Telegrafulu Romanu, 1866 (Anul 14, nr. 1-103)
1866-12-04 / nr. 96
Telegrauui ese de done ori pe s epteniana , joi'a si Duminec’a. — t’renmne i rațiunea se face in Sabiu la espeditural fótei pe afara la c. r. poște, cu bani gata prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiulu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pe anu 7, N. v. a, ear’ pe o jumetate de anu 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen Sabiiu, in 4]16 Decembre 1866. b» provinciele din Monarchia pe unu an« 18 fl. ora pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. Pentru princ. si tieri străine pe anu 12 pe V, anu. 6 fl v. a. Inseratele se inteia ora cu 7. cr. platescu pentru siculu cu litere I mici, pentru a dou’a ora cu 5'. cr. si pentru a treia repetire cu 37. cr. v. a. XTM 90. AXULU XIV. Odaia pentru totdomi’a. Sabiiu 2 Decembre. Asia si intituleza din Baritu unu articulu cu care se presenta înaintea publicului spre a se justifică de cele aduse in „Telegrafulu Românu* atingatóre si de densulu in anii din urma. Ca sa i póta vede sî publiculu nostru „originalitatea* ideiloru sele sa fac eiiu sa premerga mai intaiu cele ce au scrisu densulu in acelu memorabilu articula, caci a scrisu unu publicists, carele nu scrie tieeri de alaltăieri in dîuarie, data de ani 31. Bata data ce scrie: „Argații elicei „Telegrafului Rom.* Turtescu, Olteau, Dreptureanu, „Nisce* din Brasiovu etc. etc. credincioși datinei loru At a interce mantau’a după ventu, implinescu strinsu porunc’a de x așteptata dela Pest’a cu mare sete de patru luni incóce, insa poltroni fricosi precum suntu ei din natur’a loru, nu cuteza a esî pe fatia, ci scriu numai la pasquile, comitu asasinatu moralicescu, totulu sub fiinT’a unui nenorocitu de redactoru , carele nu scie ce se intempla cu elu. Aceloru pasquilanu le este frica, cum ca déca cumva uniunea se va face preste voi’a româniloru , voru remandi sî ei compromisi in ochii ministeriului ungurescu si voru scapatu din posturi, ranguri , cavalerii] , subventiuni , donatiuni ; de aceea ei credu, ca omorindu pre Baritiu sî stergandu din viéti’a lui 31 ani, cum sî pre Dr. I. Raiiu sî pre toti amicii acestor’a de opiniuni , voru face o jertfa plăcută fiitoriului ministeriu. Poltronii sa nu se tema de asta ceva, ci sa fiu prea siguri, ca sî de omuleti ca ei Va fi trebuînd a ici colea sî in viitoriu. „Ci bine Facil ei, ca-si pregatescu culile de tempuriu, cauta gratia sî se pre’ngrijescu ca Sã nu remana peritori de ferne ; acestu scopu insa l’aru pute ajunge fara a se înjosi din nou la spurcatele role de pasquilanti, denuncianti, asasini de caractere ca pre tempulu dietei din 1863/45 insa n’ai ce sa le faci , ca pre lângă ce suntu crescuți de asta, mai suntu sî fricoși, apoi le lipsesce sî spiritulu, suntu sî multu mai leneși, decâtu ca sa-si fiu luatu vre-odata ostenela de a studia bine o singura cestiune de interes a publicu. De aici vine, ca sî organulu loru de publicitate mai de cinci ani incace este lipsita de ori ce originalitate, de ori ce idea, positiva. Ce ti-aru mai pasa de nume, candu astadi tóte foile politice afara de ale Franciei scriu mai totu fara nici o subscriptiune : idei sa fia incaldftóre, nutritare, desceplatóre ; acei omeni insa n’au nici nume, nici idei care aru ave sergeantii muscalesci, cari sciu numai „na leva na pravaii „Unii imputa „ómeniloru Gazetei*, ca pentru ce nu respundu la pasquilele câte esti in „Tel.* ? Rătăcită părere ! Ve place scandalulu ? Care barbatu de caracteru se va lua la certa cu asemeni slugări ? Care omu de omenia isi va face tréba cu denundantii ? Cine va vorbi unu cuventu seriosu cu fetie mascate ? Au nu vedeti voi, ca ei nu potu suferi lumin’a dîlei ? Cine suntu ei? Si pentru ce sa pismuiésca cine va bucuri’a unoru omeni , cari in tóta viéti’a loru nu cuteza a vorbi decâtu numai la comanda ? Fiare mila de acei sclavi născuți si lasati ca sa-si faca si ei odata plăcerea, pentru ca aceea sî asta nu multu va tine , iara „ómenii Gazetei* sa treca mai bine la ordinea dîlei sî sa-si vada de multimea cestiuniloru inca nediscutate, prin urmare forte reu intielese. Fia siguri „ómenii Gazetei“, ca tempulu loru iéra va reveni, pentru ca dela Deák până la Kossuth si până ’ la porunc’a acestui’a din 26 Apr. 1849 Nr. 6219 data cutra Dragosiu mai santu astazi multe, iara de nu voru mai si multe, unu mijlocu totu le-a mai remasu : ecsitarea de buna voia fara titule , ranguri si donatiuni. — — Atunci insa sî argatii elicei „Telegrafului” voru ave parte de sortea ce si-o cautara sub miserabilulu pretestu de „minoritate ce aru impune moralicesce.“ G. Baritiu. Bogatu les siconu de cuvinte sî seracu de idei a avutu acestu articulu sî e paguba de tempu , candu cineva in trei-dieei si anala de ani de activitate de publicistu, n’au putut’o aduce mai departe, decâtu ca in fati’a unoru lucruri asta de mare insemnetate cum s’a petrecutu la noi in delele din urma, sa nu pota sta cu altu ceva înainte decâtu cu: argați, clica, mantua după ventu , porunca, poltroni, fricoși, pascuile, assasinatu (?!!?) moralicessu, nenorocitu redactoru, pascuilanti s. a. s. a. totu de acestu felu. Unui omu tineru, necajitu sî cam neversatu in manier’a de a se presenta unui publicu cetitoriu, trécu duca-se, iamu mai fi trecuta si cu vederea o asemenea procedura; dara candu vine unu barbatu cu unu trecuta de 31 ani pe terenulu publicitatiei, cu asemenea lucruri, ne sta mintea in locu si ne vine a crede ca foi’a, care a primitu asemenea articulu, a vrutu sa-si resbune asupr’a dlui Baritiu sî sa-i substitue asta ceva fara de scirea densului. Norocirea sau mai bine nenorocirea nóstra e, ca dlu Baritiu au mai subscrisu asemenea lucruri, cari ne suntu o trista dovada , ca cu acestu articulu nu s’a facutu nici unu, „asasinu moralicescu*, din partea nimenui asupr’a densusului, ci insusi este , carele ar adicatumâna violenta asupra-si, atunci candu are sa se justifice. Cine suntu pascuilantii ? unde suntu pascuilele ? Cine a comis a donchisiotiadele, cariera sa ne pascuileze sî compromită națiune acum in momentele cele mai critice ? cine a facutu ca sa fia interpelate ordinariatele române de câtra Inaltultulu presidiu geberniale de „perturbarea pacei si a ordinei publice?* Va ave e,.1 Va cutezanti’a sa le Încarce aceste „copilării* in forma , dara de nisce urmari de mare grevitate, in spatele nóstre sî a celoru de Telegrafulu Românu ? In sati’a acestoru întrebări puse de mai nainte in acesta fora, alerga renumitulu publicistu, stimatu odata de toti românii austriaci, la denuntiurile cele mai injositóre si nedemne de unu barbatu , a denuntia adeca înaintea publicului, pre acei ce la diet’a din Clusiu 1865 cu resignatiunea, carea dlui Baritiu inca i-aru fi facutu cnore ori sî candu, au votatu in favorea natiunei, periclitandu-gi posturile si prin urmare subsistinti’a loru , ca alerga după „posturi, ranguri, cavalerii, subventiuni (! ?) donatiuni !” Iara după acesta denuntiare tinde dlu Baritiu cu arabe mânile după cunun’a de martiru, plangendu-se sî de astadata, cum s’a mai plânsu densulu sî in fati’a streiniloru chiaru, ca românii, sî inca colegi dela dieta de ai densului, conspira asupr’a vietiei sele. Dlu Baritiu se vede a ave mare necasa pe fota inteliginti’a româna. Pre preoți ii înfunda cu biseric’a, pre amploiați ii denuntia de slugări sî si justifica asertulu cu incompatibilitatea in unu articulu deosebitu, cu care demustra atenuarea amploiatiloru. Cine ne mai remane ? Noi scimu bine insa ca densulu la 1863/4 nu avea asia mare scrupulu de influintia regimului sî numiam. . . si pre cei ce strigau contr’a influintiei. Am fi avutu multe dedîsii in punctulu acest’a, decâtu fiindu, ca avemu de a face cu ómeni, cari tóta arm’a le e in batjocorire, trecemu sî nu mai amintimu de programele, cele multe sî originale ale Dlui Baritiu , cii spunemu ca nici cu incompatibilitatea sea, precum sî cu alte, nu a facutu servitiu natiunei sî ca aceea ca sî alte „originalități, póte ca se potrivesce in tier’a romanesca sî in alte state, nu insa la noi in Transilvania, unde traimu in impregiurari cu totulu diferite de cele ale altoru state. Densulu asta dara déca vrea de o parte sa faca uitate fatalele plenipotintie si de alta parte sa ne convingă câtu e de bogatu in idei originale, trebuia, sa afle alte teme de desbatulu, dar nu cele din Gaz, din urma , ba amu fi si doritu, ca densulu carele de 31 de ani se incerca pre carapulu publicistica, sa ne fia aretatu d.e gresielele ce le-au coraisu românii in a. 1865, insa sa ne fia aretatu apoi ce aveamu sa punemu in loculu aceloru facute din partea româniloru in acelasi tempu, spre salvarea natiunei. Ba sî acum amu fi doritu sa ne arate retacirea nóstra in cuprinderea situatiunei sî dema densulu vorbea cu rationamentu, cu argumente convingatóre, rie luamu cu totii pelari’a înaintea densului si lu rugamu sa poftesca înainte, ca sa-i urmamu noi de buna voia — nu sa asteptamu sa ne „poruncésca.”— Tóte aceste nu s’a intemplatu , ci Dlu Baritiu mai face unu capu de opera, sî prin o lovitura laterala vrea sa sparie pre scriitoriulu acestoru sîre cu o ameninttare batjocoritória, sau déca la cineva, cu o batjocura ameninttatóre. Scriitoriulu acestoru síre, care a stimatu pre Dlu Baritiu până atunci porta candu s’a convinsu ca Dlu Baritiu se stimeza pre sine , scriitoriulu acestoru síre, care s’aru fi sfita de câvuntetiere dlui Baritiu , déca densulu nu aru fi vrutu sa hazardeze cu caus’a unui poporu intregu in modulu celu mai —tandalosu ; scriitoriulu acestoru spre care porta péna de publicistu abiá