegațiloru : a se provocă regimulu de a substema sessiunei venitóreunu proiectu de lege pentru reorganisarea acestui consiliu, nu se priimesce. In titlulu „consiliulu mi 11 istriloru“ nu este diferintia. La capitululu „mi 11isteriului de esternei cas’a sustîne mai cu unanimitate leafa solului din Rom’a incontr’a condusului casei de susu. In caus’a acest’a vorbiră Cardinalulu Rauseher, Contele Thun sî Baronulu Lichtenfels. — Cu acestea siedinti’a se ’ncheia. In 5 ian. iar lînu siedintia ca s’a de susu, sî continuandu desbaterea asupr’a bugetului, incuviintiu ștergerea a 143,500 f. acordați de cas’a ablegat floru pentru ammeliorarea sortei judecatoriloru. Pentru acordarea acestui posta vorbi numai fostulu ministru Kraus, ear in contr’a lui Contele Thun, ministrulu Lasser, sî referințele Klonowski.— Titlulu „institutele de principele l apedepsetC se ’ncuviintieza după propunerea casei ablegatîloru. Cardinalulu Rauscher sî Br. Kennet vorbescu pe’ntrecute de meritele calugaritieloru rom. cat. pentru îngrijirea celoru prinși, asta incâtu— dupa cum dîce Botschafter-ti vine a te mira, ca mai suntu pe lume omeni de omenia sî nu se făcu toti criminaliiti, pentru de a se ’mpartasî sî ei de acesta frageda ’ngrijire. Sabiiu 31 Decembre 1863. (Tramisu.) Pe aici se latiesce faim’a, precum ca asia numitii munti revindicali cari s’au fostu datu inca de Imperalulu Iosifu N. granitieriloru [din regimentulu antâiu, sî mai pre urma sî la desfiintiarea institutului de granitia se lasara in folosinti’a acestor’a ca unu fondu pentru scopuri scolare, sa se ia dela acestea, sî sa se dea parte natiunei sasesci, sî parte altor familii nobile. — Candu s’aru adeveri acesta forte trista faima, aru fi pentru acesta popor totdeun’a credinciosu unu ce neasceptatu sî nemeritatu, sî cu atât’a mai durerosu, cu câtu acest’a se afla nu numai intru o stare forte misera sî lipsita de tóte medilecele de a-si potea infiintia scóle pentru cultur’a tinerimei sale, ci am fi pentru servitiile făcute patriei comune estraordinarie fatia cu cei alti conlocuitori nu numai cu nimicu remunerata, fara din contra cu unu necredinciosu asemenea cu rebeli aspru pedepsita. (Nu putemu crede o astfelu de mesura din partea guvernului. Red.) (Unu fostu granicieriu.) Zernesci 28 Decembre 1863. Respunsu la corespundinti’a din Telegrafulu Romanui £ Nr. 115 anulu 1863. esîta Dintre Buceciu si Pétr’a Craiului in 5 Decembre 1863. Nu voiescu, Die P. L. a-ti aplaudă sau a-ti denega cele ce ai nseratu in privinti’a intocmirei judecătoriei s’ adere