Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)
1865-05-09 / nr. 36
143 Priviri asupr’a Istoriografiei române. (Continuare sî capetu din nr. premergătorii.) Preluminatulu d. Papiu Ilarianu, reproducendu din manuscripte séu tipariture maritime, documente sĕu narațiuni scrise in grecesce, latinesce, nemtiesce, unguresce etc. le insocesce de traduceri literali in romanesce, aceea ce-i vine mai usioru de pre ce-i suntu familiarie cele mai multe limbi culte ale Europei. Atunci candu acesta intru adeverit pretinsa colectiune va ajunge la alti sieselea volume , atunci voru fi materiale de ajunsu spre a scrie o istoria a României mai întinsa si documentata, asta precum o cere progressulu actuale alu sciintieloru istorice. Impulsulu datu acestoru studie produse Istoria Câmpulungului a destinsului poetu C. D. Aricescu, monografia plina de meritu, lucrata după manuscripte descoperite in monastirile Cozi’alî Sierbanescii, in ddue volume; sî Compendiu de Istori’a Transsilvaniei de d. I. V. Rusu (Sabiiu 1864); si traductiunile domnului G. Sion făcute din grecamoderna a operei lui Dionisie Fotino (edita in Vienna la 1818) Istori’a generala a Daciei sau a Transsilvaniei, tierei muntenesci sî a Moldovei (București 1860), sî a Istoriei Tierei romane si de frații Tumussc (Bucuresci 1863). Ambele aceste istorie presinta o mulțime de evenimente reu cunoscute. In fine, voiu memora frumós’a Istoria a Românil’oru sub Mihaiu Vitezulu, opera postuma a acelui ingeniu potinte, care fu numitulu deja N. Balcescu. Ea fu publicata parti-part. in admirabil’a „Revist’a romana“, care este pe fata lun’a in Bucuresti la 1861, 62 si 63. Asta lunga biografia se numera intre cele mai frumóse prese scrise in limb’a româna. Voiu incheia acesta dare de semn indicându unu pre bunu compendiu istoricu alu desu numitului Domnu professoru Treb. Laurianu. Bata-i titlulu : Istori ’a Româniloru din tempurile cele mai vechi până in dalele nóstre. (București 1862); sî important’a publicatîune oficiala, din care esi, de suntu acum trei dieci dale, primulu volume cu titlulu Archiv’a istorica a României, care e o colectiune de documente din timpurile cele mai vechi până la 1800. Acestu jumetate volume conține vr’o 300 documente. Amu fi neaperatu ca bibliotecile universitatîloru italiane, celu putina ale celoru mai mari, sa-si câștige aceste cârti, câci pentru particulari aru costa pré multu. Opere, care ne făcu cunoscute faptele, peripetiele sî adversitățile unui popom, care nu e straniu de noi, ci totu de unu sânge sî mai de aceeași limba cu a nóstra , aceea ce candu n’aru fi probatu din istoria, aru fi de ajunsu a o dovedi cu uniformitatea numelui, cu care suntemu numiți de câtra națiunile străine noi sî ei. Sî intru adeveru, Polonulu chiama pre Italianu Wloch, pre Românu Woloch; Boemulu, pre Italianu Wlach, pre Românu Walach; Magiarulu chiama Olasz pre Italianu, Oláh pre Românu. Sî aci voiu insemna parerea acelor’a, cari credu cum ca numirile Welsch, cu care Nemții chiama pre Italianu, Vallone, Vallese, Gallese, Gallezo sî până lî numirea de Belga , suntu de aceeași origine, insa, spre nenorocire, bibliotecele universitatîloru nóstre departe de a se poto inavutî cu cârti, in lips’a in care se afla tóte, fara vr’o esceptiune, dara de aci înainte nu voru fi in stare d'a plati macaru continuatiunea opereloru ce urmeza a se tipări , sî la care începuseră a se abona, pentru ca onor. ministru Naloli nu găsi altu chipu de a face economia in bugetulu instructiunei publice, decâtu face ndu mari reduceri in sumele anuali destinate pentru cumperare de cârti. suntu si ésedieci Asia d. e., pentru bibliotecele din Pisa, unde se optu de professori , acum suntu destinate numai 4590 livre, sî vai, déca va fi trebuintta de vr’o reparatiune.......... In Turinu summ’a accordata va fi cheltuita tóta pentru stipendie, pentru incaldarea si luminarea saleloru de lectura. Adéca onor. Natolia va fi considerata acea mare sentintta a lui Augustin Thierry, ca adica interesele sciintiei se tîm de interesele cele mai natîunali, de buna sema aru fi facutu economia in alte ramuri. Mai multu decâtu întinderea teritoriulu sî numerulu ostiloru, progressulu sciintificu sî literariu e de o mai mare importantia pentru natiune. Pentru aceea Belgi’a sta d’asupr’a Russiei celei nemărginite. Confederatiunea germana nu e , nici póte fi, cuceritóre, dara cu tóte acestea, câtu tempu Nemții voru ave prin matulu in solintia , ei voru esercita o influintia in lume ; in Germani’a insa , principii cei mici nu făcu economia asupra banului biblioteceloru publice, ci, din contra , candu se presenta ocasiunea de cumperaturi importante, se asemna fonduri estraordinarie. Bara noi vomu merge in dereptu, in cunoscintie, si vomu scapetă din acea faima de erudiți, ce o castigara străbunii nostri, candu in secululu XV reinviera studiele classice in Europ’a.“ Principatele române unite. Dupa cum spuseramu in numerulu din urma, Domnitorulu in 30 Aprile noptea a sositu din escursiunea sea la Moldov’a , in capitala. „Tromp. Carp.“ spera, ca cu intorcerea M. Sele se va indoi energi’a diregatorieloru publice pentru esecutarea legei rurale. Același dînariune anuntta totdeodată sî sosirea sî reintrarea in postulu seu a ministrului de esterne d. Kalanescu , precum sî re’ntorcerea dela Viena’a a agintelui sî consulelui generalu austriacu Br. Eder. Inn. Loru imperiale russesci Principele Michailu si Marea Ducesa Olg’a au trecutu in calatori’a loru spre Vienn’a in 1 Maiu prin Craiov’a. Guvernulu românu , luandu scrie despre calatori’a acést’a, deduse ordinu autoritatîloru locale din Galatiu, Brail’a sî Giurgiu, a dă inaltîloru passaged onorile cuvenite ; ear generalulu Manu, ministrulu de resbelu, avu ordinu a merge la Giurgiu, pentru de a complimenta pre înalții ospeti in numele Domnitorului. „Manu, ofic.“ publica denumirea de prefecți , a d. Grigoriu Rossetti in judetiulu Neamtiu, sî ad. Panaiotu .Mangiroiu in judetiulu Suceav’a, dupa ce din aceste posturi se destituisera bd. Dimitriu Georgiade si Ioanu Greceanu pentru lipsa de activitate la esecutarea legei rurale. Totu „Monitoriulu oficialu“ publica, ca la cercetarea cassei generale in judetiulu Dolju s’au aflatu deficitu de 1,842,630 lei. Cassientiu G. Olanescu indata s’a destituitu, s’a datu in judecata, si tata averea lui, mobila s’ immobila, s’a pusu sub secuestru. — „Presses“ de Vienn’a se scrie din Parisu, ca conferintiele din Constantinopole nu se ocupa cu jurisdictiunea consuliloru străini in principale , ci numai sî numai cu cestiunea monastiriloru, ear capitulațîunile acelea au fostu numai obiectulu unoru convorbiri private ale consuliloru. Noi inca dela ivirea cea d’antâiu a acelei faime nu i amu atribuitu însemnătate seriósa, sî aru sî fi cu totulu perversu , ca pe unu abusu invechitu sa se cerce intemeiarea unui usu nou. Dupa cum se scrie unui jurnalu germanu din Bucuresci, ministrulu presiedinte d. Bosianu, cu privire la starea cea critica finantala a tierei, staruiesce a se face mari reductiuni in statulu armatei, sî este resolutu a-si da dimișsiunea, déca propunerile lui nu s’aru priimi. Câtu este de fragila inca libertatea pressei in principate, dar iarasi câtu de putînu se sciu folosi unele dîuame de ea , sî câtu de dreptu avuramu noi , candu dîseramu sî dîcemu necontenitu, ca nimicu nu se pare asta greu dîuarieloru de dincolo , cu moderatîunea, vine a constată „Tromp. Carpatîloru“ prin novel’a urmatóre: „Aflamu cu machnire, ca ministeriulu d-lui Bosianu nu s’a pututu apera multu tempu d’a suprime unu dîuariu. Citimu in „Monitorulu oficiale“ de alaltăieri suprimarea dîuarului „Consciinti’a Nationale“: sî ne machitimu, nu atât’a pentru ca s’a supressu unu dîuariu, si negresîtu liberale in feliulu seu, nu atâtu pentru ca juca ursulu prin vecini, precum se dice; dar pentru ca, dupa cum aflamu, membrii comissiunei mixte aru fi scosu din raportulu comissiunei câtra Domnitoriu cererea libertății pressei, sî ca acesta scotere aru fi motivata de licenti’a dîuarului supressu.“ — Noi consimtîmu in privinti’a acest’a pe deplinu cu ceea ce dîce d. Vaillant in Reform’a nr. 19 : „Amu cititu articolulu „Consciintiei natiunale“ care a motivatu nu numai suprimarea acestui donariu, dar chiaru libertatea pressei. Suntemu indoitu inachniti, pentru ca ne tememu mai putîm de o ostilitate indirecta, decâtu de o lingușire mârsiava. Sî noi ne credemu omulu progressului ca oricare altulu, dar nu-lu confundâmu cu o săritură șî cu unu saltu periculosu. Nu confundâmu realitatea, pe care o putemu atinge , cu idealulu care nu-lu vomu atinge nici odata. Pentru acestu cuventu, n’amu aprobatu nici odata tactic’a „Consciintiei nationale“. Opositiunea eu tacita ni-a parutu mai multu vatematóre decâtu folositóre progressului, pentru ca, prin tăcerea eii afectata, ea nu lu ajuta intru nimicu. Ni-amu intrebatu chiaru, pentru ce a cerutu sa apara, deórece era decisa ca sa se abtîna. Credeamu ca era de datori a eii de a luă parte precâtu potea mai multu la critic’a acteloru private sî publice. Voiamu sa o facemu sa intielega, ca critic’a este unu esamenu justu, care arata de o potriva binele ca sî reulu acteloru sî opereloru, ca acestu esamenu póte sa se faca fara passiune, fara ura, fara ostilitate, cu singurulu scopu de a lumina sî a dă consilii, cu pericolulu chiaru de a nu fi nici ascultata , nici inttelesu; si ca prin urmare a nu areta decâtu