Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)
1865-04-22 / nr. 31
Sabiiu, in 22 Apriliu (4 Maiu) 1865* tru provinciele din Monarchia pe unu anu 8 fl. ora pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. ( Pentru princ. si tieri străine pe anu iii pe % »nu. 6 fl.v. a. inteiîi rtr» cu 7. cr. struia cu litere mici, pentru ■ dou’a ora cu 5% cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 ‘, cr. v. a. Inseratele se platescu pentru Telegrafulu ea e de doua ori pe sepie- i mau: joi’a si Duminec’a. — Prenumerațiunea se face in Sabiiu la espeditur’a Ioiei pe afara la c. r. poște, cu bani I gat’a prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiulu prenumeratiuinei pentru Sabiiu este pe anu 7. 11. v. a. Ieara pe o jumetate de anu 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen Nul 31. ANULU XIII. O Metropolia româna reinviata după unu seculu si jumetate. (Urmare din nr. premergatoriu.) litatile Românii ortodoxi din Transsilvani a , indignați de brutasupremației ierarchice a mitropoliei serbesci , fusera cei d’antâiu carii protestară cu energia in contr’a usurpatîuniloru eii violinti sî cerura Episcopui românu, care li s’a datu de guvernu la 1811, denumindu, din trei candidați români ortodoxi, pe Basiliu Moga de Episcopu alu diecesei ortodoxe din Sabiiu. Celu de alu doilea candidatu era celebrulu Lazaru, carele neisbutindu in candidatur’a de Episcopu din caus’a calitatîloru sale superiori — veni apoi in Bucuresci sî formă aci cea antâiu scóla româna, din epoc’a de decadintia nationala sub acea administratiune brutala si antinatîunala a arendatoriloru Fanarioți. La 1812 se infiintia prin contributiuni natîunali umu institutu pedagogicu in Aradu, pentru pregătirea aspirantiloru la cariera de invetiatori in comunele ortodoxe române din cuprinsulu Ungariei sî Banatului. Acestu stabilimentu a contribuitu forte multu la cultur’a natîunala in acele parti. Totu in acestu anu poporulu sî clerulu românu de acolo formeza unu comiletu compusu de patru professori ai dosului institutu, de unu deputatu civilu si de câtiva protopopi,•are comitetu procede a cere de la guvernu de a fi despoverata biseric’a româna de usurpatîuile mitropoliei serbesci. — Dara resultatulu se amana deocamdată , din causa ca doi din acei professori, Preotulu Dimitriu Cichindelu sî doctorulu in filosoful Iosifu Iorgoviciu , reposara pre curendu sî deputatulu civilu Moise Niculescu fuse fortiatu a trece in Tiér’a romanésca. — După câti-va ani bravulu protopopu Georgieviciu din Temisiór’a repeta dîs’a cerere printr’o petitiune de un’a suta doue dieci cole, compusa dintr’o multime de documente autentice ce dovedeau nenumeratele nelegiuiri ale ierarciei serbesci. Impressiunea astei opere a fostu mare, sî resultatulu eii spre deplin’a satisfacere a Româniloru , punendu-se in reactivitate denumirea de Episcopi români la Aradu, Temisiór’a sî Versieliu , dara acestu recastigatu drepturu iarasi usurpatu arbitrarminte de Mitropolitii serbi din Carlovitiu , după încetarea din viztta a imperatului Franciscu. Revolutiunea lui Tudor restabilindu drepturile autonomiei natîonale, incepe iarasi a fi conduse Principatele române de câtva domni indigeni. Asta restauratiune puse temeli’a unei noue ere , a cărei prima illustratiune consta in faptulu urmatoriu. Oper’a lui Lazaru fiindu continuata cu mare zelu de bravii sei discipoli, ei isbutira acum de a se ifiintiâ in ambele Principate scóle publice sî o instrucțiune sistematica , care a pasîtu mereu, progressandu cu dimensiuni suprindiatorie, in cultur’a intelectuala sî morala a natîriei, spre scopulu ce-i eră fixatu de a se inaltia la perfecțiunea destinata neamului omenescu de provedinti’a divina. Marea revolutiune din 1848 produse in Transsilvani’a , Ungari’a si Banatu emanciparea tieraniloru români prin eliberarea pamenturiloru lor de robotele (clac’a , boieresculu), ce li erau impuse de aristocrati’a magiara, secuia si sasa. — Curendu apoi, acesta aristocrația proclamă detronarea imperatului că rege alu Ungariei, câtra acest’a legiuesce sî principiulu fanaticu de a magiarisă cu forti’a pre tóte celelalte națiuni collocuitore.— Românii, indignați de cele din urma doue fapte sacrilegie ale aristocrației, declara in unanimitate a remane fideli monarhului loru sî constanți in nationalitatea propria româna, se resculara in contr’a aceloru complotisti , cari remâni in fine infrenati si umiliti. Pentru dovedile de fidelitate sî sacrificie, noulu imperatu Franciscu Iosifu recompensă pre Români, provisoriu, prin publicarea legei de „drepturi egali“ pentru tóte națiunile din Ungari’a. Mandatorii Româniloru din Transsilvani’a, Ungari’a, Banatu sî Bucovin’a, atâta de religiunea ortodoxa, câtu sî de rituru greco-catolicu, ce se aflau pe atunci in Vienn’a , ceru dela guvernu, prin petitîuni unanime, emanciparea episcopieloru române ortodoxe de supremati’a străină , sî ocrotirea loru subt o Mitropolia propria; dara cei d’ai doilea mandatari, predominați de principie ambigue, dau cererei comune o direcțiune oppusa, prin parțialele loru alegatîuni secrete. — Aste procederi, in sine contradicatorie, producu unu resultatu cu totulu oppositu, caci in locu de a se emancipa de supremati’a ierarchiei serbe cele cinci episcopii române ortodoxe din precizatele provincie, si a se constitui subt o mitropolia propria, aparti unu resultatu contrariu, publicatu la 1851 prin decretu imperiale, ca episcopi’a greco-catolica din Blasiu s’a inaltiatu la dignitatea de mitropolia , si s’au creatu pe semai inca si dóue episcopii titularie, un’a la Gherl’a in Transsilvani’a s’ alt’a la Lugosiu in Banatu (7), unde aci n’a esistatu vre-odata nici macaru o jumetate comuna de dîsulu ritu in vre-unulu din numerósele sate române. Bucovin’a si recâștigă autonomi’a propria sub distincție vulu nume de „Tiera de corona“. Revolutiunea dela 1848 in Tier’a romanésca a fostu in felulu seu unica sî esemplaria , dara resultatulu eu fuse de ^am datu suspensu de iniîuimte politice , esteriori sî antinatiunali , sî potemu, cu dreptu cuventu, dîce, ca eră predestinatu de provedinti’a divina, ca totu de acolo de unde a venitu revolutiunea, sa vina mai tardîu sî resultatulu meritatu. Acestu resultatu se proclamă după câti-va ani, de victorias’a armia francesa pe ruinele Sevastopolei si se constitui apoi prin conventiunea dela Parisu ; prin consecuintia, o particica din Besarabi’a se reincorporă cu Moldov’a. Principatele Moldavi’a sî Tier’a romanésca , până aci separate , se consolidară intr’unu singuru statu si subt unu singuri Domnu românu ; se esclude limb’a greca de a nu mai pute functiuna de acum innainte in vre-un’a din bisericele române in tóta întinderea Principateloru române unite; se seculisara tóte monastirile dise inchinate, prin schimbulu unei dotatîuni pecuniarie , in modulu celu mai generoșii; s’a emancipatu poporulu românu prin desfiintiarea „clucei sî boierescului“ sî s’a împroprietărim in totu cuprinsulu României; cu unu cuventu s’a reorganisatu totulu radicalmente prin liberali legiuiri administrative, judiciarie sî militarie. Cu tóte aceste imbunatatîri estraordinarie , credemu, ca Alesulu natîunei române nu si-a ’mplinitu inca missiunea ce i-a fostu destinata de provedinti’a divina, sî speramu^ ca geniulu românismului, lu va conduce mereu până in fine pe calea progressului nationale si ca odiniora numele Cuz’a va străluci in istori’a româna întocmai ca o planeta eterna din cele mai luminóse in constelatiunea spațiului celesta (Capetulu va urmă.) Din vieti’a lui Lincoln. Presiedintele staturiloru unite americane, Avraamu Lincoln (citesce Lincon), unulu din cei mai renumiti barbati ai tempului nostru, a carui viétia o curma glontiulu cela perfidu alu unui assassinu ticalosu, a fostu din familia mica sî seraca. Tatalu seu a fostu colonistu in Indiana , si Avraamul fiindu deja natura mare sî robusta, ajuta tatalui seu la lazuirea padurei sî la rumperea tielineloru. Tempulu umblarei lui la o scóla regulata a fostu cu totului totu unu anu, sî tóta mulțimea de cunoscintie, ce o possedea că barbatu si-o castigase 7 (7) Vedi mai pe largu cursulu acestei afaceri in magazinul« istoricu , tiparitu de Laurianu la Viena’a an. 1S51, sî mai esplicatu in Proprietarulu Românu Nr. 45 —48 inclusiv« din anulu 1801,