Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)
1865-05-16 / nr. 37
Sabiiu, in 1325 Maiu 1865» linteia era cu 7. cr. sirulu cu litere [mici, pentru a dou’a ora cu 5 cr. sii . pentru a trei’a repetire cu 3 V. cr. v. a. Telegrafului ese de doua ori pe «eptomon: joi’a si Duminec’a. — Prenume-1 rațiunea se face in Sabiiu la espeditur’a Ii «iei pe afara la c. r. poște, cu bani I gat’a prin scrisori francate, adresatei catra espeditura. Pretiusu prenumeratiul nei pentru Sabiiu este pe anu 7. fi. v. a. I ear’ pe o jumetate de anu 3. fi. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen- HfcS 3:. ANULU XIII. tru provinciele din Monarchia pe unu anu 8 fl. éra pe o jumătate de anu 4 fl. v. a. i Pentru princ. si tieri străine pe anu 12 pe V, anu. 6 fl.v. a. Inseratele se platescu pentru Drumuri de ferii transsilvanu. In fine avemu sî noi Transsilvanii drumu de ferui,— cela pntînu o bucatîca. In siedintiele casei alelegatîloru din 12 Maia sî dîtele urmatóre s’a priimitu cu unele modificatîuni propunerile comitetului respective Mai pe largu despre acést’a vorbimu sub rubric’a , dela Senatulu imperial^ aici romu comunică pe scurtu numai atât’a , ca iatia cu cele dóue păreri diverginti , un’a a dietei transsilvane: cu lini a sa merga dela Belgradu pe Tarnovi la Brasiovu, sî alta a regimului; casa merga dela Belgradu la Sabiiu sî sa asa pela Turnulu rosiu , comitetulu au alesu calea de mijlocu , adeca nici pela Brasiovu, nici pela Sabiiu, nici pela Clusiu, ci deocamdată numai până la Belgradu, care propunere apoi s’a sî prii] mitu din partea casei alelegatîloru. Astfelu dar in scurtu tempu vomu avé sî noi Transsilvanii cela putînu o parte de drumu de feru in patri’a nóstra. Cu întristare trebuie sa veda ori ce patriotu transsilvanu dîcemu in adinsu, transsilvanii, sî nu , românu, sasu ori magiaru, caci in cessiuni de acestea natiunalitatea nu e indreptatîta a duce rolu, cum a facerea acesta de importantia vitala pentru tiér’a nóstra , s’a finitu intr’unu modu deplorabilu , stirbitu sî defectuosu. Insa ce eră sa sî faca ca s’a ablegatîloru alt’a, dupa ce regimulu pleda cu atât’a căldură nemeritata pentru lini’a dela Turnulu rosiu, pe candu cheta traina staruiu pentru lini’a Tarnavi—Brasiovu, in fine candu mai domnia sî o a trei’a părere, ca drumulu seratu sa se aduca dela Oradea pela Clusiu la Belgradu ? Ce eră, dîcemu, sa faca cas’a ablegatîloru alta, decâtu sa aduca unu condusu ciungită, care numai intr’atât’a póte multium s pre Transsilvanii, incâtu tóte trei partidele, ce suntu in certa necontenita, mai potu ave sperantia, ca proiectele loru, desî nu suntu incuviintiate, dar nu suntu nici reieptate! Aici dar amu ajunsu cu drumulu nostru seratu, sî trebuie sa marturisimu pe fatia, ca prin portarea nóstra nici ca amu meritatu ceva mai bunu. Caci déca nu amestecamu in cessiunea acést’a de economia nefericitele nóstre patimi natiunale; déca nu pretindeamu lucruri, ce vedeamu înainte ca suntu cu nepotintia a se realisă, vremu sa dîcemu, déca nu pretindeamu, că imperiulu celu atâtu de ingreuiatu cu finantiele sele, sa ne zidésca trei linii totdeodată , déca in fine ne manifestamu patriotismulu, celu portamu in tata clipita pe buze, prin o resignatîune nobila patriotica, sî nu alteramu prin deputatîunile sî tractatele sî brosturele nóstre votulu dietei, alu representantiei tierei, care votu erá menitu a multi ami tóte interessele drepte sî possibile , atunci astadi n’amu avé lini’a dela Aradu la Belgradu, ci mai prin mijloculu tierei o linia dela Aradu prin Belgradu, pe Tarnavi, prin Secuime la Brasiovu si la vam’a Buzeului. Insa acést’a e fatal’a nefericire a nóstra Transsilvaniloru, ca nu trebuie sa ne strice alții dinafara , caci destula ne stricamu noi insînej acést’a e fatal’a nóstra nefericire, ca tempulu ne invetia necurmatu, dar noi nu ascultamu lectîunile lui. Dela Senatulu imperialu. Dezbaterea asupra drumului de feru transsilvanu. Siedinti’a din 3CTAprile (12 Maiu.) După câteva antecedintie vine la ordine raportulu comitetului privitoriu la drumulu feratu transsilvanu. Referințele Dr. Rechbauer se urca pe tribuna sî ia cuventulu. De unu sîru de ani , dîce , infiintiarea unui drumu feratu spre sî in marele principatu Transsilvani’a este obiectu de pertractări sî cercetări zelose, sî drumulu acest’a mai cu sema in tempulu nou se cere mai multu decâtu ori candu. De altra intrea sî este unu ce prefirescu, caci déca in generalu pentru fiacare tiera spre înaintarea intereseloru eii materiale unu drumu feratu este de înalta însemnătate, apoi pentru Transsilvani’a infiintiarea lui câtu mai curendu este in adeveru o cestiune de viétia; câci numai tragendu-se Transsilvani’a in rociulu de sine i se vadă înlesnirea a urcă copiósele sele averi firesci sî a lua in privinti’a agricola, mercantila sî industriala aventuru, de care e capace tier’a aceea. Dar ori câtu e de recunoscuta trebuind’a, ori câtu de dorita infiintiarea, aceea pân’ acum inca totu n’a urmatu , si caus’a se pare a fi in parte aceea, ca nici pamentenii insusi, nici locurile normative inca nu se potura uni in privinti’a directiunei principale a acestui drumu. Până acum se luara in considerare mai cu sema dóue direcțiuni, un’a dela Oradea mare prin valea Crisiului la Clusiu, de acolo la Brasiovu, sî apoi mai departe prin vam’a Buzeului la Galatiu, sî a dou’a dela Aradu pe la Vintiulu de josu sî Sabesiulu sasescu la Sabiiu, sî apoi mai departe pe la vam’a Turnului rosiu la Bucuresci. Ambe direcțiunile acestea se ’ncuviintiaza inca la an. 1862 de câtra Maiestatea Sea intru atât’a, incâtu se ’ncuviintia principiulu continuarei acestui drumu din Ungari’a. Pentru de a tíne sema după potintia interesseloru celoru fundate, in parte diverginti, Guvernulu inca in anulu trecut a aduse o propositiune, prin carea se proiecta unu rociu intregit de drumuri ferate pentru Ungari’a (Transsilvani’a Red.), carea era sa cuprindă patru linii, sa aiba centrulu in Belgradu sî sa se estinda astfelu: a) o linia dela Aradu la Sabiiu, sî apoi spre fruntariulu transsilvano-romanescu la Turnulu rosiu, cu o linia laterala la Belgradu ; b) unu drumu feratu dela Belgradu la Clusiu ; c) unu drumu feratu dela Clusiu la Oradea mare ; sî d) unulu dela Belgradu pe siesulu Tarnavei la Brasiovu, sî de acolo pân’ la fruntariulu transsilvano—romanescu. Acesta propositiune a regimului inca ’n sessiunea din urma se predeze unui comitetu pentru preconsultare, care o sî luase in pertractare scrupulosa sî o sî adusese la deplinire, dar reportulu lui nu se mai potu aduce naintea in case , pentru ca sessiunea se ’ncheia mai nainte. Cu tóte acestea se credu indatoratu, a substerne in case in liniamentele mai de frunte resultatulu consultariloru comitetului din anulu trecutu, caci numai in modulu acesta se póte cunosce de ajunsu tóta starea lucrului. Comitetulu din anulu trecutu recunoscuse cu unanimitate necessitatea de a se ’nfiintiă câtu mai curendu o linia de sine la sî in Transsilvani’a, precum sî aceea, ca cete patru linii propuse de regimu yoru fi de ajunsu a corespunde după potintia referintielorutierei, fiindcă prin acelea s’aru deschide unu drumu duplu pentru comercialu universalu, de o parte pe la Brasiovu sî vam’a Buzeului la Galati sî gurile Dunărei, de alta parte pe la Sabiiu sî Bucuresci la Varn’a sî la Marea negra. Dar comitetulu nu pot fi trece cu vederea, ca după impregiurârile finantîale de acum ale imperiului tótë patru liniele aru impune statutului sarcini prea grele, deórece pe lângă mic’a rentabilitate, ce se póte prevede ca o voru ave deocamdată aceste drumuri, statulu aru trebui sa se încarce cu subventiune de mai multe millióne pe anu. Mai departe a fostu comitetulu de parerea aceea, ca după impregiurarile de acum ale Transsilvaniei prin clădirea unei linii se satisface deocamdată scopului presiptu, sî ca pe lânga referintiele cele cam primitive inca ale Transsilvaniei in privintia industriala sî agricola prin clădirea dupru drumuri negresîtu unulu s’aru nimici prin celalaltu. Din motivele acestea comitetulu din anulu trecutu s’a decisu intr’acolo , ca subventiunea din partea statului sa se ’ncuviintieze numai pentru un’a linia de drumu feratu. Pe baz’a acestui conclusu principialu incepu apoi comitetulu a consultă, ce direcțiune sa se dee acestei linii. Regimulu a remasu pelânga parerea sea, insemnandu lini’a Aradu—Sabiiu__Turnurosiu ca aceea, carea sa se întreprindă sî sa se cladesca nainte de tóte deosebite. In comitetu s’au datu in privinti’a acesta trei păreri Un’a in consunantia cu propositiunea regimului se